ICCJ. Decizia nr. 1065/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1065/2011

Dosar nr. 478/42/2009

Şedinţa publică de la 23 februarie 2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 04 iunie 2009 şi precizată la 16 noiembrie 2009, reclamanţii B.C. şi B.A. au solicitat anularea parţială a H.G. nr. 1359/2001, Anexa F1, poziţia 3 privind atestarea domeniului public al judeţului Prahova, municipiilor , oraşelor şi comunelor din judeţul Prahova pentru terenul în suprafaţă de 381,60 m.p., situat în municipiul Ploieşti, str. R., judeţul Prahova.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin actul administrativ contestat a fost atestată în mod nelegal proprietatea publică a municipiului Ploieşti asupra terenului în suprafaţă de 381,60 mp, situat în perimetrul str. R. - str. I.M. - str. G.D. - str. B. - str. S.M. din municipiul Ploieşti, pentru care au formulat cerere de restituire în natură în baza Legii nr. 10/2001.

Reclamanţii au învederat că acest act a vătămat dreptul lor de proprietate, deoarece terenul revendicat nu a fost declarat bun de uz sau de interes public, naţional sau local, astfel că nu face parte din domeniul public al municipiului Ploieşti.

La data de 24 iunie 2009, pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei plângerii prealabile în condiţiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum şi excepţia tardivităţii acţiunii, cu motivarea că reclamanţii nu au respectat termenul de 1 an pentru sesizarea instanţei, faţă de data publicării H.G. nr. 1359/2001 sau de data la care au luat cunoştinţă de acest act administrativ.

La data de 07 septembrie 2009, C.E.M. şi Ş.D.P. au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând anularea parţială a H.G. nr. 1359/2001, Anexa F1, poziţia 3, pentru terenul în suprafaţă de 1.272 m.p. situat în municipiul Ploieşti, str. R., invocând aceleaşi motive de nelegalitate ca reclamanţii şi susţinând că le-a fost vătămat dreptul de proprietate asupra terenului revendicat.

Pârâta Primăria Municipiului Ploieşti a invocat la data de 18 ianuarie 2010 excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că nu este autoritatea emitentă a actului administrativ atacat.

Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile invocate de Guvernul României prin încheierea dată în şedinţa publică de la 26 octombrie 2009, constatând că reclamanţii au formulat plângere prealabilă cu respectarea termenelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi au sesizat instanţa cu acţiunea în anulare în termenul de decădere de 1 an, pentru motive temeinice, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege.

Prin încheierea dată în şedinţa publică de la 18 ianuarie 2010, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria municipiului Ploieşti, avându-se în vedere obiectul acţiunii principale şi lipsa capacităţii procesuale a acestei structuri funcţionale din municipiul Ploieşti.

Pe fondul cauzei, aceeaşi instanţă a pronunţat sentinţa nr. 95 din 19 aprilie 2010, prin care a admis acţiunea şi cererea de intervenţie formulată în interes propriu şi a anulat în parte H.G. nr. 1359/2001, Anexa F, poziţia 3 pentru suprafeţele de 369 m.p., perimetrul ABFEA, şi 1.366 m.p., perimetrul MNRQM, identificate pe schiţa de plan de expertul B.L., situate în municipiul Ploieşti, B-dul R., judeţul Prahova.

Hotărând astfel, instanţa de fond a avut în vedere că terenurile în suprafaţă de 369 m.p. şi 1.366 m.p. nu sunt bunuri de utilitate publică, după cum rezultă din concluziile expertizei de specialitate şi din înscrisurile emise de autoritatea publică locală, iar emitentul actului contestat nu a făcut dovada că imobilele respective au fost dobândite în proprietatea publică a municipiului Ploieşti prin unul din modurile enumerate la art. 7 lit. a)-f) din Legea nr. 213/1998 şi în atare situaţie, au fost nelegal atestate în domeniul public. Din acest considerent, s-a apreciat că H.G. nr. 1359/2001 a fost emisă nelegal, cu încălcarea dreptului reclamanţilor şi intervenienţilor de a li se soluţiona cererile de restituire în natură a terenurilor respective în baza Legii nr. 10/2001, în aceleaşi condiţii cu alte persoane îndreptăţite, care au deţinut terenuri în perimetrul str. R. - str. I.M. - str. G.D. - str. B. - str. S.M.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierilor din 26 octombrie 2009 şi din 18 ianuarie 2010, a declarat recurs pârâtul Guvernul României, solicitând ca în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificate hotărârile atacate, în sensul respingerii ca tardive a acţiunii principale şi a cererii de intervenţie şi să se constate că Primăria municipiului Ploieşti are calitate procesuală pasivă. În subsidiar, recurentul a solicitat modificarea în tot a hotărârii date pe fondul cauzei, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acţiunii şi a cererii de intervenţie formulată în interes propriu.

