ICCJ. Decizia nr. 1039/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 iulie 2009 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.P. a chemat în judecată pe pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, " S.S.P.R. ") și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, ,,Comisia Parlamentară "), solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului S.S.P.R., în temeiul art. 10 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, să-i acorde titlul de "Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 - Remarcat prin fapte deosebite", urmând ca apoi să continue procedura de preschimbare a certificatului doveditor conform prevederilor art. 13 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, precum și obligarea pârâtei Comisia Parlamentară să avizeze favorabil propunerea S.S.P.R., iar președintele Comisiei să semneze certificatul doveditor preschimbat conform prevederilor Legii nr. 341/2004, pentru ca S.S.P.R. să fie în măsură să îl elibereze.
în motivarea acțiunii, reclamantul arată, în esență, că a participat la Revoluția din Decembrie 1989 și a făcut dovada acestei participări prin documentele depuse la dosar, iar prin adresa nr. 18/3150/PM/2009, S.S.P.R. i-a comunicat faptul că nu se poate da curs cererii sale, întrucât numele său nu se regăsește în Monitoarele Oficiale prin care Președintele României a acordat titlurile de "Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 - Remarcat prin fapte deosebite". Reclamantul invocă dispozițiile art. 10 alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004 și faptul că a făcut dovada faptului că a depus la Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor care a funcționat conform Legii nr. 42/1990 dosarul pentru acordarea titlului, care l-a analizat și a validat cererea sa, însă titlul nu i-a fost eliberat din cauza faptului că nu mai existau formulare tipizate.
2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 454 din 20 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pe pârâți să elibereze reclamantului titlul de "Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 - remarcat prin fapte deosebite" și să avizeze favorabil acest titlu.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Parlamentară, excepție invocată de către această pârâtă, întrucât, conform H.G. nr. 1412/2004, aceasta este abilitată să analizeze dosarul și să avizeze propunerile de acordare a certificatului doveditor al calității de revoluționar.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul S.S.P.R., instanța a reținut că nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile, întrucât se contestă refuzul de emitere a certificatului de revoluționar.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale a pârâtului S.S.P.R., instanța a reținut că este neîntemeiată, întrucât, conform art. 10 alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, eliberarea noului tip de certificat este în sarcina acestei instituții.
In ceea ce privește excepția tardivității acțiunii, instanța a reținut că este neîntemeiată, deoarece chiar prin întâmpinare S.S.P.R. a recunoscut faptul că reclamantului i s-a acordat certificatul de "Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989", ceea ce înseamnă că reclamantul a depus documentația doveditoare în termenele prevăzute de lege, dar, din motive necunoscute, nu i s-a conferit, prin decret prezidențial, titlul respectiv.
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reținut că în probatoriul administrat rezultă că reclamantul a participat la Revoluția din Decembrie 1989 în municipiul Craiova, iar din adeverința eliberată de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989 rezultă că dosarul său a fost prezentat și susținut în fața Comisiei la data de 12 aprilie 1997, fiind declarat "Luptător remarcat prin fapte deosebite" și înregistrat la nr. 17943 în evidența Comisiei, dar, din cauza lipsei formularelor tipizate, nu i-a fost eliberat certificatul și brevetul de revoluționar.
Prin adresa S.S.P.R. nr. 18/3150/PM din 29 martie 2007, reclamantului i s-a comunicat faptul că dosarul său nu conține adeverința prevăzută de art. 10 alin. (3) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004 și că numele său nu se regăsește în decretele emise de Președintele României de atribuire a titlurilor de "Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989.
A reținut instanța că, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, care prevăd posibilitatea emiterii certificatului, reclamantul a fost vătămat în drepturile sale recunoscute de lege prin refuzul de a i se elibera titlul solicitat.
3. Cererea de recurs
împotriva sentinței civile nr. 454 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul S.S.P.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ.
Susține recurentul-pârât că instanța de fond în mod greșit a respins excepția tardivității, întrucât cererile de acordare a certificatelor de revoluționar puteau fi analizate doar de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și Comisia pentru cinstirea și sprijinirea erorilor revoluției din Decembrie 1989, care însă și-au încetat activitatea la data de 13 mai 1997, astfel că orice cerere depusă după această dată este tardivă.
Totodată, recurentul-pârât susține că instanța de fond în mod eronat a respins excepția lipsei procedurii prealabile, în condițiile în care reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 și de art. 19 și art. 20 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.
