ICCJ. Decizia nr. 712/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 712/2010
Dosar nr.5098/2/2008
Şedinţa publică din 11 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta SC „G.D.” SRL a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc, solicitând anularea Hotărârii nr. 546439 din data de 3 martie 2008, emisă de pârât, prin care a dispus anularea licenţelor pentru exploatarea jocurilor de noroc de tip maşini electrice cu câştiguri, pentru un număr de 23 maşini electronice cu câştiguri şi 2 rulete electronice cu 5 posturi, emise în favoarea reclamantei.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat cererea.
Reclamanta arată că hotărârea contestată este legală pentru că nu respectă concluziile Raportului de inspecţie fiscală, din care rezultă că doar pentru 11 licenţe din cele 23 deţinute de societate se impunea anularea, celelalte 12 licenţe fiind anulate nelegal pentru că au fost achitate cu o întârziere mai mică de 2 luni, iar în opinia acesteia sancţiunea care trebuia aplicată era suspendarea acestora şi nu anularea, în raport cu dispoziţiile OG nr. 69/1998, modificată de OG nr. 32/2000.
La data de 7 octombrie 2009, reclamanta şi-a completat acţiunea solicitând şi obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 63.369 RON.
3. Apărările formulate de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că din Raportul de inspecţie fiscală rezultă că pentru licenţele din data de 12 septembrie 2007, reclamanta a virat cea de-a treia rată cu o întârziere de peste două luni; nu rezultă că societatea a virat şi majorările de întârziere aferente ratelor plătite cu întârziere pentru toate licenţele şi nu a declarat suma plătită în contul taxei de autorizare, fapt pentru care a fost sancţionată.
S-au ataşat înscrisuri reprezentând actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
4. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 190 din 20 ianuarie 2009 Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC „G.D.” SRL, a anulat Hotărârea nr. 546439 din 3 martie 2008 emisă de pârât şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 28.261 RON cu titlu de despăgubiri.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza hotărârii instanţei de fond.
Potrivit Raportului de inspecţie fiscală încheiat la data de 15 februarie 2008, în ceea ce priveşte taxa pentru jocurile de noroc s-a constatat că pentru 11 licenţe emise la data de 17 iulie 2007, pentru exploatarea maşinilor electronice cu câştiguri, societatea nu a achitat taxa de autorizare, acestea fiind anulate, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din OG nr. 69/1998, modificată de OG nr. 32/2000.
Judecătorul fondului a reţinut că pârâtul a procedat la anularea tuturor licenţelor reclamantei, deşi, cel puţin pentru cele 5 licenţe emise în data de 25 septembrie 2007 se impunea doar suspendarea acestora, întrucât, aşa cum a reţinut şi inspecţia fiscală, reclamanta avea întârzieri doar de peste o lună la plata taxei de autorizare.
În cazul licenţelor emise în data de 12 septembrie 2007, unde se reţine că rata a treia a fost achitată cu întârziere de peste 2 luni, cât şi în cazul licenţelor emise în data de 25 septembrie 2007, judecătorul fondului a apreciat că în situaţia în care Serviciul Autorizări şi Supraveghetori Fiscali din cadrul D.G.F.P. Galaţi a permis funcţionarea societăţii reclamante aplicând viza pentru 6 luni, acest demers al autorităţii publice o protejează pe reclamantă de sancţiunile prevăzute de lege şi împiedică emitentul licenţelor la aplicarea unei sancţiuni impusă de legea în materie.
Capătul de cerere privind despăgubirile a fost admis în parte pe considerentul că nu poate fi reţinut caracterul cert al prejudiciului reprezentând valoarea profitului estimat în perioada 18 martie 2008 - 7 iulie 2008, societatea făcând dovada plăţii chiriei pentru perioada de 5 luni şi achitând licenţele aferente celor 12 licenţe anulate nelegal.
6. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Instanţa de fond a încălcat prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece nu rezultă din cuprinsul hotărârii că judecătorul a analizat apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosar.
6.2. În speţă, au fost îndeplinite prevederile art. 82 alin. (2) din HG nr. 251/1999 privind condiţiile de autorizare, organizare şi exploatare a jocurilor de noroc, având în vedere că Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Galaţi în calitate de organ constatator, a propus Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc anularea licenţelor.
Concluzia la care a ajuns instanţa de fond, conform căreia „pârâta a procedat la anularea tuturor licenţelor reclamantei, deşi cel puţin pentru 5 licenţe emise în data de 25 septembrie 2007 se impunea doar suspendarea acestora, nu putea conduce decât la respingerea acţiunii ca neîntemeiată".
6.3. În ceea ce priveşte capătul de cerere privind despăgubirile, recurenta arată că suma de 28.261 RON ce apare în dispozitivul hotărârii, nu se mai regăseşte nicăieri în cuprinsul acesteia.
Instanţa de recurs a încuviinţat recurentei la termenul de judecată din 10 decembrie 2009 depunerea la dosar a înscrisurilor prin care să dovedească data efectuării plăţii licenţelor de către societatea intimată.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este fondat.
2. Judecătorul fondului a ajuns la o concluzie contradictorie.
Astfel, deşi a constatat că cel puţin pentru 5 licenţe emise în data de 25 septembrie 2007 se impunea doar suspendarea acestora, a hotărât anularea în întregime a Hotărârii nr. 546439 din 3 martie 2008.
Instanţa de fond s-a pronunţat în dosar fără a analiza apărările formulate de pârâtă şi fără a exista la dosar toate dovezile necesare dezlegării pricinii.
Aceste dovezi referitoare la data plăţii pentru fiecare licenţă anulată s-au depus în faţa instanţei de recurs.
3. Ratele aferente licenţelor emise în 17 iulie 2007, în număr de 11, s-au achitat cu întârziere mai mare de două luni, fiind pe deplin aplicabile prevederile art. 3 alin. (1) teza I din OUG nr. 69/1998, pentru anularea licenţelor.
Deşi societatea intimată a susţinut faptul că pentru licenţe taxele au fost achitate la timp, nu s-au prezentat dovezi în acest sens.
4. Pentru toate licenţele emise în data de 12 septembrie 2007, deşi taxa de autorizare s-a achitat cu o întârziere mai mică de 2 luni, aceasta a generat majorări de întârziere care nu au fost achitate până la data emiterii actului administrativ fiscal contestat, ceea ce justifică anularea licenţelor.
5. Aceeaşi situaţie este şi în cazul licenţelor emise în data de 25 septembrie 2007, iar prevederile OUG nr. 69/1998 au fost aplicate corect de către organul fiscal.
6. Înscrisurile aflate la dosar, dovedesc, în contra ceea ce a reţinut instanţa de fond, că măsura anulării licenţelor în discuţie a fost luată de organul fiscal în mod legal, iar motivele de recurs invocate sunt întrunite.
7. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se admite recursul şi a se casa hotărârea recurată.
8. Pe fondul cauzei, se va constata că acţiunea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă în întregime, atât cu privire la Hotărârea nr. 546439 din 3 martie 2008, cât şi cu privire la despăgubirile solicitate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice - Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc împotriva Sentinţei civile nr. 190 din 20 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 715/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 711/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
