ICCJ. Decizia nr. 709/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 709/2010
Dosar nr.552/57/2009
Şedinţa publică din 11 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, reclamantul H.I.F. a chemat în judecată pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (S.S.P.R.) din Decembrie 1989 solicitând, în principal, obligarea pârâtului să-i recunoască calitatea de luptător care a contribuit la victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pe cale de consecinţă să-i elibereze un înscris constatator care să ateste această calitate şi în subsidiar, pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de atestare a calităţii de luptător care a contribuit la victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat cererea.
Reclamantul arată că la data de 30 septembrie 2008 a solicitat pârâtului să-i recunoască calitatea de luptător în Revoluţia din Decembrie 1989 şi să-i elibereze certificatul constatator, însă prin răspunsul dat i s-a comunicat că legea nu prevede reglementări care să permită acordarea de noi certificate.
Mai arată că, fiind un drept personal este imprescriptibil şi legea nu prevede faptul că nu vor fi eliberate noi certificate în afara celor eliberate în urma unor cereri depuse într-un anumit termen.
În drept, invocă prevederile Legilor nr. 554/2004, nr. 303/2004 şi 341/2004.
3. Apărările formulate de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
3.1. Excepţia tardivităţii.
3.2. Excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
3.3. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
4. Hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia.
Prin Sentinţa nr.119/F/CA din 20 mai 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ. Fără cheltuieli de judecată.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza hotărârii instanţei de fond.
Judecătorul fondului a constatat neîntemeiată excepţia tardivităţii în raport cu data la care reclamantul a primit răspuns la cererea adresată pârâtului, respectiv 30 octombrie 2009, acţiunea fiind depusă la 29 aprilie 2009, deci în termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
A constatat ca fiind întemeiată excepţia inadmisibilităţii, având în vedere că Legea nr. 341/2004 nu prevede acordarea de noi certificate pentru persoane cărora nu le-a fost recunoscută calitatea de revoluţionar în temeiul Legii nr. 42/1990, ci doar posibilitatea preschimbării certificatelor persoanelor în urma analizei dosarelor de către instituţiile competente stabilite prin Legea nr. 42/1990 şi cărora le-a fost recunoscută calitatea de revoluţionar şi eliberat un act doveditor.
Cum reclamantul nu deţine niciun titlu emis în temeiul Legii nr. 42/1990 şi nici nu face dovada că a depus dosarul la Comisie şi nu i s-a eliberat un certificat, datorită epuizării la acea dată a formularelor tipizate, potrivit art. 10 din HG nr. 1412/2004, acţiunea formulată în temeiul art. 341/2004 este inadmisibilă.
6. Recursul formulat de reclamantul H.I.F.
Motive de recurs ce pot fi încadrate la cele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
6.1. Instanţa de fond a nesocotit prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, conform cărora „judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă”.
6.2. Statul Român nu protejează şi conservă drepturi care se înscriu în sfera drepturilor nepatrimoniale, imprescriptibile, iar instanţa de fond nu s-a pronunţat pe aspectul asimilării acestui drept (calitatea de luptător) în sfera drepturilor nepatrimoniale.
6.3. Legea nr. 42/1990 şi celelalte legi incidente în cauză nu refuză expres şi categoric constatarea calităţii de luptător în Revoluţie şi nu precizează expres faptul că încălcarea termenului decade partea interesată din dreptul de a cere constatarea acestui drept.
7. Apărările formulate de intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece recurentul-reclamant nu se află printre cei care Comisia pentru Cinstirea şi Sprijinirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989 a decis acordarea titlului de luptător, nu figurează în M. Of., de unde rezultă că Preşedintele României nu i-a acordat acest titlu.
Recurentul-reclamant nu se încadrează în prevederile Legii nr. 341/2004 şi nu poate solicita eliberarea noului tip de certificat, deoarece, fosta comisie a considerat că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 42/1990 pentru acordarea titlului.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Instanţa de fond a soluţionat acţiunea recurentului-reclamant din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 341/2004, pe baza căreia şi-a întemeiat cererea.
Judecătorul are obligaţia să judece numai în raport cu prevederile legilor incidente în cauză.
În speţă, Legea nr. 341/2004 impune preschimbarea certificatelor de soluţionare numai pentru persoanele care au dobândit anterior un asemenea certificat sau fac dovada că au depus toate actele, cererea a fost soluţionată pozitiv, dar nu s-a eliberat certificatul doveditor din lipsa formularelor tipizate.
3. Recurentul nu se află în niciuna dintre aceste ipoteze, astfel încât cererea sa a fost respinsă în mod corect ca inadmisibilă.
4. Prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, invocate de recurent, nu au sensul celor arătate de acesta.
Acest text obligă judecătorul să se pronunţe pe baza a ceea ce a reglementat un anumit act normativ incident cauzei şi nu să ignore prevederile legale.
În sens contrar, judecătorul s-ar substitui autorităţii legiuitoare, încălcându-şi competenţele bine stabilite de Constituţie.
5. Instanţa de judecată nu poate asimila un drept în sfera drepturilor nepatrimoniale şi imprescriptibile, dacă legea nu a făcut-o anterior.
6. Legea nr. 42/1990, precum şi celelalte legi incidente au prevăzut în mod expres un termen imperativ de solicitare a constatării calităţii de revoluţionar, încălcarea acestuia ducând inevitabil la decăderea din termenul acordat de lege.
7. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.I.F. împotriva Sentinţei civile nr. 119/F/CA din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 710/2010. Contencios. Anulare acte privind... | ICCJ. Decizia nr. 706/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
