ICCJ. Decizia nr. 92/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 92/2010
Dosar nr. 9809/2/2009
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul N.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Prezidenţială, reprezentantă prin preşedintele T.B., solicitând suspendarea executării Decretului nr. 1358 publicat în M. Of. al României nr. 647 din data de 1 octombrie 2009, până la data soluţionării acţiunii ce are ca obiect anularea acestui decret.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a formulat plângere prealabilă împotriva Decretului nr. 1358/2009, la care încă nu a primit răspuns.
A mai arătat că la data de 1 octombrie 2009, prin Decretul nr. 1357/2009, Preşedintele României a dispus, la propunerea primului - ministru, revocarea din funcţia de viceprim - ministru şi din cea de ministrul administraţiei şi internelor a reclamantului, iar prin Decretul nr. 1358 emis la aceeaşi dată de 1 octombrie 2009 şi publicat în acelaşi M. Of. nr. 647/2009, s-a desemnat ca ministru interimar domnul V.B. - ministrul dezvoltării regionale şi locuinţei, pentru a îndeplini funcţiile de vice prim-ministru şi ministru al administraţiei şi internelor.
S-a mai susţinut că în preambulului Decretului nr. 1358/2009 s-a reţinut în mod greşit că reclamantul a fost demis din funcţiile deţinute deşi, în realitate acesta a fost revocat, iar decretul este nelegal, fiind emis cu încălcarea prevederilor constituţionale şi organice referitoare la desemnarea unui membru al Guvernului, deoarece prin preluarea portofoliului de către un membru P.D.L. s-a schimbat structura politică a Guvernului, astfel cum aceasta a fost validată de Parlament în data de 22 decembrie 2008. A mai arătat că schimbarea compoziţiei politice a Guvernului este o atribuţie care aparţine exclusiv Parlamentului României, potrivit dispoziţiilor art. 85 alin. (3) din Constituţia României, prin numirea unui ministru interimar fiind încălcate şi prevederile art. 107 alin. (3) şi (4) din Constituţia României.
Reclamantul a motivat că în această situaţie este evident excesul de putere manifestat de Preşedinte în emiterea Decretului nr. 1358/2009, ceea ce creează aparenţa de nelegalitate a acestui act, iar paguba iminentă constă în faptul că se încalcă ordinea de drept, stabilitatea sistemului social şi politic fiind lezat în mod direct, existând şi un prejudiciu moral, de imagine şi reputaţie pentru reclamant.
Cererea fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 14 şi următoarele din Legea nr. 554/2004.
3. Apărările formulate depărată Administraţia Prezidenţială.
Pârâta Administraţia Prezidenţială a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a lipsei de interes a cererii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
3.1. Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pârâta a susţinut că decretul a cărui suspendare se solicită a fost emis de Preşedintele României, în calitate de autoritate constituţională unipersonală şi nu de către Administraţia Prezidenţială, prin regulamentul de organizare şi funcţionare al acestei autorităţi prevăzându-se că departamentul Constituţional - legislativ are atribuţii de reprezentare în instanţă a Preşedintelui României şi a Administraţiei Prezidenţiale.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost motivată prin prisma dispoziţiilor constituţionale ale art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 106 şi art. 107 alin. (4), precum şi ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor. În acest sens s-a arătat că decretele preşedintelui emise în contextul atribuţiei constituţionale prevăzute de art. 107 alin. (4) din Constituţie nu sunt simple acte administrative, susceptibile de control pe calea contenciosului administrativ, ci sunt acte juridice complexe, de drept public, care exprimă raporturi de natură constituţională, exceptate controlului judecătoresc, fiind incidente dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţia României.
Excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă s-a raportat la faptul că atât Constituţia României, cât şi Legea nr. 90/2001 prevăd un termen în care ministrul interimar îşi exercită mandatul, iar la momentul soluţionării cauzei efectele decretului s-au epuizat.
Pe fond, solicită respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 4206 din 27 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, a inadmisibilităţii cererii şi a lipsei de interes ca neîntemeiate. Totodată, a admis cererea formulată de reclamantul N.D. şi a dispus suspendarea executării Decretului nr. 1358 din 1 octombrie 2009 emis de Preşedintele României, până la pronunţarea instanţei de fond.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei de fond.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Prezidenţiale, instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 1 coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1994, privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, modificată prin O.U.G. nr. 1/2001 pentru exercitarea prerogativelor care îi sunt stabilite prin Constituţia României şi alte legi de către Preşedintele României se înfiinţează Administraţia Prezidenţială, iar prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a acestei instituţii se prevede că departamentul constituţional - legislativ are atribuţii de reprezentare în faţa instanţelor judecătoreşti a Preşedintelui României, acest departament neavând personalitate juridică proprie în cadrul Administraţiei Prezidenţiale.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii, prima instanţă a apreciat că Decretul nr. 1358/2009 nu priveşte raporturile preşedintelui cu parlamentul pentru a fi incidente dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţia României şi ale art. 5 din Legea nr. 554/2004, ci vizează raporturile Preşedintelui cu Guvernul, ceea ce presupune că nu este exceptat de la controlul instanţelor judecătoreşti. A mai reţinut că Decretul nr. 1358/2009 este un act administrativ unilateral, cu caracter individual, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Referitor la excepţia lipsei de interes, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că decretul îşi produce în continuare efectele, domnul V.B. exercitând în mod efectiv la data soluţionării cauzei, funcţia de viceprim ministru și ministru al administraţiei şi internelor.
