ICCJ. Decizia nr. 1054/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 27 februarie 2008, reclamantul M.I. a solicitat anularea Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 4651A din 3 decembrie 2007, emis de pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului Județean Satu Mare și a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 395 din 22 ianuarie 2008, emisă de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, precum și obligarea pârâtelor la emiterea unui nou certificat de încadrare în grad de handicap, corespunzător gradului de handicap accentuat (gradul 2) și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 162 din 22 septembrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a anulat actele administrative atacate, dispunând obligarea pârâtelor să emită un nou certificat de încadrare a reclamantului în gradul de handicap accentuat. Prin Decizia nr. 1250/2009, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, au fost admise recursurile declarate de către pârâte, a fost casată sentința nr. 162 din 22 septembrie 2008 și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea efectuării unei noi expertize medico - legale, care să estimeze gradul de handicap al reclamantului.
în rejudecare după casare, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că:
- solicită obligarea pârâtelor la plata drepturilor bănești constând în diferența dintre suma pe care acesta trebuia să o încaseze pe anul 2008 pentru gradul de handicap grav, conform Dispoziției nr. 7403 din 11 decembrie 2009, respectiv suma de 9.048 lei și suma de bani care i s-a acordat pentru anul 2008, ca urmare a încadrării la gradul de handicap mediu prin Dispoziția nr. 4860 din 11 decembrie 2007, respectiv 360 lei; solicită totodată obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor efectuate cu consultațiile medicale, respectiv suma de 133 lei, reprezentând contravaloarea consultațiilor medicale efectuate la Spitalul Clinic Municipal Timișoara, conform chitanței nr. 08202 din 26 ianuarie 2010 și a chitanței nr. 10948 din 26 ianuarie 2010, suma de 600 lei reprezentând contravaloarea consultațiilor oftalmologice efectuate la O.E.W. Cluj Napoca, conform facturii nr. 55 din 9 mai 2008, 7 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu Prioripost și 91 lei reprezentând cheltuielile suportate pentru comunicarea rezultatelor expertizei, precum și plata onorariului de avocat în cuantum de 500 lei, achitat prin chitanța nr. 21/2009, onorariului de avocat în cuantum de 300 lei achitat avocatului L.C., chitanța doveditoare aflându-se la dosar, cheltuieli transport CFR Satu Mare - Oradea în cuantum de 12.80 lei, cheltuieli transport Oradea - Satu Mare în cuantum de 36 lei și cheltuieli pentru comunicarea actelor procesuale către înalta Curte de Casație și Justiție în cuantum de 16 lei. Reclamantul a învederat instanței faptul că nu mai susține capătul de acțiune privind anularea Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 4651 A din 3 decembrie 2007 și a Deciziei de încadrare nr. 395 din 22 ianuarie 2008, întrucât între timp a fost emis Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4551 B din 4 decembrie 2008 pentru gradul de handicap grav și Decizia de încadrare nr. 395 din 22 ianuarie 2008.
Instanța de rejudecare după casare a dispus efectuarea de către Institutul de Medicină Legală Timișoara a unei expertize medico-legale în vederea evaluării gradului de handicap al reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 196/CA/2010 din 26 mai 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul M.I., în contradictoriu cu pârâtele Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap și Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul Consiliului Județean Satu Mare, și a obligat pe pârâte, în solidar, la plata către reclamant a despăgubirilor reprezentând diferența dintre drepturile de asistență socială aferente unui grad de handicap accentuat și cele aferente gradului de handicap mediu, pe perioada 1 ianuarie 2008 - 01 ianuarie 2009 și la plata sumei de 831 lei reprezentând contravaloarea consultațiilor medicale, precum și la plata către reclamant a sumei de 864,8 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Prin Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4651 A din 3 decembrie 2007, emis de pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului Județean Satu Mare a fost stabilit gradul de handicap "mediu" al reclamantului, corespunzător gradului 3.
Din înscrisurile de la dosar (filele 196 - 202) rezultă faptul că începând cu anul 2002, reclamantului i s-a stabilit gradul de handicap "accentuat" ca urmare a afecțiunilor oftalmologice de care suferă, fiind emise în acest sens certificate de încadrare în grad de handicap pentru anii 2002 - 2007.
Prin emiterea Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 4651 A din 3 decembrie 2007 și a Deciziei de încadrare nr. 395 din 22 ianuarie 2008, reclamantul a suferit un prejudiciu constând în faptul că acesta nu a mai beneficiat pe anul 2008 de drepturile de asistență socială la care ar fi avut dreptul dacă i se păstra gradul de handicap accentuat.
Totodată din actele medicale depuse la dosar, eliberate de către medici specialiști, atât anterior formulării prezentei acțiuni, cât și pe parcursul derulării procesului, rezultă faptul că starea sănătății reclamantului nu s-a modificat în această perioadă, aspect care nu justifică emiterea certificatului de încadrare corespunzător gradului de handicap mediu.
