ICCJ. Decizia nr. 888/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 888/2010
Dosar nr.35869/3/2008
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1106 din 17 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul O.V.C., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din conţinutul angajamentului din 7 iunie 1963 existent la fila 27 din dosarul Tribunalul Bucureşti, reiese că pârâtul, elev în clasa a X-a la Şcoala Medie de Cultură Generală nr. 1 Făgăraş a acceptat colaborarea în secret cu organele securităţii statului în direcţia descoperirii şi demascării activităţii desfăşurate împotriva regimului comunist de diferite persoane.
A mai reţinut prima instanţă că, urmare a acestui angajament, pârâtul a întocmit un „tabel de cunoştinţe şi prieteni” care este apreciat de reclamant ca reprezentând document care descrie relaţia cu fosta securitate a statului.
Raportând această situaţie de fapt la dispoziţiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, modificată şi completată prin Legea nr. 293/2008, precum şi la probele administrate în cauză, instanţa de fond a constatat că informaţiile din „tabelul de cunoştinţe şi prieteni” nu sunt de natură să îndeplinească celelalte cerinţe ale legii referitoare la scopul comunicării acestor date, respectiv denunţarea activităţilor sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist, sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
De asemenea, a mai apreciat prima instanţă că furnizarea de către pârât de informaţii despre atitudinile cosmopolite ale anumitor persoane şi considerată de reclamant ca dovadă a îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului nu se circumscrie, în optica instanţei, în ipoteza prevăzută de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, în condiţiile în care la data semnării angajamentului pârâtul avea puţin peste 16 ani, vârstă la cere este greu de crezut că înţelesese atitudinea regimului comunist faţă de sistemul de valori al societăţii occidentale.
A concluzionat instanţa de fond, în sensul că aprecierile şi caracterizările pozitive ale organelor de securitate la adresa pârâtului, în contextul naturii informaţiilor furnizate şi menţionate anterior nu pot face dovada calităţii de colaborator al securităţii, astfel cum aceasta este definită de dispoziţiile OUG nr. 24/2008.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând generic dispoziţiile art. 299 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs se susţine, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşită, raportat la probele administrate în dosar, care au demonstrat cu evidenţă că pârâtul s-a achitat de sarcinile primite în sensul că, „în circa 11 luni de zile a furnizat 121 note informative, agentul semnalând un număr de 30 de elemente printre care şi unele cu tendinţe cosmopolite”, indicând astfel atitudini potrivnice regimului comunist şi având reprezentarea consecinţelor ce le-ar putea genera informaţiile sale, care ar fi presupus, cel puţin, încălcarea dreptului la viaţă privată.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a înscrisurilor ce se află la dosarul cauzei cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
După cum se constată, obiectul acţiunii promovate la instanţa de contencios administrativ îl constituie constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a pârâtului O.V.C.
Prin urmare, formularea unei astfel de cereri cade sub incidenţa dispoziţiilor OUG nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii nu se face de plano, ca urmare a constatării faptului semnării unui angajament sau a furnizării unor informaţii, ci prin verificarea concomitentă a întrunirii condiţiei legale relative la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, or cu referire la documentele propuse cu titlu probatoriu în vederea constatării calităţii de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului.
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată în funcţie de situaţia faptică.
Potrivit art. 2 lit. b) teza I din OUG nr. 24/2008, după cum s-a reţinut şi de către prima instanţă prin colaborator al Securităţii se înţelege persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Rezultă aşadar că în sensul dorit de legiuitor faptul colaborării cu Securitatea implică întrunirea a trei condiţii legale referitoare la:
- acţiunile persoanei în cauză: furnizarea de informaţii sub orice formă;
- conţinutul informaţiilor: referitoare la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi
- scopul acestor informaţii: să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, consideră că informaţiile furnizate de intimat în cadrul notei scrise de acesta, respectiv, cele consemnate în nota informativă din 7 iunie 1963 nu respectă condiţia legală cu privire la scopul informaţiilor, mai precis, nu se referă la activităţi potrivnice regimului totalitar comunist.
Prin respectiva notă se indicau, generic, scurte informaţii cu privire la situaţia şcolară a unor elevi din liceu, pe care pârâtul îi cunoştea, relatând faptul că aceştia erau indisciplinaţi, unii dintre ei fiind chiar eliminaţi din şcoală. Or, după cum corect a apreciat şi prima instanţă, o astfel de informare, prin conţinutul său nu dezvăluia o activitate potrivnică regimului comunist, după cum nu se poate reţine nici că ar fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale unor persoane.
Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate şi ca atare nu pot fi primite nici celelalte critici formulate de recurentul-reclamant faţă de conţinutul caracterizării efectuate de ofiţerul de securitate la data de 10 februarie 1965 pârâtului-intimat cu privire la informaţiile furnizate în legătură cu atitudinea cosmopolită a unor colegi, întrucât după cum corect s-a reţinut şi de prima instanţă pârâtul-intimat, elev în ultimul an de liceu, în vârstă de 16 ani nu putea să aibă reprezentarea faptului că atitudinea necorespunzătoare a elevilor menţionaţi în tabel putea însemna în opinia organelor securităţii un comportament cosmopolit, contrar „valorilor” propagate de regimul comunist.
Aşa fiind nu se poate reţine că declaraţiile sau informările pârâtului ar fi fost date în scopul îngrădirii unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nefiind întrunită nici cu privire la aceste note cerinţa expresă a textului de lege aplicabil în cauză, în sensul arătat.
În fine, Înalta Curte apreciază că nu lipsită de relevanţă în cauză, raportat la solicitarea reclamantului este şi împrejurarea că tocmai organele de securitate de la acea vreme au apreciat că se impune „excluderea din reţeaua informativă” a pârâtului, apreciind că acesta a reuşit, într-o oarecare măsură, să semnaleze o serie de aspecte negative din rândul elevilor, constând în nerespectarea disciplinei în şcoală, relevând astfel o valoare operativă slabă a informaţiilor furnizate.
Reţinând aşadar, raportat la conţinutul şi substanţa tuturor actelor examinate, că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele textului de lege incident pentru a se putea reţine calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind neîntemeiate pentru argumentele învederate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, împotriva Sentinţei civile nr. 1106 din 17 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2010.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 889/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 906/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
