ICCJ. Decizia nr. 922/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 922/2010
Dosar nr. 11/45/200.
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi reclamantul P.D., fost viceprimar al Municipiului Paşcani, a solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P. Iaşi, anularea deciziei nr. 12 din 19 decembrie 2008 şi a procesului verbal de inspecţie fiscală nr. 26286 din 30 octombrie 2008, prin care s-a dispus recuperarea sumei de 91.760,02 lei nedatorată, dar plătită de primărie, personalului acesteia.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a avut calitatea de viceprimar al municipiului Paşcani, iar prin procesul-verbal de inspecţie fiscală nr. 26286 din 30 octombrie 2008 s-a reţinut că suma totală de 91.760,02 lei ce s-a acordat necuvenit personalului din cadrul Primăriei municipiului Paşcani, urmează a fi recuperată.
Prin Decizia nr. 12 din 19 decembrie 2008, D.G.F.P. Iaşi a respins contestaţia reclamantului formulată împotriva procesului verbal de inspecţie.
Actele contestate se apreciază ca nelegale, arătându-se că sumele încasate li se cuveneau, iar dispoziţiile primarului de acordare a acestora sunt legale, organul de control neputând face aprecieri asupra legalităţii acestora, neavând calitatea de judecător.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acţiunii motivat de faptul că plăta sporurilor reţinute în actul de control nu a avut suport legal pentru a fi făcută către angajaţii primăriei, fiind încălcate mai multe dispoziţii legale: Legea nr.119/1999; Legea nr. 215/2001; Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 522/2003; HG nr. 1209/2003; HG nr. 775/1998 şi Legea nr. 188/1999.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize financiar-contabile.
Prin sentinţa civilă nr. 152/CA din 21 iulie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului; a anulat Decizia nr. 12 din 19 decembrie 2008 emisă de D.G.F.P. Iaşi; a anulat Decizia şi procesul verbal de inspecţie fiscală nr. 26286 din 30 octombrie 2008 şi a exonerat reclamantul de plata sumei de 91.760,02 lei.
Pentru pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, că deşi D.G.F.P. Iaşi a constatat prin procesul verbal contestat, prejudicii aduse Primăriei Paşcani prin acordarea de sporuri şi indemnizaţii unui număr de 22 persoane, în sumă totală de 91.760,02 lei, aceste sporuri au la bază un fundament legal.
Astfel, sporul de 50% de dificultate a fost acordat potrivit Legii nr. 236/2006, având la bază Dispoziţia Primarului nr. 34/2008, pentru persoanele care au făcut parte din Comisia Locală Paşcani de aplicare a Legii nr. 10/2001, pentru perioada 2007 - iunie 2008.
Sporul de 75% pentru gestionarea fondurilor comunitare a fost acordat de primar în baza Legii nr. 339/2007, sporul fiind prevăzut în buget, în statul de funcţiuni, sarcinile persoanelor care au beneficiat de acest spor fiind înscrise în fişa postului, având la bază Dispoziţiile Primarului nr. 16/2009 şi 7028/2008.
Sporul de 25% pentru complexitatea muncii a fost corect acordat, având la bază Dispoziţia Primarului nr. 3520/2007, de extindere a controlului financiar propriu, dispoziţia amintită îndeplinind condiţiile prevăzute de Normele Metodologice aprobate de Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 522/2003.
Cu privire la acest spor, instanţa de fond a apreciat că legiuitorul nu interzice nominalizarea altor persoane din alte compartimente pentru exercitarea controlului financiar preventiv propriu, sporul în cauză fiind prevăzut în statul de funcţiuni pe anul 2008 şi aprobat prin Dispoziţia nr. 7028/2008, iar activitatea de control financiar preventiv a fost efectiv prestată.
Şi sporul de 20% reprezentând indemnizaţii pentru comisiile de concurs a fost corect acordat în baza a 6 Dispoziţii ale primarului, cu respectarea metodologiei aprobată prin HG nr. 775/1998. S-a reţinut că sporul menţionat este reglementat de HG nr. 1209/2003 pentru membrii comisiilor desemnaţi a examina funcţionarii publici.
Cât priveşte salariul de merit, acesta a fost acordat în baza Dispoziţiei nr. 7018/2008 de aprobare a statului de funcţii, cu menţionarea nominală şi cuantificarea sumei precum şi în baza prevederilor exprese ale contractului colectiv de muncă.
Referitor la suma de 9615 lei plătită lui R.N. cu ocazia ieşirii la pensie s-a reţinut că plata s-a făcut cu respectarea prevederilor din contractul colectiv de muncă, fiind reţinute toate accesoriile aferente acesteia.
În fine, instanţa de fond a apreciat că dreptul de exercitare a controlului financiar delegat, prevăzut de OG nr. 119/1999 nu include şi dreptul de a contesta direct sau indirect actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, în speţă Dispoziţiile Primarului ce au fost avute în vedere la acordarea sporurilor.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a formulat recurs D.G.F.P. Iaşi, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 3041 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă a adus, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
Instanţa de fond în mod greşit a apreciat că organul de inspecţie nu are competenţa să verifice legalitate şi regularitatea acordării sporurilor în cauză în baza dispoziţiilor emise de primar, întrucât atribuţiile organului de control în acest sens rezultă din dispoziţiile art. 22 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. p) din OG nr. 119/1999, privind controlul intern şi controlul financiar preventiv cât şi din prevederile Codului controlului intern, aprobat prin O.M.F.P. nr. 946/2005.
