ICCJ. Decizia nr. 929/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 929/2010
Dosar nr. 185/42/200.
Şedinţa publică din 19 februarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 184 din 16 octombrie 2009 a admis excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor HG nr. 1125/2006 invocată de reclamanta Parohia Ortodoxă Mălăieşti, în contradictoriu cu pârâţii comuna Dumbrăveşti, şi Guvernul României şi, pe cale de consecinţă, a constat nelegalitatea actului administrativ atacat, în ceea ce priveşte poziţiile 139, 140, 141, 142, 145 şi 146 din anexa nr. 1 a acestei Hotărâri de Guvern.
în ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate invocată, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Curtea a reţinut că reclamanta Parohia Ortodoxă Mălăieşti a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 1125/2006 publicată în M.Of. nr. 755/2006, pentru modificarea şi completarea HG nr. 1359/2001, privind atestarea domeniului public al judeţului Prahova, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Prahova, în ceea ce priveşte poziţiile 139, 140, 141, 142, 145 şi 146 din anexa 1 la hotărâre.
Excepţia de nelegalitate a fost invocată de reclamantă în cadrul litigiului ce face obiectul dosarului nr. 9046/221/2008 al Judecătoriei Ploieşti, în care reclamanta a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenurilor stăpânite în comuna Dumbrăveşti, sat Mălăieşti respectiv 776 mp TI2, p. Cc 473, 649 mp T 12, p. A 474 , 2918 mp T9, p. Cc 230,1200 mp T9, p. Cc 5, 3.000 mp T 10, p. Lv 1, precum şi constatarea dreptului de proprietate asupra următoarelor construcţii: clădirea Bisericii Parohiale Mălăieşti, clădirea Bisericii Mălăieşti, filiala Sfârleanca şi clădirea Bisericii Mălăieşti, filiala Dumbrăveşti.
A mai arătat că la poziţiile 139, 140, 141, 142, 145 şi 146 din anexa 1 la hotărâre - Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Dumbrăveşti sunt menţionate: teren cimitir 885 mp Tarla 2, parcela C 59, teren cimitir + curţi clădiri 298 mp Tarla 9 parcela Cc 58, teren cimitir 649 mp tarla 12 parcela A474, teren curţi clădiri 776 mp tarla 12 parcela Cc 473, teren cimitir vechi 1200 mp tarla 9, parcela Cc 5, teren cimitir nou 1500 mp capela.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 213/1998 şi Normelor tehnice aprobate prin HG nr. 548/1999, inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ teritoriale se întocmeşte de către comisiile special constituite în acest sens, în fiecare unitate administrativ teritorială, şi se însuşeşte prin hotărârea autorităţii publice a unităţii respective.
Pârâta comuna Dumbrăveşti a inclus aceste terenuri în domeniul public, cu motivarea că acestea au destinaţia de cimitir comunal, conform anexei 3 pct. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi susţine că cimitirele comunale pe care cele două parohii pretind că sunt proprietare sunt de utilitate publică, având destinaţie de loc de înhumare pentru cetăţenii comunei Dumbrăveşti.
Potrivit listei anexă la Legea nr. 213/1998, pct. 111-10 - "Domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor este alcătuit din ... cimitirele comunale".
Din Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea cimitirelor parohiale şi mănăstireşti din cuprinsul Eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române rezultă însă că parohiile pot avea în întreţinere cimitire proprii, cimitire care sunt proprietatea parohiilor sau mănăstirilor.
Decretul nr. 233 din 23 februarie 1949 privind Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, în vigoare la data adoptării HG nr. 1125/2006, prevedea la art. 181 că fiecare parohie rurală are dreptul la un cimitir pentru îngroparea morţilor, care este proprietatea parohiei.
Decretul nr. 233/1949 a fost abrogat prin HG nr. 53 din 16 ianuarie 2008 privind recunoaşterea Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, care la art. 186 privind Cimitirele parohiale şi mănăstireşti prevede că (1) Fiecare parohie şi mănăstire are dreptul să deţină sau să înfiinţeze cel puţin un cimitir pentru îngroparea credincioşilor decedaţi, care este proprietatea parohiei sau a mănăstirii, (2) Cimitirele parohiale şi mănăstireşti, ca bunuri sacre destinate exclusiv şi direct cultului, sunt insesizabile şi imprescriptibile şi nu pot fi înstrăinate, schimbate, grevate sau sechestrate.
Prima instanţă a constatat că în mod nelegal, cu nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, au fost incluse în domeniul public al comunei Dumbrăveşti terenurile pe care se află cimitire parohiale, menţionate la poziţiile 139, 140, 141, 142, 145 şi 146 din anexa 1 la HG nr. 1125/2006, întrucât terenurile nu fac parte din cele prevăzute de dispoziţiile art. 1, art. 3 alin. (4), alin. (6), pct. III-10 anexă din Legea nr. 213/1998, iar reclamanta Parohia Ortodoxă Mălăieşti, care a solicitat să se constate că este titulara dreptului de proprietate asupra acestora, este astfel vătămată în drepturile sale.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Guvernul României, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
În esenţă, susţine recurentul că Parohia Ortodoxă nu a făcut dovada unui titlu valabil în temeiul căruia pretinde exercitarea unui drept real asupra terenurilor în discuţie.
