ICCJ. Decizia nr. 737/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 737/2010
Dosar nr. 1595/54/2009
Şedinţa publică din 11 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul S.T. a solicitat, în contradictoriu cu M.A.P.D.R. şi O.J.C.A. Mehedinţi, suspendarea executării Ordinului nr. 270 din 24 aprilie 2009 emis de M.A.P.D.R., prin care a fost eliberat din funcţia publică de director executiv adjunct al O.J.C.A. Mehedinţi.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite cele 2 condiţii ale art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată, invocate ca temei de drept al cererii de suspendare, respectiv: cazul bine justificat – constând în nemotivarea în fapt a ordinului atacat, ceea ce echivalează cu o înfrângere a prezumţiei de legalitate; şi paguba iminentă – în sensul că în patrimoniul reclamantului se produce un prejudiciu prin încetarea raporturilor de serviciu, cu consecinţa lipsirii de drepturile băneşti aferente postului pe care l-a ocupat.
Prin întâmpinare, pârâtul M.A.P.D.R. a solicitat, în principal, respingerea acţiunii ca inadmisibilă, pentru lipsa plângerii prealabile, iar pe fondul cererii a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 266 din 2 iulie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamant constatând întemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că soluţia se impune în raport cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi art. 109 C. proc. civ., deoarece reclamantul s-a adresat direct instanţei de judecată fără a cere autorităţii emitente revocarea actului.
Instanţa fondului a constatat că la data de 18 mai 2009 reclamantul s-a adresat instanţei judecătoreşti cu cerere privind suspendarea executării Ordinului nr. 270 din 27 aprilie 2009 emis de M.A.P.D.R., fără ca anterior acestei date să formuleze o plângere prealabilă prin care să solicite autorităţii emitente revocarea, în tot sau în parte, a actului administrativ a cărui suspendare o solicită.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamantul care, fără a-şi încadra criticile în vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 304 – art. 3041 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a dat o hotărâre netemeinică şi nelegală.
Astfel, a argumentat recurentul-reclamant, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că cererea sa nu satisface condiţia îndeplinirii procedurii plângerii prealabile reglementată la art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fără să observe că acţiunea sa vizează anularea ordinului de revocare din funcţie, în condiţiile invocării excepţiei de neconstituţionalitate a OUG nr. 37/2009, în baza căreia a fost emis ordinul, iar potrivit art. 7 alin. (5) din aceeaşi lege, plângerea prealabilă nu este obligatorie.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 270/2009 emis de M.A.P.D.R. a fost formulată de recurentul-reclamant în condiţiile în care acţiunea adresată aceleiaşi instanţe a fost formulată în condiţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din aceeaşi lege, în cazul acţiunilor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, plângerea prealabilă nu este obligatorie.
Astfel fiind, soluţia instanţei de fond şi constatarea că acţiunea recurentului-reclamant este inadmisibilă în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 109 C. proc. civ., sunt nelegale, urmând ca recursul să fie admis, sentinţa atacată să fie recurată iar cauza să fie trimisă aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.T. împotriva sentinţei civile nr. 266 din 2 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 72/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 78/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