Se susţine că prima instanţă a apreciat în mod eronat cu privire la legalitatea sumelor acordate angajaţilor primăriei, menţionate în actele contestate deoarece, fără a se respecta dispoziţiile legale incidente în fiecare caz în parte, s-a acordat sporul de dificultate de 50%, majorarea salariului de bază pentru anumiţi angajaţi cu 75%, sporul de complexitate a muncii de 25 %, sporul de 20% reprezentând indemnizaţii pentru membrii comisiei de concurs, avându-se în vedere doar deciziile primarului fără a se ţine seama de dispoziţiile legale care reglementau acordarea şi plata acestora.
Recurenta-pârâtă, apreciind ca nelegale Dispoziţiile Primarului Municipiului Paşcani nr. 7028/2008, 16 din 18 ianuarie 2008, 7082 din 26 februarie 2008, a invocat excepţia de nelegalitate a acestora în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În opinia recurentei, în mod nelegal au fost acordate şi salariile de merit pentru anul 2008 fără a exista un act administrative emis de conducătorul entităţii publice, conform art. 8 din OUG nr. 10/2008, susţinându-se că şi sub acest aspect sentinţa recurată este nelegală.
Intimatul-reclamant a formulat concluzii scrise prin care a invocat nulitatea recursului potrivit art. 302 alin. (1) lit. c)din arie n Legea nr. 95/2006( C. proc. civ. întrucât nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.
De asemenea, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală şi temeinică sentinţa recurată, precizând că organul de control nu poate face aprecieri cu privire la legalitatea dispoziţiilor primarului iar raportul de expertiză a confirmat legalitatea sumelor acordate.
Ulterior s-a invocat şi autoritatea de lucru judecat în raport de Decizia nr. 666/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excepţie ce a fost respinsă, astfel cum rezultă din practicaua acestei decizii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a înscrisurilor care există la dosarul cauzei, a dispoziţiilor legale incidente, cât şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., apreciază recursul ca fiind fondat pentru următoarele considerente ce vor fi expuse.
După cum se constată, instanţa de fond, astfel cum rezultă şi din expunerea rezumativă prezentată anterior, a reţinut că sumele reţinute prin actele contestate ca prejudicii aduse Primăriei Paşcani prin acordarea sporurilor şi indemnizaţiilor precizate în cuprinsul acestora, au la bază decizii ale primarului, iar dreptul de exercitare a controlului financiar delegat prevăzut de OG nr. 119/1999 nu include şi dreptul de a contesta direct sau indirect legalitatea acestor decizii.
Cele reţinute denotă o încălcare şi aplicare greşită a dispoziţiilor legale incidente .
Astfel, art. 5 din OG nr. 119/1999 (r1) privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, prevede: (1) „Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public (2) Ministerul Finanţelor Publice este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate care are responsabilitatea elaborării şi implementării politicii în domeniul gestiunii financiare. Ministerul Finanţelor Publice îndrumă metodologic, coordonează şi supraveghează asigurarea bunei gestiuni financiare în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public „.
Potrivit art. 22 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă „Ministerul Finanţelor Publice efectuează inspecţii ori de câte ori există indicii ale unor abateri de la legalitate sau regularitate în efectuarea de operaţiuni, în sensul prezentei ordonanţe" iar conform alin. (8) „În cazul în care în urma inspecţiei efectuate se constată abateri de la legalitate care au produs pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, se va întocmi proces-verbal de inspecţie. ...".
Dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. p) din acelaşi act normativ definesc operaţiunea ca fiind: „orice acţiune cu efect financiar pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, indiferent de natura acesteia".
În raport de aceste dispoziţii, rezultă că organul de control poate aprecia şi constata legalitatea operaţiunilor prin care s-au acordat sumele ce au făcut obiectul controlului şi implicit a contestaţiei din cauza dedusă judecăţii, indiferent dacă dispoziţiile primarului au fost sau nu atacate, astfel că cele reţinute de prima instanţă cu privire la aceste aspecte sunt eronate.
Prin urmare, instanţa de fond trebuia să examineze actele a căror anulare s-a solicitat, cu privire la sumele de bani contestate şi considerate prejudicii aduse Primăriei Paşcani, în raport de dispoziţiile legale incidente care justificau sau nu plata acestora, expunând temeiurile de fapt şi de drept care i-au format convingerea în pronunţarea soluţiei precum şi cele pentru care au fost înlăturate cele reţinute în actele ce fac obiectul acţiunii promovate şi implicit apărările formulate de pârâtă.
Cum prima instanţă nu a analizat toate aceste aspecte, instanţa de recurs nu poate exercita un control judiciar complet al cauzei deduse judecăţii.
Mai mult, prin sentinţa recurată s-a dispus exonerarea reclamantului de plata sumei de 91.760,02 lei fără a se avea în vedere că această sumă reprezintă suma totală impusă a fi recuperată de la personalul angajat în structurile Primăriei Paşcani, conform tabelului anexat la punctul 2 al procesului verbal de inspecţie contestat, unde reclamantul figurează cu 4.340,99 lei, fapt ce denotă o eroare a instanţei de fond şi sub aspectul stabilirii corecte a obiectului cererii de chemare în judecată în raport şi de dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
În consecinţă, faţă de cele reţinute cât şi de prevederile art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării vor fi analizate şi cererile de sesizare cu excepţiile de nelegalitate a dispoziţiilor primarului menţionate de recurentă în cererea de recurs, formulate în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 152/CA din 21 iulie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 880/2010. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 929/2010. Contencios → |
|---|
