ICCJ. Decizia nr. 1046/2011. Contencios

Decizii ICCJ 2011 (Contencios administrativ)

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 2 iunie 2010 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.E.A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "M.F.P."), Agenția Națională de Administrare Fiscală (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "A.N.A.F.") și Autoritatea Națională a Vămilor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "A.N.V."), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Ordinului ministrului finanțelor nr. 1272 din 25 mai 2010, a Ordinului ministrului finanțelor nr. 1291 din 25 mai 2010, reintegrarea sa în funcția de director executiv la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Arad (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "D.J.A.O.V. Arad"), precum și repararea pagubei în sensul obligării pârâtelor la plata unor despăgubiri pentru întârzierea în executarea Deciziei nr. 2234 din 29 aprilie 2010 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, în cuantum de 20 % din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a deciziei și până la data reintegrării efective pe funcție; cu cheltuieli de judecată.

în motivarea acțiunii, se arată că, prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1272 din 25 mai 2010, s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția de conducere de director executiv adjunct la D.J.A.O.V. Arad, iar, prin Ordinul nr. 1291 din 25 mai 2010, T.I. a fost numit în funcția de director executiv la aceeași instituție.

Reclamantul precizează că ambele ordine au fost atacate în procedura prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, fiind nelegale față de împrejurarea că s-a dispus reintegrarea sa în funcția de director executiv adjunct în loc de funcția de director executiv, pe care a deținut-o inițial.

Reclamantul învederează că Ordinele nr. 1214 din 05 mai 2009 și nr. 1335 din 23 mai 2009 au fost anulate în mod irevocabil de către instanță, rămânând în vigoare Ordinul nr. 8218 din 25 septembrie 23007, ordin prin care a fost numit în funcția de director executiv al D.J.A.O.V. Arad.

2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 368 din 9 septembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.V.;

- a respins excepția lipsei de obiect a acțiunii;

- a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul B.E.A., în contradictoriu cu pârâții M.F.P., A.N.V. și A.N.A.F.;

- a anulat Ordinele nr. 1272 din 25 mai 2010 și nr. 1291 din 25 mai 2010 emise de M.F.P.;

- a luat act de renunțarea la judecată a cererii cu privire la capătul din acțiune având ca obiect reintegrarea în funcția de director executiv la D.J.A.O.V. Arad;

- a obligat pârâții M.F.P. și A.N.A.F. la plata sumei de 1500 lei cu titlu de despăgubiri;

- a obligat pe pârâții la plata către reclamant a sumei de 39 lei și 0,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.V. este întemeiată față de împrejurarea că prin acțiune se solicită anularea unor acte care au fost emise de M.F.P., iar nu de către A.N.V.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:

Prin Ordinul nr. 8218 din 25 septembrie 2007 emis de președintele A.N.V., reclamantul B.E. a fost numit în funcția publică de conducere de director executiv la D.J.A.O.V. Arad.

Prin Ordinul nr. 1214 din 05 mai 2009 emis de către președintele A.N.V., reclamantul a fost numit, începând cu data de 05 mai 2009, în funcția de conducere de director executiv adjunct la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Arad.

Prin Ordinul nr. 1335 din 23 mai 2009, reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv adjunct la D.J.A.O.V. Arad, conform art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.

Ordinele nr. 1214 din 05 mai 2009 și nr. 1335 din 23 mai 2009 au fost anulate irevocabil prin Decizia nr. 2234 din 29 aprilie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, dispunându-se și reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii celor două acte.

Ca urmare a anulării ordinelor menționate, prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1272 din 25 mai 2010 s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv adjunct al D.J.A.O.V. Arad, iar nu in funcția de director executiv la aceasta instituție publica, astfel cum a fost inițial numit prin Ordinul nr. 8218 din 25 septembrie 2007.

La aceeași dată, prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1291 din 25 septembrie 2007, T.I. a fost numit în funcția de director executiv al D.J.A.O.V. Arad.

Ulterior, prin Ordinul nr. 1853 din 16 iunie 2010 s-a prevăzut că reclamantul își va relua activitatea în funcția publică de conducere de director executiv, având în vedere că, prin Decizia nr. 2234 din 29 aprilie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, au fost suspendate Ordinele nr. 1214 din 05 mai 2009 și nr. 1335 din 23 mai 2009.

