ICCJ. Decizia nr. 956/2010. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 956/2010
Dosar nr.4913/1/2009
Şedinţa publică din 19 februarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în primă instanţă
Prin acţiunea formulată la data de 24.I.2008, reclamanta T.M.M. a solicitat, în contradictoriu cu Uniunea Naţională a Notarilor Publici, Camera Notarilor Publici Craiova şi Ministerul Justiţiei, să se constate că perioada 2 septembrie 2004 - 1 mai 2007 constituie vechime în muncă juridică, specialitatea notar public şi să fie obligaţi în solidar pârâţii la daune materiale pentru această perioadă avându-se în vedere veniturile brute medii lunare realizate de notarii publici din municipiul Craiova, daune actualizate în fiecare lună până la plata sumei respective.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, prin Sentinţa civilă nr. 108/2006 a Curţii de Apel Craiova, irevocabilă prin Decizia nr. 522 din 14 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pârâţii au fost obligaţi la îndeplinirea formalităţilor prevăzute de lege pentru numirea reclamantei ca notar public în Craiova.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 135/2008, a respins acţiunea reclamantei, reţinând, în esenţă, că în perioada precizată, reclamanta nu a exercitat funcţia de notar public, deşi avusese posibilitatea să opteze pentru unul dintre cele 11 posturi care erau vacante la data promovării concursului.
2. Decizia de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta T.M.M. iar, prin Decizia nr. 1009 din data de 27 februarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de T.M.M. şi, pe cale de consecinţă, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre soluţionare aceleiaşi instanţe.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 108/2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantei, Camera Notarilor Publici Craiova şi Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România fiind obligaţi să solicite Ministerului Justiţiei actualizarea numărului de locuri de notari publici, Ministerul Justiţiei fiind obligat la analizarea numărului de birouri de notari publici conform opţiunii reclamantei, iar pârâţii au fost obligaţi să îndeplinească formalităţile prevăzute de Legea nr. 36/1995 pentru numirea reclamantei în funcţia de notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova.
În considerentele sentinţei curtea de apel a reţinut că, la data de 2 septembrie 2004, reclamanta a optat pentru un post de notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova, dată când exista un post vacant eliberat prin încetarea calităţii de notar public, conform Ordinului nr. 1175 din 30 aprilie 2004.
Mai arată instanţa că acest post nu a fost inclus în Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1662 din 23 iunie 2004, emis pentru actualizarea numărului notarilor publici, ordin rectificat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 3304/C din 3 decembrie 2004, după declanşarea prezentului litigiu.
Instanţa de fond a înlăturat apărările pârâtei Camera Notarilor Publici Craiova, în sensul că postul vacant era destinat schimbării sediilor birourilor notariale pentru notarii în funcţie, conform art. 2 alin. (2) şi art. 27 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 710/C/1995, cu motivarea că pârâta a invocat textele modificate prin Ordinul nr. 1758/C din 30 iunie 2004, intrat în vigoare la 20 iulie 2004, ulterior emiterii Ordinului nr. 1662/C din 23 iunie 2004 - ordin în care postul vacant menţionat nu apărea deloc.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că, în temeiul art. 3 din Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 710/C/1995 au prioritate notarii stagiari care au promovat examenul de notar public, în ordinea mediilor şi a opţiunilor acestora, dar în condiţiile în care reclamanta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 36/1995 şi a fost singura care a optat pentru acest post, nu se poate invoca media mai mare a celorlalţi participanţi la concursul de notar public pentru justificarea refuzului rezolvării cererii sale.
A mai reţinut Înalta Curte că această sentinţă a devenit irevocabilă prin respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de pârâţi, conform Deciziei nr. 522/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de recurs a reţinut că pârâţii au refuzat rezolvarea cererii reclamantei, ceea ce constituie o îngrădire nejustificată a accesului la profesia de notar public, concretizată într-o exercitare abuzivă a puterii discreţionare de care dispun autorităţile publice pârâte.
Aşadar, constatându-se refuzul nejustificat al pârâţilor de rezolvare a cererii reclamantei, aceasta a formulat acţiune în despăgubiri, subsidiară celei rezolvate, prin Decizia nr. 522/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi subsumată tot noţiunii de "reparare a pagubei" utilizată în cuprinsul art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004. Cererea are un regim juridic diferenţiat, în sensul că legea dă posibilitatea formulării ei pe cale separată, în termen de un an de la data când persoana vătămată a cunoscut întinderea pagubei, conform art. 19 din aceeaşi lege şi în principiu este fondată, deoarece s-a stabilit cu putere de lucru judecat culpa pârâţilor în vătămarea dreptului reclamantei de a avea acces la funcţia de notar public în municipiul Craiova.
A mai reţinut instanţa că pârâţii nu s-au conformat hotărârii instanţei decât la data de 1 mai 2007, deşi, astfel cum se reţine în Decizia nr. 522/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recurenta şi-a exprimat opţiunea pentru postul respectiv la data de 2 septembrie 2004. Pentru această perioadă reclamanta nu are culpă pentru neexercitarea funcţiei de notar public, ea neputând funcţiona datorită refuzului nejustificat al pârâţilor, situaţie stabilită cu putere de lucru judecat prin hotărârea sus-precizată. În perioada în discuţie, recurentei trebuia să i se recunoască vechimea în specialitatea de notar public, neexercitarea acestei funcţii datorându-se culpei pârâţilor.
Instanţa de recurs a stabilit că se impune administrarea de probe în ce priveşte cuantumul despăgubirilor, curtea de apel urmând să aprecieze criteriul optim pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor: veniturile brute medii lunare realizate de notarii publici din municipiul Craiova în perioada 2 septembrie 2004 - 1 mai 2007 sau media lunară a veniturilor realizate de recurentă de la data de 1 mai 2007 de când funcţionează, la zi sau veniturile brute medii lunare realizate de notarii publici din municipiul Craiova în perioada 2 septembrie 2004 - 1 mai 2007, notari care să aibă însă aceeaşi vechime ca notar ca şi reclamanta.
3. Contestaţia în anulare formulată de Camera Notarilor Publici Craiova
La data de 5 iunie 2009, Camera Notarilor Publici Craiova a formulat împotriva deciziei mai sus menţionate, printr-o singură cerere, contestaţie în anulare şi cerere de revizuire, aceasta din urmă fiind înregistrată sub nr. 4907/1/2009 pe rolul aceleaşi instanţe.
În motivarea contestaţiei în anulare, întemeiate în drept pe prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea a arătat că nici instanţa de fond, nici instanţa de recurs nu au observat că nu au fost învestite cu acţiuni în contencios administrativ care să atragă competenţa materială a secţiilor de contencios administrativ şi fiscal.
În opinia contestatoarei, cererea privind recunoaşterea vechimii în muncă juridică este un conflict de muncă şi atrage, potrivit legii, competenţa instanţelor de jurisdicţie a muncii, prima instanţă fiind tribunalul, prin secţia specializată a acestuia.
De asemenea, contestatoarea a arătat că structurile profesionale ale notarilor publici sunt persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial, nu sunt autorităţi publice, iar actele lor nu sunt acte administrative.
4. Apărările intimatei T.M.M.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata T.M.M. a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei, cu motivarea că aceasta a fost formulată după împlinirea termenului prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., precum şi excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., care limitează posibilitatea atacării hotărârilor irevocabile la situaţia în care motivele nu au putut fi invocate pe calea ordinară de atac.
Cu privire la fondul contestaţiei, a arătat că instanţele au reţinut corect competenţa materială, raportat la dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepţiile invocate de intimată, Înalta Curte reţine următoarele:
1. Asupra excepţiei de tardivitate
Potrivit art. 319 alin. (2) C. proc. civ., "Contestaţia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de când hotărârea a rămas irevocabilă".
În speţă, a fost contestată o decizie de casare cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, în mod evident nesusceptibilă de executare silită, termenul fiind acela prevăzut de teza a II-a a textului legal menţionat.
Din înscrisurile dosarului nu rezultă însă o dată certă la care partea a luat cunoştinţă de hotărârea contestată, cererea de eliberare de copii din dosar, adresată Curţii de Apel Craiova la data de 5 mai 2009, nefiind de natură să primească o atare semnificaţie juridică.
Prin urmare, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei urmează a fi respinsă.
2. Asupra admisibilităţii contestaţiei
Înalta Curte a fost învestită cu o contestaţie în anulare întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., îndreptată împotriva unei decizii de recurs, irevocabile.
Conform regulilor impuse în art. 317 C. proc. civ., acest motiv poate fi invocat pe calea extraordinară de retractare numai dacă nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului ori dacă a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanţa l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără să fi fost judecat în fond.
Din conţinutul înscrisurilor şi actelor de procedură ale dosarului, rezultă că acţiunea reclamantei T.M.M. se circumscrie prevederilor art. 19 din Legea nr. 554/2004, tinzând la repararea pagubei produse printr-un act administrativ asimilat (refuzul îndeplinirii formalităţilor necesare pentru numirea reclamantei în funcţia de notar public) a cărui nelegalitate a fost stabilită prin Sentinţa nr. 108 din 23 martie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 522 din 26 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Contestatoarea nu a invocat necompetenţa instanţei de contencios administrativ nici în faza judecăţii în primă instanţă, nici în recurs, astfel că acest motiv nu putea fi invocat pentru prima dată în contestaţia în anulare.
În consecinţă, văzând şi dispoziţiile art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare invocată de intimata T.M.M..
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Camera Notarilor Publici Craiova împotriva Deciziei nr. 1009 din 24 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2010.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 932/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 955/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