Recurentul a criticat soluţia de respingere a excepţiei privind tardivitatea cererilor formulate de reclamanţi şi de intervenienţi, arătând că acestea au fost formulate cu depăşirea termenului de decădere de 1 an de la data comunicării sau luării la cunoştinţă a actului prin măsura oficială a publicării în M. Of., realizată la 18 februarie 2002 prin publicarea H.G. nr. 1359/2001 şi a anexelor la hotărâre în M. Of. nr. 128 bis.

Recurentul a învederat că şi în ipoteza în care nu s-ar lua în considerare data publicării actului administrativ contestat, instanţa de fond trebuia să analizeze înscrisurile depuse la dosar şi din care rezulta cu evidenţă că atât reclamanţii, cât şi intervenienţii, aveau cunoştinţă de emiterea şi conţinutul H.G. nr. 1359/2001 după comunicarea dispoziţiilor nr. 4839 din 19 mai 2004 şi nr. 7794/2005 emise de Primarul municipiului Ploieşti, prin care li s-au respins cererile de restituire în natură a terenurilor solicitate, cu motivarea că acestea aparţin domeniului public al municipiului Ploieşti. De asemenea, recurentul a arătat că reclamanţii au formulat cererea de chemare în judecată şi cu depăşirea termenului de prescripţie de 6 luni care, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, se calculează de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, realizată în cauză prin adresa din 11 iulie 2008.

Încheierea din şedinţa publică de la 18 ianuarie 2010 a fost criticată pentru soluţia de admitere a excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Ploieşti, arătându-se că participarea acesteia în proces era necesară pentru a se da posibilitatea reprezentanţilor unităţii administrativ-teritoriale şi anume, municipiul Ploieşti, ca titular al dreptului de proprietate publică asupra terenurilor în litigiu, să facă apărări corespunzătoare şi să lămurească aspecte legale de regimul juridic al imobilelor.

Pe fondul cauzei, recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a anulat H.G. nr. 1359/2001, care este anterioară datei la care intimaţii-reclamanţi şi intervenienţi au formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001, astfel că dreptul lor de proprietate nu era actual şi nu a existat o vătămare a drepturilor recunoscute de lege sau a intereselor legitime, care să justifice legitimarea procesuală activă pentru cererea de anulare a actului administrativ.

În interesul recurentului, la data de 25 ianuarie 2011, Municipiul Ploieşti şi Consiliul Local al municipiului Ploieşti au formulat cerere de intervenţie, solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârilor atacate, în sensul respingerii acţiunii principale şi a cererii de intervenţie în interes propriu pentru considerentele expuse în dezvoltarea cererii de recurs.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs şi cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul recurentului, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, persoana vătămată poate sesiza instanţa judecătorească competentă în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluţionare a cererii ori data expirării termenului legal de soluţionare a plângerii prealabile sau a cererii. Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, în toate cazurile, pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, luării la cunoştinţă.

Această reglementare a fost greşit interpretată de instanţa de fond pentru soluţionarea excepţiei invocate de recurentul-pârât cu privire la tardivitatea cererilor formulate de intimaţii-reclamanţi şi intervenienţi pentru anularea parţială a H.G. nr. 1359/2001.

