ICCJ. Decizia nr. 602/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 602/2010
Dosar nr.364/39/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin contestaţia înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal reclamantul P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Comisia de Disciplină din cadrul acestui minister, prin preşedinte: anularea Ordinului nr. 218 din 25 mai 2007 prin care a fost sancţionat disciplinar cu reducerea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de 2 luni, radierea din cazierul său de funcţionar public a acestei sancţiuni şi obligarea pârâţilor la plata de daune morale şi materiale în sumă de 100 RON.
Totodată, reclamantul a solicitat şi suspendarea executării acestui ordin până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Prin Sentinţa civilă nr. 202 din 3 decembrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia ridicată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea reclamantului, reţinând neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin Decizia nr. 2162 din 28 mai 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul reclamantului, a casat sentinţa Curţii de Apel Suceava şi a trimis cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând în motivare, că reclamantului îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, care instituie o procedură specială ce exclude obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de legea contenciosului administrativ.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 26 din 6 februarie 2009 pronunţată în rejudecare, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte contestaţia reclamantului, a anulat Ordinul nr. 218/2007 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat şi ca nefondată cererea de acordare a daunelor morale.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă, următoarele.
Prin Ordinul nr. 218 din 25 mai 2007, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a dispus sancţionarea disciplinară a reclamantului cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de două luni pentru săvârşirea următoarelor abateri:
1) nerespectarea de către reclamant a prevederilor Deciziei nr. 566/2006 a Curţii de Apel Suceava privind încadrarea numitului S.G. în funcţia publică de execuţie de consilier I superior 1 într-unul din compartimentele de dezvoltare rurală la sediul Direcţiei de Agricultură şi Dezvoltare Rurală Botoşani, precum şi plata sumei de 1.400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
2) schimbarea din calitatea de membru al Comisiei de disciplină a numitului S.G. fără respectarea prevederilor legale.
3) neîntocmirea unui raport de evaluare privind pe S.G., potrivit Sentinţei nr. 613/2006 a Tribunalului Botoşani prin care s-a dispus anularea raportului de evaluare a performanţelor profesionale.
Instanţa a apreciat că prima abatere imputată reclamantului nu există.
A înlăturat apărarea reclamantului potrivit căreia sesizarea comisiei de disciplină de către S.G. cu privire la fapta de nerespectare a prevederilor Deciziei nr. 566/2006 a Curţii de Apel Suceava s-ar fi făcut după scurgerea termenului de prescripţie, constatând că, în realitate, sesizarea comisiei de disciplină la data de 25 februarie 2007 s-a efectuat înăuntrul termenului general de prescripţie care a început să curgă la data de 19 octombrie 2006 odată cu rămânerea irevocabilă a deciziei.
În ceea ce priveşte fondul abaterii, prima instanţă a reţinut că S.G., după reorganizarea Direcţiei de Agricultură şi Dezvoltare Rurală Botoşani prin Ordinul nr. 305 din 19 mai 2006 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a solicitat prin cerere scrisă adresată conducătorului instituţiei, să fie încadrat într-unul din compartimentele nou înfiinţate prin reorganizare, având ca temei executarea Deciziei nr. 566/2006 a Curţii de Apel Suceava.
Dat fiind că solicitarea acestuia a fost acceptată de reclamant şi materializată prin emiterea Deciziei nr. 18 din 5 aprilie 2007 instanţa de fond a observat că fapta reţinută prin Ordinul nr. 218/2007 în sensul că reclamantul nu ar fi respectat hotărârea Curţii de Apel Suceava privind încadrarea lui S.G., nu poate fi imputată acestuia.
În legătură cu cea de-a doua faptă reţinută în sarcina reclamantului prin ordinul contestat şi anume aceea că l-ar fi schimbat pe S.G. în mod abuziv din calitatea de membru al comisiei de disciplină, prima instanţă a constatat că nici această faptă nu se confirmă.
Astfel, din înscrisurile existente la dosar, instanţa a reţinut că aceeaşi organizaţie care l-a desemnat ca membru în comisa de disciplină pe S.G. a înţeles să-i retragă această calitate, în cadrul şedinţei din 24 august 2005.
