ICCJ. Decizia nr. 5768/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5768/2010
Dosar nr. 2771/2/2009
Şedinţa publică de la 22 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe N.E.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a semnat în anul 1988 angajamentul prin care a luat numele conspirativ de I. după care a furnizat Securităţii, informaţii referitoare la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, vizând îngrădirea drepturilor fundamentale, respectiv dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Prin sentinţa civilă nr. 4369 din 8 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul N.E. ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din raportul întocmit la 24 martie 1988 de lucrător operativ I.A. rezultă că N.E. ar fi semnat la această dată un angajament de colaborare cu Securitatea, luând numele conspirativ de I..
S-a mai reţinut că la data de 22 martie 1988, cu două zile înainte de semnarea angajamentului, pârâtul a scris şi semnat sub numele conspirativ nota prin care aduce la cunoştinţa organelor de securitate faptul că un coleg (T.C.) i-ar fi spus că tatăl său a fost condamnat politic, iar el intenţionează să susţină examenul la facultatea de ştiinţe economice.
A mai constatat prima instanţă că din tabelul nominal întocmit la aceeaşi dată de Lt. Col. A.I. rezultă că această informaţie era cunoscută de organele de securitate, iar în a doua notă semnată de pârât tot la 22 martie 1988 se arată că un alt coleg are legături cu cetăţeni iugoslavi care vin în Timişoara, de la care cumpără diferite produse pe care le comercializează la piaţa de vechituri.
În acest context, instanţa de fond a apreciat că obiectul şi natura informaţiilor furnizate de pârât înainte de a încheia angajamentul nu vizează o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist, neexistând suficiente elemente obiective în sprijinul concluziei că reclamantul ar fi colaborat cu Securitatea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S. , susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică şi formulând următoarele critici:
Instanţa de fond a reţinut în mod greşit situaţia de fapt rezultată din probe şi a respins în mod nelegal acţiunea formulată de reclamant.
Eroarea primei instanţe pleacă de la „Tabelul nominal privind legăturile numitului N.E.";, tabel ce poartă aceeaşi dată, anume 22 martie 1988, cu nota informativă furnizată de pârât şi în care este reluată informaţia din această notă. Un astfel de tabel se întocmea la începutul fiecărei relaţii de colaborare cu Securitatea, cuprindea datele importante privind rudele şi apropiaţii celui recrutat şi se întocmea pe baza celor relatate, la prima întâlnire de câtre cel recrutat, datele urmând a fi verificate ulterior de Securitate. Prin urmare, în niciun caz, un astfel de tabel nu poate duce la ideea că Securitatea cunoştea deja informaţia primită pe calea notei informative. Altfel se explică adnotarea de la finalul notei informative a aceluiaşi ofiţer care a întocmit tabelul: „susnumitul a fost depistat în acest context ca descendent şi va fi luat în verificări.
În al doilea rând, discuţia relativă la gradul de informare a Securităţii cu privire la acest caz este irelevantă în raport de atitudinea morală a celui care furniza informaţia (pârâtul) şi care nu avea cum să cunoască gradul de informare a Securităţii cu privire la acest subiect.
Cât timp legiuitorul cere - pentru reţinerea calităţii de colaborator - vizarea, iar nu încălcarea propriu-zisă a unor drepturi şi libertăţi, în sensul conştientizării că asupra persoanei denunţate putea să urmeze cel puţin o acţiune de verificare, ce presupunea imixtiuni în viaţa privată, în speţă sunt întrunite prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
În drept reclamantul şi-a încadrat motivele de recurs, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că, potrivit materialului probator existent la dosar, pârâtul N.E. nu a furnizat securităţii informaţia că numitul T.C. este fiu de fost condamnat, această informaţie existând în raportul cu propunerea de recrutare a sa (a pârâtului) aprobat la 21 martie 2008, anterior notei informative. Ofiţerul de securitate menţionează că „studiul a relevat faptul că are posibilităţi de informare pe lângă descendenţi de foşti condamnaţi ca: T.C., T.M. [....].
Raportul întocmit de ofiţerul de securitate este un document prin care acesta şi-a justificat propunerea de recrutare ca informator a numitului N.E., propunere ce nu a fost urmată de note informative relevante pentru deconspirarea unor atitudini potrivnice regimului şi încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale.
Faţă de împrejurarea că din înscrisurile depuse la dosar de fond, înscrisuri întocmite de fosta securitate „privind legăturile numitului N.E.” rezultă că informaţiile ce se pretinde a fi fost furnizate de pârât erau deja cunoscute, Înalta Curte, constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S., împotriva sentinţei civile nr. 4369 din 8 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5766/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5775/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