În soluţionarea acestei excepţii, instanţa de fond a apreciat eronat că a fost respectat termenul de 1 an pentru formularea acţiunii în anulare, considerând că termenul a început să curgă de la data de 09 iunie 2008, când s-a pronunţat decizia nr. 169/2008 a Curţii de Apel Ploieşti, în considerentele căreia s-a reţinut existenţa H.G. nr. 1359/2001 privind apartenenţa la domeniul public al municipiului Ploieşti a terenurilor solicitate de intimaţii-intervenienţi.

Faţă de natura actului juridic dedus judecăţii, instanţa de fond nu a avut în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 107 din Constituţie măsura oficială de comunicare a hotărârilor Guvernului, către cei interesaţi, măsură care condiţionează însăşi intrarea în vigoare a acestor acte administrative şi opozabilitatea lor, este publicarea în M. Of. al României şi acesta este momentul de la care încep să curgă şi termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, atât acţiunea principală, cât şi cererea de intervenţie în interes propriu au fost tardiv formulate prin raportare la dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu depăşirea termenului de decădere de 1 an de la data comunicării actului/luării la cunoştinţă a actului prin măsura oficială a publicării în M. Of. nr. 128 din 18 februarie 2002 a H.G. nr. 1359/2001, cu anexele hotărârii.

Tardivitatea cererilor de anulare parţială a H.G. nr. 1359/2001 rezultă, de asemenea, din situaţia de fapt concretă a intimaţilor-reclamanţi şi intervenienţi, care au cunoscut atât existenţa, cât şi conţinutul actului respectiv pe parcursul derulării procedurilor administrative şi judiciare iniţiate de ei pentru restituirea în natură a terenurilor, conform prevederilor Legii nr. 10/2001.

Astfel, intimaţii-reclamanţi au avut cunoştinţă de emiterea H.G. nr. 1359/2001 din anul 2004, când prin dispoziţia nr. 4839 din 19 mai 2004 emisă de Primarul municipiului Ploieşti s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 451,80 m.p., cu motivarea că terenul respectiv aparţine domeniului public al municipiului Ploieşti.

Cu aceeaşi motivare a fost respinsă prin dispoziţia nr. 7794/2005 a Primarului municipiul Ploieşti şi cererea intimaţilor-intervenienţi pentru restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1.635 m.p., situat în municipiul Ploieşti, B-dul R.

H.G. nr. 1359/2001 a fost depusă şi a fost reţinută în considerentele de drept ale deciziei nr. 774 din 31 mai 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, şi ale sentinţei civile nr. 359 din 12 aprilie 2006 a Tribunalului Prahova, secţia civilă, pronunţate în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi şi intervenienţii, astfel că, la data hotărârilor respective, aceştia aveau cunoştinţă de actul administrativ individual emis de recurentul-pârât cu privire la terenurile solicitate în procedura Legii nr. 10/2001.

Raportat la toate aceste elemente ale situaţiei de fapt, rezultă că acţiunea principală formulată la 04 iunie 2009 şi cererea de intervenţie formulată la 07 septembrie 2009 sunt tardive şi se impunea respingerea lor, ca o consecinţă a admiterii excepţiei invocate de recurentul-pârât în acest sens.

Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi cererea de intervenţie accesorie şi va modifica hotărârile atacate, în sensul respingerii ca tardive a acţiunii formulate de reclamantul B.C. şi a cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii C.E.M. şi Ş.D.P.

Excepţia de procedură privind tardivitatea cererii de chemare în judecată are caracter dirimant, astfel că se impune a fi modificată şi încheierea din 18 ianuarie 2010, fără a mai fi necesară cercetarea motivelor de recurs invocate pe fondul pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de intervenţie în interesul recurentului de Municipiul Ploieşti şi Consiliul local al municipiului Ploieşti.

Admite recursul declarat de Guvernul României, împotriva sentinţei civile nr. 95 din 19 aprilie 2010, a încheierii din 26 octombrie 2009, precum şi a încheierii din 18 ianuarie 2010 ale Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică hotărârile atacate, în sensul că respinge, ca tardive, acţiunea formulată de reclamantul B.C. şi cererea de intervenţie formulată de C.E.M. şi Ş.D.P.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2011.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1065/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs