ICCJ. Decizia nr. 1045/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1045/2011
Dosar nr. 333/35/2010
Şedinţa publică de la 22 februarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată iniţial, reclamantul H.I. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală Anticorupţie, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea acesteia la plata ajutorului bănesc cuvenit în temeiul art. 27 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu completările şi modificările ulterioare, cât şi dobânda legală aferentă sumei datorate, cu aplicarea indicelui de inflaţie asupra sumei totale datorate cu titlu de ajutor bănesc, de la data naşterii obligaţiei de plată şi până la data plăţii efective. Cu cheltuieli de judecată.
Prin precizarea de acţiune, reclamantul H.I. a chemat în judecată şi pe pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună următoarele:
- obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de ordonator principal de credite, să facă demersurile necesare pentru alocarea sumelor necesare pârâţilor Direcţia Generală Anticorupţie şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, în calitate de ordonatori secundari de credite;
- obligarea pârâtului Ministerul Administraţiei şi Internelor să cuprindă în bugetul propriu şi să aloce Direcţiei Generale Anticorupţie aceste sume;
- obligarea pârâtei Direcţia Generală Anticorupţie să solicite Ministerului Administraţiei şi Internelor şi să îi plătească:
- suma de 46.146 RON reprezentând ajutorul bănesc cuvenit în temeiul O.G. nr. 38/2003;
- dobânda legală aferentă sumei de 109.872 RON la data de 10 iulie 2009 până la data de 23 februarie 2010;
- dobânda legală aferentă sumei de 61.528 RON de la data de 23 februarie 2010 şi până la data de 23 aprilie 2010;
- dobânda aferentă sumei de 46.146 RON de la data de 23 aprilie 2010 până la data plăţii integrale;
- reactualizarea sumelor rezultate prin calcularea dobânzii legale, potrivit indicelui mediu de devalorizare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost pensionat prin decizia de pensionare anticipată parţială din data de 10 iulie 2009 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, din funcţia de şef serviciu în cadrul Serviciului Teritorial Anticorupţie Oradea, având la pensionare gradul profesional de comisar şef de poliţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu completările şi modificările ulterioare, la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, are dreptul pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă, la plata unui ajutor stabilit în raport cu salariul de bază net avut în luna schimbării poziţiei de activitate.
Susţine reclamantul că, deşi prin cererea de pensionare a solicitat acordarea acestor ajutoare stabilite ope legis - acestea nu i-au fost plătite, astfel că, prin adresa din 26 octombrie 2009 a solicitat pârâtei să procedeze de îndată la plata sumelor datorate potrivit legii, însă, prin adresa din 09 noiembrie 2009, i s-a adus la cunoştinţă că începând cu „luna aprilie 2009 Direcţiei Generale Anticorupţie nu i-au mai fost repartizate credite bugetare pentru plata ajutoarelor în discuţie”.
Reclamantul contestă refuzul pârâtei de a-i plăti sumele datorate, susţinând că obligaţia legală de plată a sumelor respective nu poate fi înlăturată de lipsa fondurilor în bugetul instituţiei ori de modalitatea contabilă de rezolvare a acestora, întrucât asemenea aspecte ţin de raporturile juridice existente între ordonatorii de credite.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 240/CA/2010-P.I. din 13 septembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele:
- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor;
- a admis, în parte, acţiunea precizată, formulată de reclamantul H.I.;
- a obligat pe pârâta Direcţia Generală Anticorupţie să solicite Ministerului Administraţiei şi Internelor să se plătească reclamantului suma de 46.146 lei reprezentând ajutorul bănesc cuvenit în temeiul O.G. nr. 38/2003, reactualizată potrivit indicelui mediu de devalorizare;
- a obligat pe pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor să cuprindă în bugetul propriu şi să aloce Direcţiei Generale Anticorupţie suma menţionată mai sus;
- a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere;
- a respins acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului Ministerul Finanţelor Publice;
- a obligat pe pârâţii Direcţia Generală Anticorupţie şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, în solidar, la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Reclamantul a fost pensionat prin decizia de pensionare anticipată parţială din 10 iulie 2009 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, din funcţia de şef serviciu în cadrul Serviciului Teritorial Anticorupţie Oradea, având la pensionare gradul profesional de comisar şef de poliţie.
În ceea ce îl priveşte pe reclamant, Curtea de apel a reţinut că, potrivit art. 27 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, reclamantul are dreptul la încetarea raportului de serviciu cu drept de pensie de un ajutor bănesc egal cu 12 salarii, în raport cu vechimea cuprinsă între 20-25 de ani, precum şi de un ajutor bănesc egal cu două salarii de bază nete pentru fiecare an întreg rămas până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de reglementările în vigoare.
