ICCJ. Decizia nr. 943/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 943/2010
Dosar nr.8097/1/2008
Şedinţa publică din 19 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin Hotărârea nr. 958 din 25 septembrie 2008 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de C.M. împotriva Hotărârii nr. 319 din 18 septembrie 2008 a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Pentru a se pronunţa astfel, Plenul a reţinut că, potrivit art. 44 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, pot participa la concursul pentru funcţiile de judecător de tribunal, judecătorii care îndeplinesc condiţia minimă de vechime, aceea de 5 ani în funcţia de judecător sau procuror. La calcularea vechimii menţionate se ia în considerare şi perioada în care judecătorul a fost avocat.
A mai arătat că aceste dispoziţii se regăsesc şi în art. 5 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 621/2006, modificată, conform căruia pot participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie, vacante sau pe loc, judecătorii care îndeplinesc condiţiile minime de vechime prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată.
Concluzionând, Plenul a arătat că nu pot fi reţinute prevederile art. 82 din Legea nr. 303/2004, modificată, invocate de C.M., potrivit cărora constituie vechime în magistratură, necesară pentru aplicarea dispoziţiilor speciale privind pensionarea, şi perioada în care judecătorul a îndeplinit funcţia de consilier juridic, întrucât pentru participarea la concursul de promovare în funcţia de execuţie prezintă relevanţă exclusiv vechimea în funcţia de judecător şi procuror şi în profesia de avocat iar nu vechimea în magistratură, cele două noţiuni fiind distincte.
2. Recursul declarat de C.M.
Împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs C.M., susţinând că soluţia adoptată în privinţa contestaţiei sale este nelegală, fiind fundamentată pe o interpretare literală discriminatorie a dispoziţiilor legale cuprinse în art. 44 din Legea nr. 303/2004.
Detaliind motivul de recurs enunţat, recurenta a arătat că neluarea în calcul de către intimat a vechimii sale în funcţia de consilier juridic contravine Hotărârilor Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 48/2007 şi 461/2007, care au constatat că nu se justifică diferenţa de tratament instituită prin norma legală în discuţie.
Recurenta consideră că intimatul, în exercitarea atribuţiilor sale jurisdicţionale, a ignorat jurisprudenţa convenţională şi comunitară în privinţa discriminării, precum şi Directiva 2000/78/CE/27 noiembrie 2000 privind egalitatea la locul de muncă, pronunţând astfel o hotărâre nelegală.
3. Apărările formulate de Consiliul Superior al Magistraturii
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 29 decembrie 2008, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Din argumentarea amplă prezentată în susţinerea legalităţii hotărârii atacate, se degajă concluzia că motivul pentru care s-a respins cererea recurentei de a participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie organizat la data de 5 octombrie 2008, l-a constituit neîndeplinirea de către aceasta a condiţiei de vechime, calculate conform dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 303/2004. Intimatul arată că recurenta avea o vechime, la data de 5 octombrie 2008, de 2 ani, 4 luni şi 27 zile, iar textul legal impunea o vechime minimă de 5 ani în funcţia de judecător. De asemenea, potrivit alin. (2) al aceluiaşi text, vechimea în funcţia de consilier juridic nu putea fi luată în considerare.
Referitor la discriminarea invocată, intimatul a susţinut că nu există, în contextul în care se remarcă o diferenţă de substanţă între profesia de consilier juridic şi cea de avocat, cea din urmă fiind mult mai apropiată de cea de magistrat, prin natura activităţii desfăşurate.
4. Procedura în faţa Înaltei Curţi
Pe parcursul soluţionării recursului, la data de 12 februarie 2009, recurenta C.M. a formulat Note de şedinţă prin care a confirmat situaţia de fapt prezentată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, referitoare la condiţiile concrete în care a participat la concursul de promovare. În acelaşi timp, recurenta a combătut interpretarea dată de acesta dispoziţiilor legale aplicabile, insistând asupra discriminării la care sunt expuşi magistraţii care au îndeplinit anterior funcţia de consilier juridic, ca şi a necorelării dispoziţiilor art. 44 cu art. 82 din Legea nr. 303/2004.
În Şedinţa publică din 20 februarie 2009, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2002, opinând că norma în discuţie contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 53 din Constituţia României, prin aceea că prevede un tratament juridic diferit pentru magistraţii are au îndeplinit anterior funcţia de consilier juridic, în raport cu aceia care au îndeplinit-o pe cea de avocat, funcţii juridice similare sau comparabile, fără nicio justificare rezonabilă.
Prin Decizia nr. 1102 din 8 septembrie 2009 Curtea Constituţională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, reţinând în considerente că aceeaşi excepţie a fost admisă prin Decizia nr. 785/2009, publicată în M. Of., nr. 404/15.06.2009.
