ICCJ. Decizia nr. 72/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 72/2010
Dosar nr. 426/45/2008
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta T.A.V. a solicitat, în contradictoriu cu M.S.P., ca reprezentant al M.S.P., anularea Ordinului M.S.P. nr. 905 din 15 mai 2008 privind revocarea sa din funcţia de manager al Institutului de Gastroenterologie şi din cea de manager al Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi şi încetarea contractului de management nr. 286 din 14 decembrie 2006.
De asemenea, prin capăt separat de cerere a solicitat suspendarea executării ordinului atacat.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că la data de 15 mai 2008 i s-a comunicat Ordinul menţionat, prin care, urmare a evaluării anuale a indicatorilor de performanţă ai managementului spitalului public evidenţiat în contractul nr. 286 din 14 decembrie 2006 s-a dispus revocarea sa din funcţia de manager, conform lit. b) a Cap. VIII - „nerealizarea indicatorilor de performanţă ai managementului spitalului public".
S-a mai arătat că raportul de evaluare a fost întocmit în mod tendenţios, punctajul ce i-a fost acordat de Comisia de evaluare desemnată de minister fiind unul greşit, în raport de criteriile prevăzute de Ordinul nr. 555 din 28 martie 2008, de modificare şi completare a anexei 4 la Ordinul nr. 112/2007, respectiv pt. 6 lit. a) şi în subsidiar pct. 6 lit. b) din anexa 4.
A mai susţinut că, în mod eronat, i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva raportului de evaluare, de către Comisia centrală de evaluare a managerilor din cadrul M.S.P., cu motivarea că nu ar fi solicitat renegocierea indicatorilor de performanţă ai managementului în anul 2007, în temeiul art. 5 din Ordinul nr. 112/2007, deşi indicatorii respectivi fuseseră stabiliţi de angajator prin contractul nr. 286/2006 şi actul adiţional nr. 1 din 20 decembrie 2007 şi acceptaţi de manager, iar la data de 22 ianuarie 2008, când a avut loc şedinţa prin care să se poată eventual renegocia aceste criterii, reprezentantul M.S.P. nu a emis vreo atenţionare privind necesitatea modificării vreunui indicator.
Pârâtul M.S.P. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a puterii lucrului judecat, a lipsei de obiect şi de interes a capătului privind suspendarea Ordinului nr. 905/2008.
La dosarul cauzei a fost depusă documentaţia care a stat la baza emiterii actului administrativ contestat, la cererea reclamantei fiind administrată proba cu expertiză contabilă vizând modul de realizare a execuţiei bugetare de reclamantă, în cursul mandatului său de manager.
Prin sentinţa nr. 118/ CA din 29 iunie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei T.A.V., în contradictoriu cu pârâtul M.S.P.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în data de 7 aprilie 2008, reclamantei i-a fost comunicată, de Comisia de Evaluare a activităţii managerilor spitalelor, Fişa de evaluare pentru anul 2007, în care este apreciată, în raport de criteriile de performanţă anexă la contractul nr. 286/2006 activitatea managerială a acesteia, iar în urma punctajului acordat, Comisia a propus încetarea contractului său de management înainte de termen, copia fişei fiind înaintată şi Comisiei centrale de evaluare constituită la nivelul M.S.P.
A mai constatat prima instanţă că, în termenul legal de 48 de ore, reclamanta a contestat rezultatul evaluării, iar prin Hotărârea nr. 119 din 14 aprilie 2008, Comisia centrală de evaluare din cadrul M.S.P. a procedat la respingerea contestaţiei.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că, la momentul încheierii contractului de management nr. 286/2006, reclamanta s-a aflat în executarea unui mandat public, funcţie asimilată noţiunii de „manager public" reglementată de OUG nr. 56/2004 privind crearea statutului special al funcţionarului public denumit manager public, coroborat cu principiile cuprinse în HG nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, în vigoare la data respectivă, abrogată prin HG nr. 611/2008.
Având în vedere această interpretare, a apreciat prima instanţă că procedura de numire în funcţie şi desfăşurare a mandatului de manager al reclamantei este supusă aceloraşi principii - respectiv de recrutare prin concurs, evaluare periodică, cu posibilitatea încetării mandatului ca urmare a rezultatelor obţinute şi evaluate de comisiile special înfiinţate în acest scop - principii ce se regăsesc reproduse în Ordinul M.S.P. nr. 112/2007 cu modificările ulterioare.
A constatat Curtea de Apel Iaşi că atâta vreme cât Ordinul nr. 112/2007 nu califică natura juridică a hotărârii Comisiei centrale de soluţionare a contestaţiilor la raportul de evaluare, tăcerea legiuitorului conduce la aplicabilitatea principiilor generale în materie, respectiv a celor cuprinse în art. 11 din HG nr. 1209/2003, care recunosc calitatea de act administrativ a actului juridic de soluţionare a contestaţiei, prevăzând expres calea de atac împotriva acestuia în alin. (4): „Funcţionarul public nemulţumit de modul de soluţionare a contestaţiei formulate potrivit alin. (1) se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii".
