ICCJ. Decizia nr. 88/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.88/2010
Dosar nr. 363/44/200.
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 61/F din 19 martie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, având ca obiect suspendarea executării Ordinului nr. 330 din 27 februarie 2009 emis de autoritatea pârâtă, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi a dispus suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în raport de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cauză există puternice îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, pornind chiar de la premisa posibilităţii revocării unilaterale a unui contract bilateral, aşa cum este contractul încheiat între reclamant şi autoritatea pârâtă. In privinţa existenţei unei pagube iminente s-a reţinut că măsura dispusă prin ordinul contestat este de natură să afecteze dreptul la muncă a reclamantului, precum şi realizarea veniturilor salariale din funcţia deţinută.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se arată, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, astfel încât, în mod greşit, instanţa de fond a admis cererea de suspendare.
Recursul este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate şi a înscrisului depus la dosar în susţinerea recursului, Înalta Curte va admite recursul şi va casa hotărârea atacată, respingând acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Temeiul juridic al cererii de suspendare ce face obiectul prezentului dosar îl constituie dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ potrivit cărora: „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Din înscrisurile depuse la dosarul de recurs, rezultă că prin încheierea nr. 61/F din 9 noiembrie 2009, Curtea de Apel Iaşi a luat act de renunţarea de către reclamantul C.M. la dreptul de a cere anularea Ordinului nr. 330 din 27 februarie 2009 emis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi suspendarea acestui ordin.
Prin urmare, din coroborarea dispoziţiilor art. 14 şi ale art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată prin Legea nr. 262/2007, care reglementează instituţia suspendării executării actului administrativ, rezultă că dispoziţiile art. 14 din lege pot produce efecte numai până în momentul în care se pronunţă instanţa de fond, cu excepţia situaţiei prevăzute de art. 15 alin. (2) din aceeaşi lege, care vizează ipoteza admiterii cererii de suspendare întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, în speţă neexistând această situaţie, având în vedere că reclamantul a înţeles să renunţe la însuşi dreptul de a solicita anularea actului administrativ a cărui suspendare o solicitase anterior.
De asemenea, odată cu acţiunea principală, având ca obiect anularea ordinului, reclamantul a formulat o nouă cerere de suspendare, întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, la care a renunţat, instanţa luând act prin hotărâre de acest act de voinţă. Înalta Curte apreciază că, din punct de vedere legal şi juridic, se impune soluţia de desfiinţare a efectelor sentinţei de admitere a prezentei cereri de suspendare, având în vedere atitudinea procesuală a reclamantului anterior expusă.
Faţă de aceste argumente, cercetarea îndeplinirii condiţiilor de fond în ceea ce priveşte cererea de suspendare întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu mai are nici o relevanţă practică, astfel că aceasta este, în mod evident, neîntemeiată.
Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, pe fond, va respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, împotriva sentinţei nr. 61/F din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, pe fond, respinge acţiunea formulată de C.M., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 701/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 972/2010. Contencios → |
|---|
