ICCJ. Decizia nr. 865/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 865/2010
Dosar nr. 828/54/2009
Şedinţa publică din 17 februarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, la data de 26 martie 2009, reclamantul N.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, obligarea pârâţilor să emită certificat de revoluţionar şi titlu de luptător remarcat pentru fapte deosebite în Revoluţia din Decembrie 1989, conform Legii nr. 341/2004 şi a dispoziţiilor art. 19 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 207 din 29 mai 2009 a respins, ca inadmisibilă, acţiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel instanţa a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004 şi art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi a respins excepţia tardivităţii acţiunii, având în vedere dispoziţiile OG nr. 1/2008, raportate la dispoziţiile Legii nr. 341/2004, aprobată prin Legea nr. 47/2009.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, criticând hotărârea pentru lipsa rolului activ al instanţei de fond constând în aceea că, deşi a solicitat, în dovedirea acţiunii, obligarea pârâţilor să depună documentele ce formează conţinutul dosarului nr. 12475 din 9 august 1996, instanţa nu i-a admis cererea de probe solicitată, împiedicându-l astfel să dovedească activitatea sa de luptător şi meritele sale în Revoluţia din Decembrie 1989.
O altă critică s-a referit la interpretarea greşită pe care instanţa a dat-o cauzei deduse judecăţii atunci când nu a observat că ceea ce se solicitase era obligarea pârâţilor la emiterea certificatului de revoluţionar şi a titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 remarcat prin fapte deosebite şi nu preschimbarea certificatului de participant, deja emis, solicitare în raport de care nu avea obligaţia îndeplinirii procedurii prealabile, aşa cum greşit, a stabilit instanţa de fond.
Recursul este nefondat.
În ceea ce priveşte lipsa rolului activ al primei instanţe se constată, dimpotrivă, că aceasta a dispus, prin încheierea din 24 aprilie 2009, obligarea pârâţilor să depună la dosar documentele ce au stat la baza certificatului nr. 949 din 30 iunie 1994, ca şi cererea reclamantului nr. 11892 din 4 noiembrie 2004, formulată în baza Legii nr. 341/2004, iar la termenul din data de 22 mai 2009, apărătorul reclamantului a depus în probaţiune un set de înscrisuri, nerezultând din lucrările dosarului că instanţa de fond a respins probele solicitate de acesta.
Pe de altă parte, astfel cum rezultă din acţiunea introductivă de instanţă şi din înscrisurile depuse la dosar, prin certificatul nr. 949 din 30 iunie 1994, Comisia de Aplicare a Legii nr. 42/1990, i-a recunoscut reclamantului calitatea de participant la Revoluţia Română din Decembrie 1989, acesta solicitând ulterior, urmare a apariţiei Legii nr. 341/2004, privind preschimbarea certificatelor eliberate în condiţiile Legii nr. 42/1990, beneficiul dispoziţiilor noii legi, motiv pentru care a depus cererea înregistrată la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 sub nr. 11892 din 4 noiembrie 2004; aspecte de altfel, corect reţinute de către instanţa de fond.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 347/2006, „certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 (...) se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, până la data de 30 iunie 2007 inclusiv". Acest text de lege, raportat la art. 19 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin HG nr. 1412/2004, impune obligaţia pentru Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 ca, până la data de 30 iunie 2007, să elaboreze lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate precum şi cu cele cărora li s-a respins cererea de preschimbare.
În ceea ce priveşte procedura de contestare a modului de soluţionare a cererii, prin nepreschimbarea certificatului, dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 stabilesc o normă specială în ce priveşte efectuarea procedurii prealabile, normă derogatorie de la dreptul comun, reprezentat în această materie de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 „Contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care se soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens".
În executarea acestei norme legale, art. 20 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin HG nr. 1412/2004, stabileşte că persoanele nemulţumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face contestaţie la Comisia Parlamentară în termen de maximum de 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1)".
Faţă de situaţia că termenul limită impus de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 391/2009 este 30 aprilie 2009, rezultă că dreptul reclamantului de a face contestaţie în conformitate cu art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 raportat la art. 20 alin. (1) din Normele metodologice nu s-a născut, încă.
Pe de altă parte, reclamantul nu se poate adresa direct instanţei de contencios administrativ, trebuind să respecte procedura specială de contestare la Comisia Parlamentară, impusă de art. 20 alin. (1) din Normele metodologice.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi supusă controlului instanţei de contencios administrativ, după ce persoana a îndeplinit procedura prealabilă, în speţă, cea specială, prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 raportat la art. 20 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin HG nr. 1412/2004.
Pentru considerentele arătate, având în vedere şi dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanţei competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.C. împotriva sentinţei civile nr. 207 din 29 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 862/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 866/2010. Contencios → |
|---|