5.4. Pe fonul cererii de suspendare a reţinut prima instanţă că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul că:
- a fost depusă plângerea prealabilă la data de 19 octombrie 2009;
- există un caz bine justificat, constând în existenţa unei îndoieli serioase asupra legalităţii decretului în sensul că nu există concordanţă între motivele menţionate în Decretul nr. 1357/2009 de revocare din funcţie a reclamantului şi cele menţionate în Decretul nr. 1358/2009 de numire ca ministru interimar a domnului V.B., primul fiind de „revocare”, iar în al doilea se foloseşte termenul de „demitere”, care presupune o altă situaţie juridică, neconformă cu realitatea;
- există o pagubă iminentă, constând în aceea că prin emiterea Decretului nr. 1358/2009 s-a creat reclamantului un prejudiciu previzibil, viitor, reputaţia sa fiind lezată în mod grav prin menţinerea valabilităţii unui decret preşedinţial în care se face vorbire despre demiterea din funcţie, demitere care poate interveni doar în cazul în care un membru al guvernului a fost condamnat penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau averea sa a fost declarată, în tot sau în parte ca fiind dobândită în mod ilicit, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
6. Recursul formulat de pârâta Administraţia Prezidenţială.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Cu privire la soluţionarea excepţiilor.
6.1.1. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Prezidenţiale.
Instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia deoarece decretul atacat nu este emis de către Administraţia Prezidenţială, ci de către Preşedintele României.
Administraţia Prezidenţială este o persoană juridică distinctă de autoritatea constituţională - Preşedintele României.
În motivarea soluţiei de respingere a excepţiei, instanţa de fond face o confuzie între calitatea procesuală pasivă şi reprezentare.
Calitatea procesuală pasivă se justifică în raport de emitentul actului şi nu de cel care are un mandat de reprezentare judiciară.
6.1.2. Excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Decretele Preşedintelui emise în contextul atribuţiei constituţionale prevăzute de art. 107 alin. (4) nu sunt simple acte administrative susceptibile de control pe calea contenciosului administrativ, ci sunt acte juridice complexe de drept public, ce exprimă raporturi de natură constituţională între Preşedintele României şi Primul - ministru şi, în consecinţă, potrivit art. 1 alin. (4) din Constituţie, nu sunt cenzurabile de către instanţele judecătoreşti pe calea contenciosului administrativ.
Deşi în motivarea excepţiei, instanţa de judecată reţine că este vorba despre raporturi de natură constituţională, în mod greşit a respins excepţia inadmisibilităţii.
Prin Decizia nr. 1560 din 18 noiembrie 2009, Curtea Constituţională a respins cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României şi Preşedintele României, formulată de Preşedintele Senatului, referitoare la Decretul nr. 1358/2009.
6.1.3. Excepţia lipsei de interes.
Soluţionând excepţia, instanţa de fond nu s-a pronunţat în raport de temeiurile de drept invocate.
La data la care au avut loc dezbaterile s-a împlinit termenul prevăzut de Constituţie şi au încetat efectele actului.
Astfel, reclamantul nu mai justifica, la momentul soluţionării cauzei, un interes actual.
6.2. În ceea ce priveşte cererea de suspendare a efectelor decretului atacat, instanţa de fond a dat o greşită interpretare a dispoziţiilor legale incidente.
În speţă nu sunt îndeplinite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Interpretarea făcută de instanţa de fond asupra prevederilor art. 106 şi art. 107 din Constituţie este greşită şi nu răstoarnă prezumţia de validitate a actului, iar motivarea referitoare la condiţia pagubei iminente se circumscrie acţiunii în anularea actului şi nu celei de suspendare.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Motivul de recurs ce priveşte greşita respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii este fondat şi va fi admis.
1.1. Decretul nr. 1358 din 1 octombrie 2009 a fost emis de Preşedintele României în temeiul art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 106 şi art. 107 alin. (4) din Constituţia României republicată, precum şi a art. 9 alin. (2) din Legea nr. 90/ 2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare.
Actul atacat a fost emis ca urmare a unei atribuţii constituţionale a Preşedintelui României şi nu este un act administrativ în accepţiunea Legii nr. 554/2004 modificată şi completată.
Decretul Preşedintelui României prin care se desemnează o persoană să îndeplinească interimar funcţia de viceprim - ministru, ministru al administraţiei şi internelor, este o decizie politică şi nu administrativă.
1.2. Conflictul de natură constituţională aparţine unei alte jurisdicţii şi anume, Curţii Constituţionale, conform art. 146 lit. e) din Constituţie.
Curtea Constituţională s-a pronunţat deja prin Decizia nr. 1560 din 18 noiembrie 2009, publicată în M. Of. nr. 824 din 30 noiembrie 2009 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională, referitor la Decretul nr. 1358 din 1 octombrie 2009.
1.3. Un argument în plus în sprijinul teoriei naturii politice a acţiunii atacate îl reprezintă şi motivul acţiunii formulate, respectiv schimbarea compoziţiei politice a Guvernului, aspect ce ţine de raporturi juridice de drept public şi nu de cele de drept administrativ.
1.4. Soluţia judecătorului fondului de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii este greşită, în lumina celor sus - menţionate, astfel încât, se impunea admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. coroborată cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
Înalta Curte consideră că nu mai este necesară pronunţarea şi asupra celorlalte motive de recurs formulate, faţă de soluţia deja adoptată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Administraţia Prezidenţială, împotriva sentinţei civile nr. 4206 din 27 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge cererea formulată de N.D., ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 91/2010. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 93/2010. Contencios. Sancţiune pentru... → |
|---|
