ICCJ. Decizia nr. 978/2010. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 978/2010
Dosar nr. 628/2/2009
Şedinţa publică din 23 februarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 628/2/2009 din 23 ianuarie 2009 reclamantul S.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate Seria M03 nr. 2708 emis pe numele SC T. SA cu privire la imobilul situat în sector 5, în suprafaţă de 150 mp.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului în litigiu din anul 1912 când a fost cumpărat de M.P. de la F.I.C. şi M.M. conform actului de vânzare autentificat sub nr. 7348 din 28 aprilie 1912 şi transcris în Registrul de Transcripţiuni al Tribunalului Ilfov la nr. 4581 din 28 aprilie 1912.
Din data de 06 noiembrie 1969, în urma unei Hotărâri a P.C.E.E.B., reclamantul a preluat toate bunurile M.P., subordonându-se în toate drepturile şi obligaţiile acesteia şi devenind astfel titularul dreptului de proprietate al averii bisericeşti dobândite pe numele acestuia.
A mai arătat reclamantul că, la momentul la care a încercat să-şi împrejmuiască proprietatea a constatat că imobilul a fost inclus în mod greşit în imobilul individualizat cu nr. cadastral 1171, situat în Bucureşti, sector 5, având un teren în suprafaţă mai mare decât terenul ce-i aparţine şi care se învecinează cu acesta pe partea de sud - est.
Cum imobilul în litigiu a fost şi este proprietatea reclamantului, nefiind niciodată înstrăinat şi în mod greşit a fost inclus în imobilul situat în Bucureşti, sector 5, se impune anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria M03 nr.2708 emis pentru SC T. SA.
Prin întâmpinarea formulată la data de 07 aprilie 2009 pârâtul a invocat excepţiile prematurităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi a tardivităţii formulării acţiunii, în raport cu dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, având în vedere că certificatul de atestare a dreptului de proprietate, ca act administrativ, atestă dreptul de proprietate asupra terenului din patrimoniul societăţii comerciale la data înfiinţării acesteia prin hotărâre a Guvernului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2303 din 2 iunie 2009 a respins excepţia de prematuritate ca neîntemeiată.
A admis excepţia tardivităţii şi a respins acţiunea formulată de S.D. ca tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
1. Excepţia prematurităţii acţiunii este neîntemeiată întrucât reclamanta a făcut dovada că s-a adresat cu plângere prealabilă către Ministerul Economiei şi Finanţelor, dat fiind răspunsul acestei autorităţi în care precizează că nu poate anula certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat.
2. Excepţia tardivităţii acţiunii este întemeiată a apreciat prima instanţă având în vedere că reclamantul a luat cunoştinţă despre suprapunerea imobilului sau cu terenul ce face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat la data de 9 martie 2007 iar acţiunea a fost înregistrată la instanţa de judecată la data de 23 ianuarie 2009.
Astfel, că termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care este un termen de decădere a fost depăşit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S.D., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a respins cererea ca tardivă, întrucât în cauză s-a solicitat constatarea nulităţii parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria M 03 nr. 2708 din 27 mai 1996, iar acţiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi având în vedere şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ „ Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".
Rezultă din cele de mai sus că termenul instituit de art. 11 alin. (2) este un termen de decădere şi începe să curgă de la data luării la cunoştinţă de actul contestat.
Prima instanţă a reţinut că reclamanta a luat cunoştinţă de actul contestat, respectiv Certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria M03 nr. 2708 din 27 mai 1996 emis pe numele SC T. SA prin răspunsul formulat de către O.C.P.I. Bucureşti la cererea reclamantului nr. 728271 din 26 februarie 2007.
Instanţa în mod greşit a reţinut această împrejurare.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că la dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte că răspunsul inclusiv documentaţia care să ateste o suprapunere cu imobilul, nr. cadastral 1171/3 au fost primite la o dată certă de către reclamantul S.D.
În aceste condiţii prima instanţă în mod greşit a apreciat că cererea este tardivă în raport cu un act emis de O.C.P.I. pentru care nu există dovada comunicării către reclamantul S.D.
Aşa fiind şi constatând că nu s-a făcut dovada certă a datei luării la cunoştinţă a reclamantului cu privire la existenţa titlului de proprietate şi a suprapunerii cu imobilul, nr. cadastral 1171/3, în cauză nu se poate reţine depăşirea termenului prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cu consecinţa decăderii reclamantului de a contesta actul administrativ.
Ca atare, prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică ce urmează a fi casată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.D. împotriva sentinţei civile nr. 2303 din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 973/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 984/2010. Contencios → |
|---|
