ICCJ. Decizia nr. 771/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.771/2010
Dosar nr. 3053/2/2009
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.I., a chemat în judecată pe pârâtul M.J.L.C., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta să soluţioneze cu precădere cererea de redobândire a cetăţeniei române, ce face obiectul dosarului nr. 888/2003, în 30 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, cu obligarea paratului la daune morale de 1.000 lei.
În motivarea acţiunii s-a arătat că în fapt în anul 2003, reclamantul a formulat cerere de redobândire a cetăţeniei române, anexând la dosar dovada îndeplinirii tuturor cerinţelor legale. Dosarul a fost înregistrat sub nr. 888/2003 la M.J.
În data de 24 februarie 2009 reclamantul a depus o cerere de urgentare a soluţionării dosarului, solicitând informaţii concrete cu privire la acest dosar, însă nu a primit răspuns de la autoritatea pârâtă.
Consideră reclamantul că este un refuz nejustificat din partea pârâtului de a soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române într-un termen scurt, rezonabil.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2.728 din 24 iunie 2009, a admis în parte acţiunea reclamantului B.I., obligând pârâtul să analizeze cererea acestuia de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei.
De asemenea, a anulat cererea de daune ca netimbrată şi a obligat pârâtul la cheltuieli de judecată în sumă de 154,5 lei către reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că aşa cum rezultă din acţiunea reclamantului şi din cererea de revenire asupra soluţionării dosarului de redobândire a cetăţeniei române, acesta a depus toate înscrisurile prevăzute de lege, pârâtul nu a făcut o probă contrară şi având în vedere că de la data depunerii cererii au trecut peste 6 ani de zile, cererea reclamantului apare ca fiind fondată, constatându-se refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererea reclamantului într-un termen rezonabil în accepţiunea art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., precum şi art. 21 alin. (3) din Constituţia României.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâtul M.J.L.C.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond nu şi-a exercitat rolul activ în soluţionarea cauzei, bazându-se numai pe afirmaţii fără să existe dovezi concludente la dosar.
În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, instanţa ar fi trebuie să solicite autorităţii pârâte copii ale actelor pe care reclamantul a susţinut că le-a depus la secretariatul comisiei, pentru a-şi forma, pe bază de probe, convingerea asupra situaţiei concrete de fapt.
Recurentul a mai susţinut că cererea reclamantului a fost examinată la şedinţa comisiei din 10 august 2009, dată la care au fost solicitate la dosar acte, din care să rezulte consimţământul numitei B.A. pentru redobândirea cetăţeniei române, acte ce trebuie comunicate comisiei până cel târziu până la 9 noiembrie 2009.
Recursul este nefondat.
În mod incontestabil, Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române, cu modificările şi completările ulterioare, fiind o lege specială şi stabilind o procedură complexă pentru înregistrarea, examinarea şi finalizarea cererii de acordare sau redobândire a cetăţeniei române, care se derulează într-un interval de timp mai îndelungat, derogă de la dispoziţiile dreptului comun prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, astfel că nu poate fi incident textul art. 2 alin. (1) lit. h) din legea menţionată, care dispune că se înţelege prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri adresate unei autorităţi administrative „faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen".
Cu toate că Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevedea, la data formulării acţiunii în contencios administrativ şi nici la data pronunţării hotărârii recurate, un termen limită în cadrul căruia procedura de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române trebuia finalizată, în mod evident o cerere având un asemenea obiect se impune a fi rezolvată într-un interval de timp rezonabil, prin raportare la data formulării acesteia.
Obligaţia Statului Român de a face astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererea persoanelor interesate privind dobândirea, păstrarea, pierderea, redobândirea cetăţeniei sau cererea de eliberare a unui atestat de cetăţenie, îşi are izvorul de altfel şi în art. 10 din convenţia europeană asupra cetăţeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002.
În cauză, cum corect a reţinut şi instanţa de fond, chiar ţinând cont de situaţia de fapt invocată de pârâtul M.J.L.C., existenţa unui număr mare de cereri de acordare şi de redobândire a cetăţeniei române aflate în lucru la direcţia de cetăţenie, numărul insuficient al personalului desemnat să îndeplinească corespunzătoarele atribuţii prevăzute de lege, caracterul complex al procedurii, împrejurarea că nu a fost soluţionată nici în prezent cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române deşi aceasta a fost înregistrată încă din cursul anului 2003, echivalează în mod vădit cu o nerezolvare într-un termen rezonabil a unei cereri, astfel că în mod legal prima instanţă a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâtul recurent să procedeze la soluţionarea cererii acestuia.
În raport de cele mai sus arătate, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate şi că sentinţa atacată este legală şi temeinică, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul M.J.L.C., împotriva sentinţei civile nr. 2.728 din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.J.L.C. împotriva sentinţei civile nr. 2.728 din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 768/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 774/2010. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