Mai susține recurentul-pârât că în mod greșit Curtea de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a S.S.P.R., întrucât, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, instituția are competențe doar în ceea ce privește preschimbarea certificatelor de revoluționar, iar nu acordarea pentru prima dată a unui asemenea certificat, cum solicită reclamantul.
Recurentul-pârât susține că instanța de fond în mod greșit a respins excepția prescripției dreptului la acțiune în raport cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care, prin adresa nr. 18/3150/PM din 29 martie 2007, S.S.P.R. a răspuns reclamantului cu privire la cererea sa de preschimbare a certificatului de revoluționar, iar acțiunea a fost introdusă în anul 2009.
Pe fondul cauzei, recurentul-pârât susține că instanța a pronunțat hotărârea atacată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii și cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, în sensul motivului prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., întrucât din probatoriul administrat rezultă că R.P. nu deține documentele care să ateste faptele deosebite care să justifice acordarea titlului solicitat, iar, contrar dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, reclamantul solicită obținerea pentru prima dată a titlului respectiv, iar nu preschimbarea unui certificat anterior. Totodată, recurentul-pârât susține că reclamantul nu se regăsește în listele cu propunerile S.S.P.R. transmise Administrației Prezidențiale pentru eliberarea titlurilor prevăzute de Legea nr. 42/1990, nu a făcut dovada depunerii dosarului la Comisia abilitată conform legii respective și nici nu deține adeverința prevăzută de art. 10 alin. (3) lit. d) din Normele metodologice.
4. Hotărârea instanței de recurs
Analizând cauza, prin prisma criticilor din recurs, în raport cu motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ., invocate de recurentul-pârât, înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Instanța de control judiciar constată că este întemeiată critica din recurs referitoare la greșita respingere de către Curtea de apel a excepției tardivității introducerii acțiunii (excepție invocată de recurentul-pârât ca excepția prescripției dreptului la acțiune), împrejurare ce face de prisos analiza celorlalte critici din recurs referitoare la excepția lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive a S.S.P.R., precum și a celor referitoare la fondul cauzei.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, precum și din probatoriul administrat în fața instanței de fond, rezultă că reclamantul R.P. a introdus acțiunea la instanța de contencios administrativ, nemulțumit fiind de răspunsul transmis de S.S.P.R. prin adresa nr. 18/3150/PM din 29 martie 2007 (fila 4 la dosarul de fond, cu privire la care reclamantul în mod eronat, prin cererea de chemare în judecată, susține că ar fi fost emisă în anul 2009) referitor la documentația pe care a depus-o în vederea preschimbării certificatului de revoluționar.
In aceste condiții, acțiunea reclamantului se încadrează în ipoteza reglementată de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că "se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său [...] prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim", întrucât reclamantul contestă refuzul S.S.P.R., exprimat prin adresa nr. 18/3150/PM din 29 martie 2007, de a proceda în vederea eliberării certificatului de revoluționar în procedura reglementată de Legea nr. 341/2004 și Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.
Conform art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, reclamantul avea dreptul de a introduce acțiunea în termenul de prescripție de 6 luni de la data primirii adresei S.S.P.R. nr. 18/3150/PM din 29 martie 2007 (fila 4 la dosarul de fond), sau, conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în termenul de decădere de un an calculat fie de la data comunicării actului, fie de la data introducerii cererii de preschimbare a certificatului de revoluționar, cerere care a fost depusă anterior datei de 29 martie 2007.
Se constată, însă, că reclamantul R.P. a introdus acțiunea la instanța de contencios administrativ la data de 14 iulie 2009, deci după mai mult de 2 ani de la data depunerii la S.S.P.R. a cererii de preschimbare a certificatului de revoluționar, respectiv de la data răspunsului dat de S.S.P.R. prin adresa nr. 18/3150/PM din 29 martie 2007.
In consecință, înalta Curte constată că instanța de fond în mod greșit a respins excepția tardivității acțiunii formulate de reclamantul R.P., astfel că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Față de cele reținute, instanța de recurs nu va mai analiza legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul celorlalte critici din recursul declarat de S.S.P.R.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul declarat de S.S.P.R. și a modificat în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului R.P., ca tardiv formulată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1523/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1053/2011. Contencios → |
|---|