Prin urmare, a reţinut instanţa de fond că pentru a se putea cenzura legalitatea aplicării criteriilor de performanţă, cu ocazia evaluării atribuţiilor manageriale exercitate de reclamantă, instanţa ar fi trebuit să fie învestită şi cu cenzurarea raportului de evaluare din 7 aprilie 2008, respectiv a Hotărârii nr. 119/2008 a Comisiei centrale de evaluare, acte administrative care au ieşit însă din posibilitatea de cenzură a instanţei, prin expirarea termenului legal de contestare în 6 luni prevăzut de Legea contenciosului administrativ.
A concluzionat Curtea de Apel Iaşi că, în atari condiţii, în cadrul procesual de faţă, instanţa de contencios administrativ este obligată a constata forţa obligatorie a fişei de evaluare din 7 aprilie 2008 a performanţelor manageriale ale reclamantei pentru anul 2007, inclusiv sub aspectul propunerii de încetare a contractului de management pentru slabele rezultate obţinute, apreciere care nu mai poate fi cenzurată pe cale judecătorească la această dată.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat recurs reclamanta T.A.V., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- în mod greşit a reţinut instanţa de fond că managerul unui spital este funcţionar public şi că, astfel, ar fi aplicabile dispoziţiile OUG nr. 56/2004, din moment ce niciuna dintre condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (1) din acest act normativ nu sunt îndeplinite;
- în mod nelegal a reţinut instanţa de fond că fişa de evaluare şi hotărârea Comisiei de control de soluţionare a contestaţiei ar fi acte administrative care ar fi trebuit contestate în faţa instanţei de contencios administrativ;
- astfel, în mod lipsit de temei, a reţinut instanţa de fond că Ordinul nr. 905/2008, prin care a fost revocată din funcţia de manager al Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi, ar fi legal, din moment ce contractul de management fusese încheiat pentru o perioadă determinată.
M.S.P. a depus întâmpinare susţinând, în esenţă că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică şi solicitând respingerea recursului promovat de reclamanta-recurentă.
Recursul este nefondat.
Deşi, în cererea scrisă de recurs, sunt invocate ca temei legal şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., criticile formulate de recurentă se subsumează motivului prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată când este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În cauză, este necontestat că Ordinul nr. 905/2008 a fost emis de M.S.P. în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ca urmare a propunerilor făcute de Comisia centrală de evaluare prin referatul nr. EN 4720/2008, dispunându-se:
- revocarea recurentei-reclamante din funcţia de manager al Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi, începând cu data de 15 mai 2008, precum şi
- încetarea Contractului de management nr. 286 din 14 decembrie 2006, începând cu aceeaşi dată, potrivit clauzei de la pct. 8 lit. b).
Potrivit acestei clauze, contractul de management încetează prin revocarea din funcţie a managerului în cazul nerealizării indicatorilor de performanţă ai managementului spitalului public, prevăzuţi în anexa la contract, din motive imputabile acestuia.
Or, este, de asemenea, necontestat, că prin referatul nr. EN 4720/2008 Comisia de evaluare a propus încetarea contractului de management înainte de termen, ca urmare a nerealizării indicatorilor de performanţă.
Astfel fiind, instanţa de fond a reţinut în mod corect că actul administrativ atacat, Ordinul nr. 905/2008, a fost omis în conformitate cu prevederile legale incidente în cauză, precum şi cu clauza contractuală acceptată necondiţionat de recurenta-reclamantă.
Aspectul aflat în litigiu în cauza de faţă este în legătură cu natura juridică a fişei de evaluare şi a Hotărârii nr. 119 din 14 aprilie 2008 a Comisiei centrale de evaluare a managerilor spitalelor publice din reţeaua M.S.P.
În această privinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că Hotărârea nr. 119/2008 este un act administrativ care putea fi atacat în condiţiile Legii nr. 554/2008 şi ale HG nr. 1209/2003, în timp ce recurenta-reclamantă a susţinut prin acţiune, cât şi prin criticile din recurs, că actul respectiv nu este un act administrativ din moment ce nu a produs efecte juridice, astfel că poate fi apreciat de instanţa sesizată cu anularea Ordinului nr. 905/2008, dispoziţiile OUG nr. 56/2004 şi ale HG nr. 1209/2003 nefiind aplicabile, managerul de spital nefiind un funcţionar public.
În privinţa naturii juridice a Hotărârii nr. 119/2008 trebuie reţinut că acesta a fost adoptată de o structură administrativă din cadrul M.S.P., în cadrul competenţelor legale de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva evaluării din 7 aprilie 2008 şi a propunerilor făcute de Comisia de evaluare.
Astfel fiind, recurenta-reclamantă era obligată să atace Hotărârea nr. 119/2008 în condiţiile prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, pentru ca instanţa de contencios administrativ să fi fost sesizată legal în legătură cu pretinsa nelegalitate a acestui act administrativ.
În concluzie, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.V.A. împotriva sentinţei nr. 118/ CA din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 69/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 737/2010. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