În aceste condiţii, s-a constatat temeinicia apărărilor reclamantului în sensul că nu a comis niciun act şi că nu a avut nicio contribuţie la înlocuirea din comisia de disciplină a persoanei menţionate anterior.
În sfârşit, cu privire la ultima faptă imputată reclamantului, şi anume aceea că acesta nu a întocmit, potrivit Sentinţei nr. 613/2006 a Tribunalului Botoşani, raportul de evaluare privind pe S.G. pentru perioada 1 decembrie 2004 - 1 decembrie 2005, prima instanţă a constatat temeinicia acesteia.
A observat că era obligaţia legală a reclamantului să reevalueze profesional pe funcţionarul public, chiar şi în ipoteza în care acesta s-ar fi aflat în concediu de odihnă, cu atât mai mult cu cât persoana ce trebuia evaluată nu a lipsit de la locul de muncă pe întreaga perioadă de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti şi putea fi supusă interviului.
Faţă de constatările pe care le-a făcut prima instanţă, a admis în parte acţiunea reclamantului şi a anulat actul contestat, considerând că nu este competentă să aplice o sancţiune mai uşoară.
A mai reţinut că petitul privind suspendarea executării ordinului a rămas fără obiect, întrucât acesta a fost pus în executare, iar capătul de cerere relativ la acordarea de daune morale nu a fost probat, astfel că a dispus respingerea acestuia.
3. Recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
Împotriva sentinţei Curţii de Apel a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul susţine că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale incidente.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurentul arată că în sarcina intimatului trebuie reţinute două abateri, corespunzătoare celor două hotărâri judecătoreşti a căror punere în executare a refuzat-o. Referitor la obligaţia încadrării numitului S.G. în funcţia publică de execuţie de consilier I superior 1, recurentul învederează că intimatul a invocat o împrejurare nereală: inexistenţa unui serviciu de dezvoltare rurală în cadrul direcţiei, când, în realitate, există două astfel de compartimente iar pe postul în discuţie a fost încadrată o altă persoană.
La fel, s-a refuzat nejustificat reevaluarea funcţionarului public, deşi acesta nu a lipsit de la locul de muncă întreaga perioadă de la data pronunţării sentinţei şi până la data efectuării cercetării administrative.
Concluzionând, recurentul a arătat că, în speţă, s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 65 alin. (2) lit. b), i) şi j) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, motiv pentru care sancţiunea disciplinară aplicată este proporţională cu gravitatea abaterilor reţinute.
4. Procedura în faţa instanţei de recurs
În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi conform art. 305 C. proc. civ.
De asemenea, în recurs, intimatul-reclamant P.M. nu a formulat întâmpinare şi nu a combătut în niciun mod recursul formulat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Judecata recursului a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. civ. în perioada 9 octombrie 2009 - 22 ianuarie 2010.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivului de recurs formulat, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că se impune modificarea parţială a acesteia, în limitele şi pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatul-reclamant P.M. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Ordinul nr. 218/25 mai 2007 emis de recurentul-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale prin care a fost sancţionat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de două luni, de la data emiterii ordinului.
Din partea expozitivă a actului administrativ sancţionator rezultă că, în esenţă, intimatului - director executiv al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Botoşani - i s-au reţinut în sarcină trei abateri disciplinare, dintre care, în recurs, mai sunt reiterate două, recurentul achiesând implicit asupra soluţiei fondului în privinţa lipsei oricărei vinovăţii a funcţionarului sancţionat în legătură cu schimbarea lui S.G. din calitatea de membru al Comisie de disciplină.
Cele două abateri disciplinare imputate intimatului vizează nerespectarea dispoziţiilor unor hotărâri judecătoreşti executorii, respectiv a Deciziei nr. 566/19 octombrie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal şi a Sentinţei nr. 613/4 decembrie 2006 a Tribunalului Botoşani, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal şi au fost încadrate în dispoziţiile art. 65 alin. (2) lit. b), i), j) din Legea nr. 188/1999.