A reţinut instanţa că dispoziţiile respective se raportează la prevederile Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, cât şi la dispoziţiile Legii 360/2002 privind statutul poliţiştilor.
Totodată, a reţinut instanţa că, prin ordinul de plată din data de 23 februarie 2010, pârâta Direcţia Generală Anticorupţie a depus în contul reclamantului, cu titlu de „ajutor de trecere în rezervă” suma de 48.344 RON ce reprezintă aproximativ 44% din totalul sumei solicitate de reclamant, iar, la data de 23 aprilie 2010, s-a mai virat în contul reclamantului suma de 15.382 RON, rămânând un rest de plată de 46.146 RON.
A reţinut instanţa că aceste plăţi parţiale efectuate reprezintă o recunoaştere a obligaţiei pârâtei de a plăti ajutorul datorat reclamantului la trecerea în rezervă prin pensionare şi că pârâta Direcţia Generală Anticorupţie nu contestă suma reprezentând ajutor bănesc solicitată de reclamant sub aspectul cuantumului şi nici sub aspectul obligaţiei sale de plată, ceea ce se contestă fiind doar pretenţia reclamantului de acordare a dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României.
În ceea ce priveşte capetele de cerere privind acordarea dobânzii legale conform O.G. nr. 9/2000, instanţa a reţinut că nu există temei legal pentru obligarea pârâtei Direcţia Generală Anticorupţie la achitarea dobânzii legale la sumele de bani solicitate prin acţiune, în condiţiile în care instituţia pârâtă nu a stabilit printr-o convenţie încheiată cu reclamantul cum cere textul art. 1 coroborat cu art. 8 din ordonanţa respectivă.
Totodată, a apreciat instanţa că actualizarea sumelor de bani cu rata inflaţiei este suficientă pentru ca reclamantul să nu sufere vreun prejudiciu prin devalorizarea monedei naţionale.
În ceea ce priveşte acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, instanţa a reţinut că solicitarea este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 28 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, H.G. nr. 208/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei şi Finanţelor şi Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi H.G. nr. 386/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei şi Finanţelor, ministerul are activităţi ce privesc elaborarea bugetului de stat, iar nu alocarea sumelor respective anterior adoptării Legii bugetului de stat.
3. Cererile de recurs
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Oradea au declarat recurs atât reclamantul H.I., cât şi pârâţii Direcţia Generală Anticorupţie şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Prin cererea de recurs, reclamantul H.I. critică hotărârea pronunţată de Curtea de apel în ceea ce priveşte soluţia de respingere a capătului de cerere referitor la acordarea dobânzilor, calculate potrivit capetelor de cerere din precizarea de acţiune, susţinând că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1084 şi art. 1088 C. civ., iar nu cele ale O.G. nr. 9/2000, precum şi în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii faţă de Ministerul Finanţelor Publice, invocând atribuţiile ce revin acestui minister conform art. 14 din Legea nr. 500/2002.
Prin cererea de recurs, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor critică hotărârea pronunţată de Curtea de apel în ceea ce priveşte: 1. soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ministerului, susţinând, în esenţă, că ordonatorul principal de credite are doar obligaţia de a repartiza creditele bugetare alocate în buget cu o asemenea destinaţie; 2. soluţia de admitere în parte acţiunii formulate şi precizate de reclamant, susţinând că fondurile alocate instituţiei cu această au fost insuficiente, iar art. 57 din O.G. nr. 38/2003 prevede că drepturile băneşti se acordă în limita fondurilor aprobate; 3. obligarea la plata cheltuielilor de judecată, susţinând că pretenţiile materiale solicitate cu acest titlu sunt nejustificat de mari raportat la volumul de muncă depus de avocat şi complexitatea cauzei.
Prin cererea de recurs, pârâta Direcţia Generală Anticorupţie critică hotărârea pronunţată de Curtea de apel în ceea ce priveşte soluţia de admitere în parte acţiunii formulate şi precizate de reclamant, susţinând că fondurile alocate instituţiei cu această au fost insuficiente, iar art. 57 din O.G. nr. 38/2003 prevede că drepturile băneşti se acordă în limita fondurilor aprobate, instituţia dovedind bună-credinţă prin plata unei părţi din suma cuvenită reclamantului, precum şi în ceea ce priveşte obligarea la plata cheltuielilor de judecată, solicitând cenzurarea cuantumului sumei respective în temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. civ.