Astfel, prin Ordinul nr. 2247 din 29 iulie 2010 emis de președintele A.N.A.F. s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv al D.J.A.O.V. Arad, astfel cum s-a dispus prin hotărâre judecătorească.

Față de cele expuse, instanța de fond a constatat că abia la data de 30 iulie 2010 reclamantul a obținut repunerea în situația anterioară emiterii Ordinelor nr. 1214 din 05 mai 2009 și nr. 1335 din 23 mai 2009, în sensul reintegrării în funcția publică deținută inițial, conform Ordinului nr. 8218 din 25 septembrie 2007.

Față de împrejurarea că prin Ordinul nr. 2247 din 29 iulie 2010 nu s-a dispus în mod expres încetarea aplicabilității Ordinelor nr. 1272 din 25 mai 2010 și nr. 1291 din 25 mai 2010 și constatând că aceste din urmă ordine și-au produs deja efectele juridice, Curtea de apel a reținut că solicitarea reclamantului de anulare a ordinelor respective nu a rămas fără obiect.

Totodată, Curtea de apel a reținut că, prin Ordinele nr. 1272 din 25 mai 2010 și nr. 1291 din 25 mai 2010, s-a dispus, contrar dispozițiilor instanței de judecată, reintegrarea reclamantului în funcția de director executiv adjunct și numirea în funcția de director executiv a unei alte persoane, astfel că, prin aceste acte administrative, au fost încălcate dispozițiile Deciziei nr. 2234 din 29 aprilie 2010, precum și măsura dispusă prin Ordinul nr. 8218 din 25 septembrie 2007, ordin care a rămas în vigoare și prin care reclamantul a fost numit în funcția de director executiv.

A reținut instanța că reclamantul a fost reintegrat în funcția de director executiv prin Ordinul nr. 2247 din 29 iulie 2010 emis de președintele A.N.A.F., iar reclamantul a formulat cerere de renunțare la acest petit.

Curtea de apel a apreciat că este întemeiată solicitarea reclamantului de obligare a pârâților la repararea pagubei suferite prin plata unor despăgubiri pentru întârziere în executarea Deciziei nr. 2234 din 29 aprilie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, întrucât această hotărâre judecătorească a fost pusă în executare abia la data de 29 iulie 2010, prin emiterea Ordinului nr. 2247, cauzând astfel un prejudiciu reclamantului.

în raport cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea de apel a reținut că nu poate să stabilească cuantumul de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere stabilit pentru calculul amenzii, prin analogie și pentru cuantificarea despăgubirilor solicitate. însă, întrucât prin emiterea cu întârziere a ordinului de reintegrare s-a adus atingere intempestivă unui raport de muncă în care reclamantului nu i s-a reproșat nerespectarea vreunei reguli, în mod justificat se poate presupune că reclamantul a suferit un prejudiciu de ordin nepatrimonial din cauza imposibilității exercitării profesiei, situație care în mod inerent presupune o stare de supărare, angoasă și frustrare. în consecință, Curtea de apel a admis în parte cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor, obligând pârâții M.F.P. și A.N.A.F. la plata către B.E.A. a sumei de 1500 RON, cu titlul de despăgubiri morale. Instanța a respins în rest cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor în cuantumul solicitat de reclamant.

3. Cererile de recurs

3.1. Recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 368 din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta A.N.A.F., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă susține că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei de obiect a acțiunii, deși ordinele a căror anulare este solicitată de intimatul-reclamant și-au încetat efectele juridice prin emiterea Ordinului nr. 2247 din 29 iulie 2010, fiind superfluă precizarea în cuprinsul acestui ultim ordin că actele administrative anterioare își încetează aplicabilitatea.

Totodată, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a obligat pe pârâți la plata de despăgubiri în sumă de 1.500 lei, deși reclamantul a fost reintegrat în funcția publică de conducere, ceea ce este de natură a reabilita imaginea publică și prestigiul acestuia. Sub acest aspect, recurenta-pârâtă susține că în vederea acordării daunelor morale se impunea administrarea de probe care să contureze dimensiunea și natura prejudiciului suferit de către persoana vătămată. Mai susține recurenta-pârâtă că Decizia nr. 2234 din 29 aprilie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nu este opozabilă A.N.A.F.

3.2. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice

împotriva sentinței civile nr. 368 din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ.

Recurentul-pârât susține că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei de obiect a acțiunii, deși ordinele a căror anulare este solicitată de intimatul-reclamant și-au încetat efectele juridice prin emiterea Ordinului nr. 2247 din 29 iulie 2010, fiind superfluă precizarea în cuprinsul acestui ultim ordin că actele administrative anterioare își încetează aplicabilitatea.

Mai susține recurentul-pârât că instanța de fond în mod greșit a obligat pe pârâți la plata de despăgubiri în sumă de 1.500 lei, în condițiile în care Decizia nr. 2234 din 29 aprilie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nu îi este opozabilă. Sub același aspect, recurentul-pârât susține că instanța a stabilit suma respectivă conform unor criterii nereglementate.

4. Hotărârea instanței de recurs

Analizând cauza, prin prisma criticilor din recurs, în raport cu motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele arătate în continuare.

După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, prin acțiunea introductivă de instanță, intimatul-reclamant B.E.A. a solicitat instanței anularea Ordinelor ministrului finanțelor publice nr. 1272 din 25 mai 2010 și nr. 1291 din 25 mai 2010, reintegrarea în funcția publică de conducere de director executiv la D.J.A.O.V. Arad, în care fusese numit prin Ordinul președintelui A.N.V. nr. 8218 din 25 septembrie 2007, și repararea pagubei cauzate prin obligarea pârâților, în temeiul și conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la plata de despăgubiri pentru întârzierea în executarea Deciziei nr. 2234 din 29 aprilie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1272 din 25 mai 2010, s-a dispus reîncadrarea reclamantului, începând cu data de 25 mai 2010, în funcția publică de conducere de director executiv adjunct al D.J.A.O.V. Arad.

Prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1291 din 25 mai 2010, s-a dispus numirea lui T.I., începând cu data de 25 mai 2010, în funcția publică de conducere de director executiv al D.J.A.O.V. Arad.

Prin Decizia nr. 2234 din 29 aprilie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în litigiul dintre reclamantul B.E.A. și pârâtele A.N.A.F. și A.N.V., s-a dispus suspendarea executării Ordinului președintelui A.N.V. nr. 1214 din 05 mai 2009 (prin care B.E.A. a fost numit, începând cu data de 05 mai 2009. în funcția publică de conducere de director executiv adjunct al D.J.A.O.V. Arad) și a Ordinului președintelui A.N.V. nr. 1335 din 23 mai 2009 (prin care B.E.A. a fost eliberat, începând cu data de 23 mai 2009, din funcția publică de conducere de director executiv adjunct al D.J.A.O.V. Arad).

In fața instanței de fond, la termenul de judecată din 9 septembrie 2010, intimatul-reclamant a precizat că renunță la capătul de cerere referitor la reintegrarea în funcția publică de conducere de director executiv al D.J.A.O.V. Arad.

înalta Curte constată că, prin Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2247 din 29 iulie 2010. începând cu data de 29 iulie 2010, B.E.A. a fost reintegrat în funcția publică de conducere de director executiv al D.J.A.O.V. Arad. Ordinul respectiv a fost emis în baza Deciziei nr. 3382 din 24 iunie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 866/59/2009, prin care s-a dispus anularea Ordinului președintelui A.N.V. nr. 1214 din 05 mai 2009 și a Ordinului președintelui A.N.V. nr. 1335 din 23 mai 2009, reintegrarea reclamantului în funcția corespunzătoare de director coordonator la D.J.A.O.V. Arad și obligarea pârâtei A.N.V. la plata către B.E.A. a tuturor drepturilor salariale cuvenite de la data eliberării din funcția de director executiv și până la reintegrarea acestuia în funcția corespunzătoare de director coordonator la D.J.A.O.V. Arad, fiind totodată respinsă cererea de obligare a A.N.V. la plata de daune morale.

O primă concluzie evidentă ce se desprinde din analiza Ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 2247 din 29 iulie 2010 este că acest act nu reprezintă un act de punere în executare a Deciziei nr. 2234 din 29 aprilie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, (pronunțată în litigiul având ca obiect suspendarea executării Ordinului președintelui A.N.V. nr. 1214 din 05 mai 2009 și a Ordinului președintelui A.N.V. nr. 1335 din 23 mai 2009), ci a fost emis pentru punerea în executare a unei alte hotărâri judecătorești (Deciziei nr. 3382 din 24 iunie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal).

Rezultă, totodată, că atât reintegrarea numitului B.E.A. în funcția de director executiv al D.J.A.O.V. Arad, cât și repararea prejudiciului cauzat prin emiterea actelor administrative de eliberare din funcția respectivă au fost dispuse, cu caracter irevocabil, prin Decizia nr. 3382 din 24 iunie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Astfel fiind, atât anularea actelor administrative nelegale de eliberare a reclamantului din funcția publică de conducere, cât și întinderea și repararea prejudiciului cauzat reclamantului pentru întreaga perioadă cuprinsă între data eliberării din funcția de director executiv (prin Ordinul nr. 1214 din 05 mai 2009) și data emiterii Ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 2247 din 29 iulie 2010 (de reintegrare în funcția de director executiv) au fost soluționate, cu caracter irevocabil, prin respectiva hotărâre judecătorească.

Conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ [...] se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată [...]", iar, potrivit art. 2 alin. (1) lit. p) din aceeași lege, prin interes legitim privat se înțelege "posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, in considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat".

Astfel fiind, în prezenta cauză intimatul-reclamant B.E.A. nu mai justifică un interes legitim a cărui satisfacere să fie asigurată prin anularea actelor administrative contestate (Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1272 din 25 mai 2010 și Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1291 din 25 mai 2010), întrucât acestea sunt acte cu caracter intermediar ale căror efecte juridice și eventuale prejudicii sunt încorporate în perioada cuprinsă între data eliberării (05 mai 2009) și data reintegrării (29 iulie 2010) în funcția publică de conducere de director executiv al D.J.A.O.V. Arad, situație litigioasă soluționată prin Decizia nr. 3382 din 24 iunie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pusă în executare prin Ordinul nr. 2247 din 29 iulie 2010.

Totodată, se reține că interesul urmărit de intimatul-reclamant - constând în repunerea în funcția publică de conducere din care în mod nelegal a fost eliberat și repararea prejudiciul suferit în perioada cuprinsă între data eliberării și data reintegrării în funcția respectivă - a fost deja satisfăcut prin emiterea Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2247 din 29 iulie 2010, în baza căruia B.E.A. a fost reintegrat în funcția publică de conducere de director executiv al D.J.A.O.V. Arad, în care fusese numit anterior prin Ordinul președintelui A.N.V. nr. 8218 din 25 septembrie 2007.

Dovada satisfacerii interesului urmărit de reclamant derivă chiar din atitudinea procesuală a intimatului-reclamant care, în fața instanței de fond, la termenul de judecată din 9 septembrie 2010, a precizat că renunță la capătul de cerere referitor la reintegrarea în funcția publică de conducere de director executiv al D.J.A.O.V. Arad.

In aceste condiții, în raport cu dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, înalta Curte reține că reclamantul B.E.A. nu mai justifică un interes legitim privat a cărui satisfacere să fie asigurată prin anularea Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1272 din 25 mai 2010 și a Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1291 din 25 mai 2010.

în raport de cele reținute cu privire la lipsa interesului reclamantului în promovarea acțiunii, se vădește a fi neîntemeiat, pe cale de consecință, capătul de cerere referitor la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul invocat de către reclamant, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a reținut anterior, prejudiciul cauzat reclamantului a fost acoperit pentru întreaga perioadă cuprinsă între data eliberării din funcția de director executiv al D.J.A.O.V. Arad și data reintegrării în funcția respectivă.

Susținerile recurenților-pârâți referitoare la excepția lipsei de obiect a acțiunii nu pot fi primite, întrucât instanța de contencios administrativ este competentă să efectueze controlul de legalitate al actelor administrative contestate, chiar în situația în care între timp acestea și-au încetat aplicabilitatea, întrucât în funcție de legalitatea actelor se apreciază cu privire la efectele juridice pe care actele le-au produs în perioada în care au fost în vigoare.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., înalta Curte a admis recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 368 din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pe care a modificat-o în sensul că, în fond, a respins ca lipsită de interes acțiunea formulată de reclamantul B.E.A.

← ICCJ. Decizia nr. 1054/2011. Contencios  ICCJ. Decizia nr. 1057/2011. Contencios →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1046/2011. Contencios