Apărarea pârâtelor în sensul că la modificarea gradului de handicap a stat foaia de observație nr. 482421 din 19 noiembrie 2007, respectiv criteriile stabilite prin Ordinul M.S.F. nr. 726/2002, este neîntemeiată.
Astfel, la emiterea certificatelor anterioare de încadrare în grad de handicap au fost avute în vedere adeverințele medicale eliberate de același medic specialist oftalmolog (filele 76, 82), iar foaia de observație invocată de către pârâte în apărare (fila 70) nu evidențiază aspecte de natură a determina modificarea gradului de handicap al reclamantului din accentuat, stabilit pentru perioada 2002 - 2007, în gradul de handicap mediu, stabilit prin Certificatul nr. 4651 A din 3 decembrie 2007.
Faptul că nu a intervenit o ameliorare a situației reclamantului, de natură a determina recalificarea gradului de handicap din accentuat în mediu, o dovedește și emiterea certificatului de încadrare nr. 4551 B.
Criteriile stabilite prin Ordinul M.S.F. nr. 726/2002 erau în vigoare și la momentul emiterii certificatelor anterioare de încadrare în grad de handicap și au fost avute în vedere la emiterea acestora și în condițiile în care nu a intervenit nici o modificare a stării de sănătate a reclamantului, aceleași criterii prevăzute de Ordinul M.S.F. nr. 726/2002 trebuia să conducă la stabilirea aceluiași grad de handicap.
Raportul de expertiză medico legală efectuat în cauză a concluzionat că, în baza criteriilor medico - psihosociale 2007, valabile în prezent, reclamantul se încadrează în gradul de handicap grav (gradul 1), iar în baza Criteriilor din 2002 (valabile până la 27 decembrie 2007), valorile acuității vizuale consemnate în Decizia asupra capacității de muncă nr. 1815/2007 corespund unui handicap accentuat (gradul 2), ceea ce demonstrează încă o dată că, prin Certificatul de încadrare în grad de handicap emis la 3 decembrie 2007, s-a stabilit în mod neîntemeiat gradul de handicap mediu al reclamantului, în loc de gradul de handicap accentuat la care era încadrabil acesta.
Față de aceste aspecte, instanța a reținut că reclamantul a fost prejudiciat pe perioada 1 ianuarie 2008 - 1 ianuarie 2009, respectiv perioada în care a produs efectele certificatul de încadrare emis la 3 decembrie 2007 și decizia prin care s-a respins contestația formulată de reclamant, ca urmare a faptului că în această perioadă nu a beneficiat de drepturile de asistență socială aferente gradului de handicap accentuat, ci de drepturile aferente gradului de handicap mediu.
De asemenea, instanța a constatat că, urmare a emiterii celor două acte contestate, reclamantul a fost nevoit să recurgă la efectuarea unor noi consultații oftalmologice, în vederea dovedirii faptului că acesta este încadrabil în gradul de handicap accentuat, situație în care reclamantul este îndreptățit și la despăgubiri în acest sens, reprezentând contravaloarea consultațiilor medicale.
3. Cererea de recurs
împotriva sentinței civile nr. 196/CA/2010 din 26 mai 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin criticile din recurs, recurenta-pârâtă susține, în esență, că probele constând în investigații medicale efectuate în decursul a 3 ani de la data emiterii actelor contestate nu au relevanță asupra stării de sănătate din trecut a reclamantului și că administrarea probei cu expertiza medico-legală dispusă de către instanță este nelegală în raport cu dispozițiile art. 26 din Ordinul ministrului justiției și ministrului sănătății și familiei nr. 1134/255/2000 care enumără strict cazurile în care se poate efectua constatarea/expertiza medico-legală.
Susține recurenta-pârâtă că expertizele medico-legale se efectuează după o metodologie distinctă de Ordinul ministrului sănătății și familiei nr. 726/2002 incident în materia încadrării în grad de handicap și că instanța nu a analizat probele concludente care atestă că reclamantul prezintă o deficiență vizuală medie, care a determinat încadrarea în gradul mediu de handicap.
Totodată, recurenta-pârâtă critică soluția instanței de fond referitoare la obligarea pârâtelor la plata investigațiilor medicale efectuate de intimatul-reclamant în anii 2008 și 2010 referitoare la constatarea situației medicale din anul 2007, precum și faptul că dispozitivul sentinței atacate nu se referă la valabilitatea actelor administrative contestate.
4. Hotărârea instanței de recurs
Analizând cauza prin prisma criticilor din recurs, care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și în raport cu dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat anularea Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 4651 A din 3 decembrie 2007 emis de pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului Județean Satu Mare și a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 395 din 22 ianuarie 2008, emisă de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap.
Având în vedere precizarea de acțiune formulată de intimatul-reclamant cu ocazia rejudecării cauzei la Curtea de apel, ca urmare a Deciziei nr. 1250/2009, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de apel în mod corect, cu respectarea principiului disponibilității, nu s-a pronunțat, prin sentința ce formează obiectul prezentului recurs, în privința anulării actelor administrative inițial contestate de către reclamant.
Astfel fiind, Curtea de apel s-a pronunțat numai în ceea ce privește capetele de cerere formulate de reclamant referitoare la: (1) plata drepturilor bănești constând în diferența dintre suma pe care acesta trebuia să o încaseze pe anul 2008 pentru gradul de handicap grav, conform Dispoziției nr. 7403 din 11 decembrie 2009, respectiv suma de 9.048 lei și suma de bani care i s-a acordat pentru anul 2008, ca urmare a încadrării la gradul de handicap mediu prin Dispoziția nr. 4860 din 11 decembrie 2007, respectiv 360 lei; (2) plata cheltuielilor efectuate cu consultațiile medicale în anii 2008 și 2010, a onorariului de avocat și a cheltuielilor de transport.
In ceea ce privește proba cu expertiză medico-legală dispusă de Curtea de apel, legalitatea dispunerii acesteia nu poate fi pusă în discuție, în raport cu dispozițiile art. 297 alin. (1) teza finală C. proc. civ. aplicabile în virtutea normei de trimitere de la art. 316 C. proc. civ., în condițiile în care, prin Decizia nr. 1250 din 5 martie 2009, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a trimis cauza spre rejudecare tocmai pentru ca instanța de rejudecare să dispună administrarea unei expertize medico-legale pentru estimarea gradului de handicap al reclamantului.
Pe fondul cauzei, în raport cu concluziile raportului de expertiză medicală întocmit de prof. dr. I.Z. și dr. M.M., rezultă că, potrivit Criteriilor din 2002, valabile până la 27 decembrie 2007, intimatul-reclamant se încadrează în gradul de handicap accentuat, iar potrivit Criteriilor medico-psiho-sociale valabile ulterior datei de 27 decembrie 2007, intimatul-reclamant se încadrează în gradul I handicap grav, această împrejurare fiind confirmată inclusiv de Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4551B din 04 decembrie 2008 (fila 66 la dosarul de rejudecare).
Faptul că în mod eronat intimatul-reclamant a fost încadrat prin actele contestate în gradul de handicap mediu este dovedită și de faptul că, prin certificatele emise în 2003 (fila 200 la dosarul de rejudecare), 2004 (fila 199 la dosarul de rejudecare), 2005 (filele 197-198 la dosarul de rejudecare), M.I. a fost încadrat în gradul accentuat de handicap. Astfel fiind, dacă până în anul 2007 și începând cu anul 2009, aceeași persoană a fost încadrată în grad accentuat sau grav de handicap, în anul 2008 apare ca fiind nejustificată încadrarea sa în grad mediu de handicap.
In acest sens, sunt corecte constatările instanței de rejudecare în sensul că prin Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4651 A din 3 decembrie 2007, emis de pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului Județean Satu Mare, și prin Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 395 din 22 ianuarie 2008, emisă de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, s-a stabilit în mod neîntemeiat gradul de handicap mediu al reclamantului, în loc de gradul de handicap accentuat la care era încadrabil acesta.
Prin faptul că intimatul-reclamant a efectuat investigații medicale, ulterior emiterii actelor administrative contestate, cu scopul de a dovedi încadrarea sa în gradul de handicap grav, acesta a uzat de mijloacele procedurale pentru a face dovada eronatei sale încadrări pentru anul 2008 în gradul mediu de handicap, astfel că susținerile recurentei-pârâte referitoare la lipsa de relevanță a documentelor medicale depuse în probațiune sunt lipsite de suport real.
în raport cu principiul disponibilității care guvernează procesul civil, față de precizarea de acțiune formulată de reclamant, Curtea de apel în mod corect, ca urmare a constatării eronatei încadrări a intimatului-reclamant în grad de handicap prin actele administrative contestate, a obligat pe pârâte la plata către reclamant a despăgubirilor reprezentând diferența dintre drepturile de asistență socială aferente unui grad de handicap accentuat și cele aferente gradului de handicap mediu, pe perioada 01 ianuarie 2008-01 ianuarie 2009.
Totodată, având în vedere faptul că intimatul-reclamant a efectuat investigațiile medicale pentru a dovedi încadrarea sa eronată prin cele două acte administrative contestate, față de soluția instanței de fond, în raport cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., în mod corect pârâtele au fost obligate, în solidar, la plata către M.I. a sumei de 831 lei reprezentând contravaloarea consultațiilor medicale, precum și a sumei de 864,8 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru considerentele expuse, constatând că sentința pronunțată de Curtea de apel este legală și temeinică, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1256/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1046/2011. Contencios → |
|---|
