ICCJ. Decizia nr. 78/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 78/2010
Dosar nr. 8608/1/2009
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 1375 din 9 iulie 2009, P.C.S.M. a acordat avizul conform cerut de lege pentru modificarea statului de funcţii şi de personal pentru Tribunalele Constanţa, Tulcea şi Bucureşti, la solicitarea Ministerului Justiţiei, la art. 2 din dispozitivul hotărârii stabilindu-se următoarele: „se acordă avizul conform pentru modificarea statului de funcţii şi de personal al Tribunalului Tulcea, prin transformarea a două posturi de expert (funcţionar public) clasa I, gradul asistent, treapta 1 în posturi expert clasa I, gradul principal, treapta 3, ca urmare a admiterii după susţinerea examenului de promovare în grad profesional".
Hotărârea P.C.S.M. nr. 1375/2009 a fost emisă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, potrivit cărora statele de funcţii şi de personal pentru curţile de apel, tribunale, judecătorii şi parchete se aprobă cu avizul conform al C.S.M., prin ordin al Ministrului Justiţiei.
Petenta I.L., expert Birou informare şi relaţii publice în cadrul Tribunalului Tulcea, a solicitat, în fapt, angajatorului, încadrarea în funcţia de consilier juridic, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor „potrivit studiilor absolvite şi impuse la angajare", invocând dispoziţiile Legii nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, Legea nr. 97/2008 privind aprobarea OUG nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, precum şi Codul muncii.
După emiterea deciziei nr. 118 din 09 septembrie 2009 de către Preşedintele Curţii de Apel Constanţa, privind promovarea în grad profesional de funcţionar public, expert cls. I, grad principal, treapta 3 a d-nei I.L., aceasta a înţeles să formuleze plângere prealabilă împotriva Hotărârii nr. 1375/2009, menţionată în preambulul deciziei de promovare, solicitând schimbarea încadrării, respectiv încadrarea pe funcţia de consilier juridic - personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor.
Prin adresa nr. 30148/1154/2009, C.S.M. a comunicat petentei că plângerea formulată nu este întemeiată, având în vedere că hotărârea P.C.S.M. este emisă cu respectarea dispoziţiilor legale şi, oricum nu s-a invocat nelegalitatea acestui act şi nici nu s-a solicitat revocarea acestuia.
Împotriva Hotărârii nr. 1375/2009 a P.C.S.M. a formulat recurs petenta I.L., invocând dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, prin care a solicitat anularea acestei hotărârii.
De asemenea, s-a solicitat revocarea adresei nr. 30148/1154/2009, răspunsul C.S.M. la plângerea prealabilă a recurentei cât şi a Ordinului nr. 2380/ C din 1 septembrie 2009, pentru modificarea statului de funcţii şi de personal al Tribunalelor Tulcea, Constanţa şi Bucureşti, prin transformarea unor posturi, cu avizul conform al C.S.M. acordat prin Hotărârea nr. 1375/2009.
Prin motivele de recurs recurenta susţine, în esenţă, că în mod greşit a fost soluţionat demersul său de încadrare în funcţia de consilier juridic – personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor, „potrivit studiilor absolvite şi impuse la angajare" atât de Tribunalul Tulcea cât şi de Curtea de Apel Constanţa şi C.S.M. S-a invocat incidenţa prevederilor Legii nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea funcţiei de consilier juridic, Codului muncii, Legii nr. 554/2004, Legii nr. 317/2004.
C.S.M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, întrucât hotărârea P.C.S.M. nr. 1375/2009, recurată în baza dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se încadrează în categoria hotărârilor privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, cu atât mai mult cu cât recurenta îndeplineşte funcţia de expert birou informare şi relaţii publice din cadrul Tribunalului Tulcea.
Se precizează că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa privind litigiile care vizează anularea actelor administrative emise de autorităţile publice centrale cum este şi cel din cauza de faţă revine secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, astfel că se impune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Se invocă şi excepţia inadmisibilităţii recursului formulat, având în vedere că nu este prevăzută calea de atac a recursului în cazul actelor emise de C.S.M. care nu au calitatea de hotărâri ale Plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil motivat de faptul că hotărârea recurată nu priveşte cariera şi drepturile magistraţilor.
De asemenea, se arată că acţiunea reclamantei poate fi formulată decât în condiţiile dreptului comun şi nu în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
Recurenta a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate care neîntemeiate.
Se precizează că nu intră în atribuţiile C.S.M. să îi modifice statutul de funcţionar public respectiv cel de consilier juridic, instituit de Legea nr. 514/2003, precum şi faptul că avizele acordate prin hotărârea recurată sunt neconforme cu legea.
În raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., analizându-se excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, invocată, se apreciază că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expus.
Art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, permite ca hotărârile P.C.S.M., care privesc cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, să fie atacate cu recurs, de orice persoană interesată la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Hotărârea P.C.S.M. nr. 1375/2009 au fost acordate avizele conform pentru modificarea statului de funcţii şi de personal al Tribunalului Constanţa, Tulcea şi Bucureşti cerute de lege pentru modificarea statului de funcţii şi personal, la solicitarea Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Deci, hotărârea sus-menţionată, a cărei anulare se solicită nu este o hotărâre care priveşte cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor care poate fi atacată potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
Actele ce formează obiectul cererii deduse judecăţii sunt emise de autorităţi publice centrale.
Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
Reţinând aceste prevederi legale, se va constata că instanţa competentă este Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, după rangul autorităţii emitente a actului atacat şi domiciliul recurentei I.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite recursul declarat de I.L., împotriva Hotărârii P.C.S.M. nr. 1375/2009 la Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 737/2010. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 79/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
---|