ICCJ. Decizia nr. 1053/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1760 din 20 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardiv formulată, acțiunea reclamantului R.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă, prin care se solicita obligarea pârâtului la acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, nemulțumit fiind de faptul că, prin Hotărârea din data de 26 aprilie 2007, Comisia a respins cererea sa cu motivarea că nu se încadrează în prevederile art. 1 coroborat cu art. 2 și art. 3 din O.U.G nr. 214/1999.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
In ședința Comisiei din data de 26 aprilie 2007, cu unanimitate de voturi, a fost respinsă cererea reclamantului de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, cerere care forma obiectul dosarului nr. 346/2003 aflat pe rolul Comisiei.
Hotărârea de respingere a cererii a fost comunicată reclamantului la data de 05 mai 2007.
în raport cu dispozițiile art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 214/1999 coroborat cu art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea de apel a reținut că este întemeiată excepția tardivității acțiunii, invocată de instanță din oficiu, întrucât reclamantul a introdus acțiunea la data de 27 octombrie 2009.
împotriva sentinței civile nr. 1760 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul R.A., fără a-și încadra criticile în vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticând soluția pronunțată de instanța de fond și reiterând aspectele legate de faptul că este îndreptățit să i se acorde calitatea de beneficiar al prevederilor O.U.G. nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România.
Recursul este nefondat.
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul R.A. contestă Hotărârea Comisiei pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă din data de 26 aprilie 2007, care i-a fost comunicată la data de 05 mai 2007, așa cum rezultă din adresa nr. 346/2003 (fila 5 la dosarul de fond), prin care a fost respinsă cererea sa cu motivarea că nu se încadrează în prevederile art. 1 coroborat cu art. 2 și art. 3 din O.U.G nr. 214/1999.
Conform art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 214/1999: împotriva deciziei Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, precum și în cazul refuzului nejustificat de a rezolva cererea persoana interesată poate introduce plângere la instanța de contencios administrativ competentă, potrivit legii.
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".
Reclamantul a introdus acțiunea - prin care tinde să obțină anularea deciziei Comisiei din 26 aprilie 2007 și recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă - la data de 27 octombrie 2009, deci la mai mult de 2 ani de la data de 5 iulie 2007 când i-a fost comunicat actul contestat.
în concluzie, în mod corect a reținut Curtea de apel că reclamantul a introdus acțiunea cu nerespectarea termenului de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fiind întemeiată excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de R.A. împotriva sentinței civile nr. 1760 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1039/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1037/2011. Contencios → |
|---|