În concret, s-a reţinut că intimatul a refuzat să îl încadreze pe numitul S.G. în funcţia tehnică de execuţie de consilier I superior 1 într-unul dintre compartimentele dezvoltare rurală, verificare eligibilitate proiecte criterii Sapard, verificare eligibilitate cereri plată Sapard, la sediul direcţiei (conform dispozitivului primei hotărâri) şi, de asemenea, nu a întocmit un raport de evaluare a performanţelor individuale ale aceleiaşi persoane pentru perioada 1 decembrie 2004 - 1 decembrie 2005 ( măsură dispusă prin cea de a doua hotărâre).
Analizând circumstanţele factuale, Curtea de Apel a stabilit în mod corect că la data de 5 aprilie 2007, prin Decizia nr. 18, intimatul a dispus reîncadrarea funcţionarului public respectiv în Compartimentul Leader şi alte programe, în contextul în care prin intrarea în vigoare a OUG nr. 13/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, prin reorganizarea Agenţiei Sapard, compartimentele Sapard din cadrul instituţiei publice au fost desfiinţate, personalul fiind preluat de noua agenţie, cu o altă subordonare.
Înalta Curte constată că nu poate fi exclusă vinovăţia intimatului întrucât, pe de o parte, acesta nu a exercitat căile procedurale necesare pentru a lămuri aplicarea dispozitivului deciziei instanţei de recurs (în condiţiile art. 2811 C. proc. civ.) şi, pe de altă parte, nu poate invoca nicio scuză pentru intervalul de timp de după data de 27 decembrie 2006, când, prin noua organigramă aprobată prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 504 din aceeaşi dată, s-au prevăzut noile structuri organizatorice, în cadrul cărora s-a şi realizat reangajarea funcţionarului public abia la data de 5 aprilie 2007.
De asemenea, în privinţa obligaţiei impuse prin cealaltă hotărâre judecătorească, prima instanţă a stabilit în mod corect că reevaluarea performanţelor profesionale individuale ale numitului S.G. se putea realiza în pofida dificultăţilor create prin lipsa acestei persoane de la locul de muncă, potrivit metodologiei prevăzute în Anexa nr. 3 a HG nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, în vigoare în perioada respectivă. În plus, după data de 5 aprilie 2007 funcţionarul public a revenit la locul de muncă şi nici până la soluţionarea cauzei în primă instanţă nu se realizase procedura de reevaluare pentru perioada 1 decembrie 2004 - 1 decembrie 2005.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte reţine că, într-adevăr, recurentul a probat existenţa abaterilor disciplinare prevăzute (la epoca respectivă) de dispoziţiile art. 65 alin. (2) lit. b) şi i). În acelaşi timp însă se constată că este justă concluzia fondului în sensul că sancţiunea aplicată este prea severă în raport de criteriile de individualizare a sancţiunii disciplinare prevăzute de alin. (4) al aceluiaşi text.
Astfel, nu se contestă faptul că reorganizările administrative ale instituţiei publice ori comportamentul funcţionarului public S.G. ar fi îngreunat aducerea la îndeplinire a hotărârilor judecătoreşti. În plus, comportarea generală bună în timpul serviciului public a intimatului, ca şi lipsa altor sancţiuni în antecedent sunt tot atâtea argumente care pledează pentru aplicarea unei sancţiuni mai uşoare.
Contrar opiniei Curţii de Apel, Înalta Curte constată că poate realiza ea însăşi individualizarea sancţiunii disciplinare în virtutea contenciosului de plină jurisdicţie pe care îl realizează dar şi a dispoziţiilor exprese ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici potrivit cărora:
„Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare”.
Ca urmare, se va aplica intimatului sancţiunea disciplinară prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. a) [fostul art. 65 alin. (3) lit. a)] din Legea nr. 188/1999, şi anume „mustrarea scrisă”.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse la pct. II.1, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) din C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi se va modifica, în parte, sentinţa atacată, în sensul că se va modifica Ordinul M.A.P.D.R. nr. 218/2007, aplicându-se reclamantului P.M. sancţiunea „mustrare scrisă”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 26 din 6 februarie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că modifică Ordinul M.A.P.D.R. nr. 218/2007.
Aplică reclamantului P.M. sancţiunea „mustrare scrisă”.
Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 601/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 616/2010. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