Arată că HG nr. 1125/2006 este legală fiind adoptată conform prevederilor art. 108 din Constituţia României, republicată şi ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare şi cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin HG nr. 50/2005, în vigoare la acea dată. Că proiectul actului administrativ este contrasemnat, respectiv avizat, de către autorităţile publice interesate în aplicarea acestuia, astfel cum reiese din Nota de fundamentare, aflată la dosarul cauzei.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata Parohia Ortodoxă Mălăieşti a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii recurate ca fiind temeinică şi legală. Arată că recurenta nu formulează critici de nelegalitate, ci reiterează apărările invocate prin întâmpinare în faţa instanţei de fond.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate dar şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare.
Obiectul excepţiei de nelegalitate ridicată de intimata-reclamantă vizează dispoziţiile HG nr. 1125/2006 pentru modificarea şi completarea HG nr. 1359/2001, privind atestarea domeniului public al judeţului Prahova, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Prahova, în ceea ce priveşte Anexa nr. 1, poziţiile 139, 140, 141, 142, 145 şi 146 referitoare la domeniul public al comunei Dumbrăveşti.
La poziţiile 139, 140, 141, 142, 145 şi 146 din anexa 1 la hotărâre - Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Dumbrăveşti sunt menţionate: teren cimitir 885 mp Tarla 2, parcela C59, teren cimitir+curţi clădiri 2918mp Tarla 9 parcela Cc 58, teren cimitir 649 mp tarla 12 parcela A474, teren curţi clădiri 776 mp tarla 12 parcela Cc 473, teren cimitir vechi 1200 mp tarla 9, parcela Cc 5, teren cimitir nou 1500 mp capela.
Un prim aspect invocat de Guvernul României este circumscris greşitei soluţionări a excepţiei de nelegalitate în condiţiile în care reclamanta nu a făcut dovada dreptului preexistent adoptării HG nr. 1125/2006, care să fie recunoscut de lege şi pe cale de consecinţă vătămarea prin actul contestat.
Astfel, la data emiterii Hotărârii Guvernului contestată, reclamanta nu avea un titlu valabil asupra terenurilor, care fac obiectul acestui act administrativ, terenuri ce au fost inventariate ca făcând parte din domeniul public al comunei Dumbrăveşti, de Comisia specială pentru inventarierea bunurilor care alcătuiesc domeniul public, inventare care a fost însuşite şi aprobate de Consiliul Local, prin hotărâre, care până la data adoptării HG nr. 1125/2006 nu a fost contestată în instanţă şi nici revocată.
Terenurile în litigiu au fost incluse de pârâta Comuna Dumbrăveşti în domeniul public cu motivarea că acestea au destinaţia de cimitir comunal, conform anexei 3 pct. 10 din Legea nr. 213/1998 care prevede că „domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor este alcătuit din …. cimitirele comunale".
Este de reţinut faptul că prin dispoziţiile art. 181 din Decretul nr. 233/1949 privind Statutul şi funcţionarea Bisericii ortodoxe Române (abrogate prin HG nr. 53/2008) s-a prevăzut vocaţia şi posibilitatea ca fiecare parohie şi mănăstire să deţină sau să înfiinţeze cimitire pentru îngroparea credincioşilor decedaţi care este proprietatea parohiei sau mănăstirii.
În cauză, însă, reclamanta Parohia Ortodoxă Mălăieşti nu a făcut dovada că ar fi titulara unui drept real asupra terenurilor în discuţie, aflate în domeniul public, astfel că nu poate pretinde nelegalitatea actului administrativ adoptat înainte ca aceasta să formuleze acţiunea, prin care solicită dobândirea proprietăţii prin uzucapiune.
Astfel, deşi susţine că prin hotărârea atacată cu excepţia de nelegalitate, au fost trecute în domeniul public al comunei Dumbrăveşti, terenuri care aparţin Parohiei Ortodoxe Mălăieşti, intimata – reclamantă nu a făcut dovada în această fază procesuală că este titulara dreptului real pretins asupra terenului în litigiu.
Sub aspectul fondului cauzei, pe baza probatoriului administrat, prima instanţă în mod greşit a reţinut că terenul în litigiu a fost inclus în domeniul public al comunei Dumbrăveşti cu încălcarea dispoziţiilor art. 213/1998.
În fapt a avut loc o atestare a regimului juridic al proprietăţii publice, iar reclamanta care a invocat excepţia de nelegalitate conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu a făcut dovada nelegalităţii actului administrativ atacat în temeiul legii contenciosului administrativ.
În esenţă, Înalta Curte reţine că HG nr. 1125/2006, atacată cu excepţia de nelegalitate, a fost emisă de Guvern, în virtutea funcţiei normative pe care o exercită în conformitate cu art. 108 alin. (1) din Constituţie, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, conform prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, iar reclamanta nu a făcut dovada unui titlu valabil asupra terenurilor în litigiu, astfel că nu poate susţine că i s-a încălcat un drept fundamental prevăzut de dispoziţiile art. 44 din Constituţia României şi respectiv art. 1 din protocolul I adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Mai mult după adoptarea HG nr. 1125/2006, reclamanta a solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune conform art. 1846, art. 1890 C. civ., astfel că la data emiterii actului administrativ atacat cu excepţia de nelegalitate, aceasta nu avea un titlu valabil asupra terenurilor care au fost inventariate ca făcând parte din domeniul public al comunei Dumbrăveşti.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., raportat la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prin admiterea recursului şi va fi modificată sentinţa recurată în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 184 din 16 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge excepţia de nelegalitate a HG nr. 1125/2006- Anexa 1, poz. 139 -142; 145 – 146 invocată de reclamanta Parohia Ortodoxă Mălăieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 922/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 934/2010. Contencios → |
|---|