4. Hotărârea instanţei de recurs
La termenul de judecată din 22 februarie 2011, Înalta Curte, ca instanţă de recurs, a invocat din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei de fond şi, în temeiul art. 137 C. proc. civ., a rămas în pronunţare cu privire la această excepţie, care face de prisos analiza în fond a criticilor din recurs.
Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale a instanţei de fond pentru considerentele arătate în continuare.
Prin acţiunea formulată şi precizată, reclamantul a solicitat în principal obligarea pârâtei Direcţia Generală Anticorupţie la plata ajutorului bănesc cuvenit în temeiul art. 27 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor.
Conform dispoziţiilor art. 27 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor (forma în vigoare la data emiterii deciziei din 10 iulie 2009, precum şi la data emiterii de către Direcţia Generală Anticorupţie a adresei din 09 noiembrie 2009):
„Art. 27. - (1) La încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, poliţiştii beneficiază pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, precum şi în structurile militare ale Ministerului Justiţiei, de un ajutor stabilit în raport cu salariul de bază net avut în luna schimbării poziţiei de activitate, astfel:
Vechime:
a) până la 5 ani - un ajutor egal cu 3 salarii;
b) între 5-10 ani - un ajutor egal cu 6 salarii;
c) între 10-15 ani - un ajutor egal cu 8 salarii;
d) între 15-20 de ani - un ajutor egal cu 10 salarii;
e) între 20-25 de ani - un ajutor egal cu 12 salarii;
f) între 25-30 de ani - un ajutor egal cu 15 salarii;
g) peste 30 de ani - un ajutor egal cu 20 de salarii.
(2) Poliţiştii, la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie de serviciu şi care încheie activitatea înainte de împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de reglementările în vigoare, mai beneficiază pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de un ajutor egal cu două salarii de bază nete.
(3) Baza de calcul a salariului de bază net o constituie salariul de bază brut din ultima lună de activitate, din care se scade suma corespunzătoare impozitului pe salariu, calculat conform prevederilor în vigoare.
(4) Ajutoarele prevăzute la alin. (1) şi (2) urmează acelaşi regim fiscal ca cel al ajutoarelor acordate la trecerea în rezervă a cadrelor militare.
(5) În caz de deces al beneficiarului înainte de data plăţii ajutorului, acesta se acordă soţiei sau soţului supravieţuitor ori copiilor, iar în lipsa acestora, părinţilor. ”
În prezenta cauză, reclamantul solicită obligarea la plata unui ajutor acordat la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, ajutor care, potrivit dispoziţiilor citate, urmează regimul juridic al ajutoarelor acordate la trecerea în rezervă a cadrelor militare, regim juridic reglementat, conform principiului tempus regit actum, de dispoziţiile Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor (abrogată la data pronunţării prezentei decizii de art. 196 lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice).
Fiind vorba de plata unor drepturi băneşti care urmează regimul juridic stabilit de Legea nr. 179/2004, sunt aplicabile prin analogie dispoziţiile art. 54 alin. (1) din această lege, conform cărora instanţa competentă se determină potrivit dispoziţiilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, (în vigoare la data emiterii de către pârâta Direcţia Generală Anticorupţie a refuzului de plată al sumei reprezentând ajutorul bănesc solicitat de reclamant).
Astfel, conform dispoziţiilor art. 155 lit. e) din Legea nr. 19/2000, „tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: (…) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale”.
De altfel, dispoziţiile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 179/2004 şi ale art. 155 lit. e) din Legea nr. 19/2000 au fost preluate în materialitatea lor în cuprinsul art. 153 lit. d) şi e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (în vigoare de la data de 01 ianuarie 2011), conform cărora „tribunalele soluţionează în primă instanţă hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii şi ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii privind deciziile de pensie” şi „refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale”.
În consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond - Curtea de Apel Oradea, ca instanţă de contencios administrativ, a pronunţat hotărârea ce formează obiectul recursului cu încălcarea competenţei materiale ce revenea tribunalului, ca instanţă de litigii de muncă, conform dispoziţiilor speciale în materia pensiilor şi altor drepturi de asigurări sociale, recursul fiind fondat sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 137, art. 306 alin. (2), art. 304 pct. 3, art. 312 alin. (1), (2), (3) şi (6) şi art. 725 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. şi cu referire la art. 153 lit. d) şi e) din Legea nr. 263/2010, Înalta Curte va admite recursurile declarate în cauză, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Satu Mare, secţia litigii de muncă, ca instanţă de la domiciliul reclamantului, conform art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de H.I., Direcţia Generală Anticorupţie şi Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 240/CA/2010-P.I. din 13 septembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Satu Mare, secţia litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1044/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1050/2011. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