La data de 3 decembrie 2009, în cauză au formulat cereri de intervenţie accesorie, în interesul recurentei, A.I., S.D. şi A.P.I., cereri încuviinţate în principiu potrivit art. 52 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând Hotărârea nr. 958 din 25 septembrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin prisma criticilor formulate de C.M. în cuprinsul recursului declarat în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că este legală.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
C.M. a fost numită judecător definitiv la Judecătoria Sighetu Marmaţiei, la data de 8 mai 2006, în condiţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
Recurenta s-a înscris la concursul de promovare în funcţii de execuţie organizat la data de 5 octombrie 2008, optând pentru promovare efectivă la Tribunalul Caraş-Severin, specializarea dreptul familiei, dar, prin Hotărârea nr. 33 din 8 septembrie 2008 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie, cererea sa a fost respinsă pentru neîndeplinirea condiţiei minime de vechime.
La rândul său, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 319 din 18 septembrie 2008 a respins contestaţia judecătorului C.M., cu aceeaşi motivare.
În fine, pe aceeaşi poziţie s-a situat şi Plenul Consiliului Superior al Magistraturii care, prin Hotărârea nr. 958 din 25 septembrie 2008 a respins contestaţia recurentei formulată împotriva Hotărârii Secţiei pentru judecători.
În esenţă, intimatul a reţinut că, la data concursului, C.M. avea o vechime de 2 ani, 4 luni şi 27 de zile şi, deci, nu îndeplinea una dintre condiţiile cumulative prevăzute de lege pentru promovarea în funcţii de execuţie.
Dispoziţiile legale aplicabile, art. 44 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare aveau, la data adoptării actului administrativ analizat, următorul cuprins:
"(1) Pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare judecătorii şi procurorii care au avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc următoarele condiţii minime de vechime:
a) 5 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat şi procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul specializat;
(2) La calcularea vechimii prevăzute la alin. (1) se ia în considerare şi perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat”.
Prin Decizia nr. 785 din 12 mai 2009 publicată în M. Of., nr. 404/15.06.2009, Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituţionale.
Conform dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie, republicată, "Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".
De asemenea, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".
În acord cu dispoziţiile citate, ca urmare a Deciziei nr. 785/2009 a Curţii Constituţionale, prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi-au încetat efectele juridice la data de 31 iulie 2009, prin împlinirea a 45 de zile de la data de 15 iunie 2009, când Decizia a fost publicată în M. Of. al României.
Pe cale de consecinţă, începând cu această dată, condiţia de vechime impusă judecătorilor şi procurorilor pentru participarea la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare este reglementată numai de dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, anterior citate.
Din această nouă perspectivă şi observând că, practic, întreaga argumentaţie a recurentei s-a fundamentat pe ideea unei discriminări induse de aplicarea prevederii cuprinse în art. 44 alin. (2) din lege, text legal care nu mai este în vigoare, Înalta Curte constată că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 958 din 25 septembrie 2008 este legală.
Într-adevăr, la data concursului - 5 octombrie 2008, recurenta nu avea 5 ani vechime în funcţia de judecător şi, deci, nu putea participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie pentru ocuparea unui post de judecător de tribunal.
Dispoziţiile art. 86 din lege, care definesc conceptul de vechime în magistratură, utilă pentru calculul pensiei de serviciu, nu au legătură cu cauza, câtă vreme pentru promovarea în funcţii de execuţie contează "vechimea în funcţia de judecător” iar scopul reglementărilor este diferit.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că recurenta a calificat greşit procedura derulată de Consiliul Superior al Magistraturii în soluţionarea contestaţiei sale ca fiind jurisdicţională.
Este adevărat că art. 9 din Legea nr. 304/2004 dispune în sensul că "Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcţionează ca instanţă de judecată pentru soluţionarea contestaţiilor formulate de judecători şi procurori împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepţia celor date în materie disciplinară".
Însă, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărârea recurată, a soluţionat contestaţia formulată de recurentă împotriva Hotărârii nr. 319 din 18 septembrie 2008 a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul dispoziţiilor art. 15 alin. (6) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, în cadrul procedurilor de organizare şi desfăşurare a concursului respectiv, deci în cadrul unei proceduri de recurs administrativ, astfel că nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor procedurale invocate de recurentă, specifice unei activităţi jurisdicţionale.
Independent de aspectele arătate, Înalta Curte reţine că nu pot fi primite susţinerile recurentei referitoare la aplicarea în dreptul intern a prevederilor din tratatele internaţionale la care România este parte referitoare la condiţiile de numire a judecătorilor la instanţele internaţionale, întrucât statele beneficiază de dreptul de a stabili condiţiile de accedere în profesia de judecător naţional, precum şi în privinţa organizării acestei profesii.
2. Temeiul juridic al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, reţinând că motivele de nelegalitate invocate sunt nefondate, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se va respinge recursul de faţă şi, pe cale de consecinţă, şi cererea de intervenţie accesorie formulată de A.I., S.D. şi A.P.I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta C.M. împotriva Hotărârii nr. 958 din 25 septembrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi cererea de intervenţie formulată de intervenienţii A.I., S.D. şi A.P.I., ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2010.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 945/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 941/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
