ICCJ. Decizia nr. 768/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.768/2010
Dosar nr. 1923/2/2009
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta E.V. a chemat în judecată pe pârâtul M.J.L.C. solicitând obligarea pârâtului să analizeze/soluţioneze în maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii cererea privind redobândirii cetăţeniei române şi să fie obligat pârâtul M.J. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta arată ca în anul 2004 s-a adresat M.J. comisia pentru probleme de cetăţenie, după care timp de patru ani nu a primit nici un răspuns.
La data de 9 februarie 2008 s-a adresat direcţiei cetăţenie, pentru a se comunica stadiul soluţionării, completând dosarele cu acte, la cererea direcţiei, însă cererile tot nu au fost soluţionate, comunicându-i-se verbal că volumul cererilor este foarte mare.
Ulterior, la data de 24 februarie 2008, a revenit cu o nouă cerere la care, de asemenea, nu a primit răspuns.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2.107 din 19 mai 2009, a admis în parte acţiunea reclamantei E.V., obligând pârâtul să procedeze la soluţionarea cererii de redobândire a cetăţeniei române, într-un termen rezonabil.
Totodată, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune morale ca neîntemeiat, obligându-l la plata către reclamantă a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că termenul de 5 ani de la depunerea dosarului nu poate constitui în nici un caz un termen rezonabil în sensul Convenţiei, iar din punct de vedere al Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin nesoluţionarea cererii reclamantei de redobândire a cetăţeniei române într-un termen rezonabil, aceasta a fost vătămată în drepturile sale legale, de aplicarea dispoziţiilor legii privind redobândirea cetăţeniei.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind despăgubirile morale, Curtea l-a respins ca neîntemeiat, reclamanta nefăcând dovada unui prejudiciu moral, admiterea acţiunii, în speţa de faţă, reprezentând o reparaţie morală.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs M.J.L.C.
Recurentul a susţinut că instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin aceea că i s-a respins cererea de acordare a unui nou termen de judecată, fără ca instanţa să amâne pronunţarea, pentru a depune concluzii scrise.
Recurentul a mai susţinut că din informaţiile primite de la direcţia cetăţenie din 12 mai 2009, cererea reclamantei a fost soluţionată pozitiv în şedinţa din 29 aprilie 2009, astfel că acţiunea a rămas fără obiect, împrejurare faţă de care devin aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Potrivit art. 156 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată şi potrivit art. 156 alin. (2) C. proc. civ. când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
Din analiza acestui text de lege concluzia care se desprinde, cu evidenţă, este aceea că instanţa nu este obligată să acorde în orice împrejurare un nou termen de judecată, acordarea constituind o simplă facultate prevăzută de lege. Ea este îndreptăţită să refuze admiterea cererii atunci când consideră că se urmăreşte tergiversarea judecăţii.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 156 C. proc. civ., „în ceea ce priveşte amânarea pronunţării pentru depunerea de concluzii scrise, instanţa dispune această măsură la cererea părţii".
În cauză, deşi partea nu a solicitat în scris amânarea pronunţării şi nici nu s-a prezentat la termenul de judecată pentru a solicita verbal acest lucru, instanţa a dispus totuşi amânarea pronunţării pentru ca partea să aibă posibilitatea să depună note scrise.
Cât priveşte capetele de cerere privind constatarea refuzului nejustificat şi pe cel referitor la obligarea pârâtului la analiza cererii reclamantei de redobândire a cetăţeniei române, se va constata că acestea au rămas fără obiect, urmând a fi respinse ca atare.
Într-adevăr, în speţă obiectul acţiunii reclamantei constă în obligarea pârâtului să-i analizeze/soluţioneze cererea privind redobândirea cetăţeniei române.
Cum din adresa din 12 mai 2009 comunicată recurentului de către direcţia cetăţenie rezultă că cererea reclamantei a fost examinată şi soluţionată pozitiv de comisia pentru cetăţenie în şedinţa din 29 aprilie 2009, urmând ca, în condiţiile legii, să fie emis şi publicat ordinul de redobândire a cetăţeniei, rezultă că cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei şi aceea de refuz de soluţionare a cererii, au rămas fără obiect.
Referitor la obligarea pârâtului la daune morale şi cheltuieli de judecată urmează, de asemenea să se constate că cererile reclamantului sunt neîntemeiate.
Astfel, art. 18 alin. (3) şi (4) lit. d) din Legea nr. 554/2004 dă posibilitatea instanţei de contencios administrativ să cenzureze atitudinea autorităţilor publice, făcând referire expres la „daune materiale şi morale".
Potrivit acestor norme, ca şi a celor reglementate de dreptul civil, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenţei fizice a persoanei, integrităţii corporale şi sănătăţii, cinstei, demnităţii şi onoarei, prestigiului profesional.
Ele, însă, nu se pot acorda automat, ci trebuie administrate probe pentru dovedirea producerii de suferinţe morale şi, de asemenea, trebuie analizată conduita autorităţii publice, în raport de obiectul acţiunii.
În cauză, reclamanta nu a probat, în nici un fel, prejudiciile morale cauzate, iar conduita autorităţii pârâte nu conduce la concluzia acordării acestor daune, ba mai mult, cererea reclamantei a fost soluţionată pozitiv la data de 29 aprilie 2009.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".
Faţă de soluţia instanţei de respingere a cererii principale ce face obiectul dosarului de faţă, ca lipsită de obiect, ca şi aceea de respingere a cererii de obligare la plata daunelor morale, pentru aceleaşi motive, cererea privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.J.L.C., împotriva sentinţei civile nr. 2.107 din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge capetele de cerere privind constatarea refuzului nejustificat şi pe cel referitor la obligarea pârâtului M.J.L.C. la analizarea cererii reclamantei de redobândire a cetăţeniei române, ca rămase fără obiect.
Respinge capetele de cerere privind acordarea daunelor morale şi cheltuielilor de judecată ca neîntemeiate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 767/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 771/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
