ICCJ. Decizia nr. 1044/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1044/2011
Dosar nr. 287/46/2010
Şedinţa publică de la 22 februarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC R.G.I. SRL Piteşti a chemat în judecată pe pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:
- anularea deciziei din 29 octombrie 2009 şi a procesului-verbal de constatare din 29 octombrie 2009, prin care au fost stabilite în sarcina sa creanţe fiscale în sumă de:452.416 RON şi 117.901 RON, plus TVA suplimentar şi majorări de întârziere;
- anularea deciziei din 09 decembrie 2009, prin care a fost respinsă contestaţia sa, înregistrată în 12 noiembrie 2009.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în perioada 14 mai 2008-04 septembrie 2009, a derulat 18 operaţiuni vamale de import având ca obiect, printre altele, şi mărfuri originare din Republica Populară Chineză, reprezentând „compresoare auto şi/sau pompe electrice de 12V, pentru umflat roţi” – cod mărfuri 84148080.90 – regim vamal 4000 – cod adiţional 0A0, în baza facturilor emise de furnizorii externi.
Divergenţa cu autoritatea vamală a intervenit în ceea ce priveşte încadrarea acestor mărfuri într-o altă clasificaţie, respectiv cea cu nr. 84148051, care se referă la compresoare volumetrice alternative cu piston, categorie în care nu se încadrează mărfurile importate de societate.
Autoritatea vamală a făcut aplicarea prevederilor art. 78 alin. (3) din Regulamentul CE 2913/2992, procedând la recalcularea datoriei vamale prin aplicarea taxei antidumping definitive de 77,6% la punerea în liberă circulaţie a compresoarelor cu piston de provenienţă China, rezultând sumele menţionate în decizia de recalculare.
Reclamanta susţine că încadrarea tarifară realizată de organele vamale nu este conformă cu legislaţia comunitară, întrucât articolele importate sunt cu totul altceva decât compresoare alternative volumetrice cu piston care furnizează o presiune de peste 15 bari, cu un debit pe oră de maximum 120 mc, pe când articolele din speţă reprezintă un accesoriu auto comun, fiind simple pompe electrice pentru umflarea anvelopelor de autoturism, alimentate la 12V de la soclul brichetei maşinii.
Astfel, reclamanta susţine că autoritatea vamală a făcut o greşită interpretare şi aplicare a Regulamentului CE nr. 261/2008 şi în mod greşit a folosit ca argument pentru clasificaţia propusă un document ITO cu nr. DE M/6166/08-1 emis de Administraţia Vamală din Germania pentru un produs similar denumit compresor volumetric alternativ cu piston, ce a primit încadrarea tarifară la poziţia NC 8414805199, respectiv în codul TARIC, capitolul „Altele”, cu toate că existau cel puţin 8 încadrări în vămi comunitare de produse similare cu articolele importate de societate sub acest cod, dar pe care autoritatea vamală le-a trecut cu vederea.
Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că, în raport de prevederile legale, respectiv Regulamentul CE nr. 261/2008 şi documentul ITO nr. DE M 616608-1, precum şi NC nr. 1 şi 6 reprezentând regulile generale aferente sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor aferente poziţiei 8414, în mod eronat, reclamanta a încadrat articolele declarate „Compresoare auto şi/sau pompe electrice de 12V pentru umflat roţi” la poziţia tarifară 841480.90 din TARIC. Susţine pârâta că, întrucât funcţiunile şi caracteristicile esenţiale ale acestor produse indică faptul că reprezintă „alte compresoare volumetrice alternative (cu piston), care furnizează o suprapresiune de peste 15 bari cu un debit pe oră de maxim 120 mc”, ele trebuiau încadrate legal la sub-poziţia NC 8414.80.51, respectiv codul TARIC 84148051.99, pe cale de consecinţă, susţine pârâta că, procedând în modul arătat, reclamanta a încălcat prevederile art. 20 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 de instituire a Codului Vamal Comunitar, având drept consecinţă eludarea taxei dumping de 77,6%. Astfel, aplicând prevederile art. 78 alin. (3) din acest Regulament, organele vamale au procedat în mod corect la recalcularea datoriei vamale stabilind în sarcina societăţii taxa anti-dumping în cuantum de 453.416 RON, la care se adaugă majorările aferente, TVA suplimentar şi majorările aferente acesteia. Pârâta a mai susţinut că sunt incidente şi prevederile art. 1 alin. (1) şi (2) din Regulamentul CE nr. 261/2008 al Consiliului, dar şi ale pct. 16-18 din acelaşi act normativ, din care rezultă ideea că produsele în cauză originare din Republica Populară Chineză sunt compresoare cu piston şi nu pompe cu piston utilizate pentru acţionarea unor dispozitive alimentate cu aer sau pentru pulverizarea, curăţirea sau umflarea roţilor şi a altor obiecte având debitul până la 2 mc/minut.
Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, cu aceeaşi motivare ca şi pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, vizând greşita încadrare în codul TARIC a produselor importate de reclamantă, precum şi a încălcării actelor normative ce reglementează clasificarea mărfurilor de acest gen.
Instanţa a admis proba cu expertiză tehnică de specialitate efectuată în cauză de inginer expert R.R.
Pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, precizând, în primul rând, că expertul nu a respectat dispoziţiile art. 208 alin. (1) C. proc. civ., întrucât raportul nu este însoţit de dovada convocării părţilor implicate în litigiu, ceea ce înseamnă o încălcare a dreptului său la apărare, şi, în al doilea rând, susţinând că expertul a dat o interpretare greşită reglementărilor legale care definesc clasificaţia mărfurilor de acest gen, aşa cum este Regulamentul CE nr. 261/2008 şi Regulamentul CE nr. 2913/92.
Instanţa a admis obiecţiunile formulate de pârâtă şi a dispus refacerea lucrării în condiţiile textului sus-menţionat, iar ulterior a fost depus la dosar procesul-verbal din 28 mai 2010, semnat de părţile implicate în cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 120/F-CONT din 04 iunie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, a dispus anularea deciziei din 09 decembrie 2009 şi a actelor subsecvente acesteia (decizia din 29 octombrie 2003 şi procesul-verbal din 29 octombrie 2009) emise de pârâte, pentru suma de 678.678 RON taxă antidumping, TVA şi majorări de întârziere aferente şi a obligat pe pârâte să plătească reclamantei suma de 1.007,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Problema de drept priveşte încadrarea în clasificaţia tarifară a produsului importat de reclamantă din Republica Populară Chineză, cu denumirea de compresor auto şi/sau pompe electrice de 12V, pentru umflat roţi.
Reclamanta a susţinut că obiectul importat îl reprezintă o pompă electrică de 12 V pentru umflat roţi, care se alimentează de la bricheta autoturismului, a cărei încadrare, în codul TARIC, este la sub poziţia 8414808090 şi nu, aşa cum susţine autoritatea vamală, ca fiind compresor volumetric alternativ cu piston ce se încadrează la sub-poziţia NC 84148051.
Din înscrisurile şi planşele foto depuse, dar şi în raport de identificarea făcută de către expertul tehnic se constată că produsul importat este alcătuit dintr-o carcasă din material plastic cu motor electric de curent continuu alimentat la 12V, angrenaj de multiplicare a turaţiei, mecanism bielă-manivelă care transformă mişcarea de rotaţie primită de la motorul electric în mişcare de translaţie a unui piston în interiorul unui cilindru, o supapă de aspiraţie şi una de refulare, un manometru analogic, un furtun de 40 cm de racordare la ventilul obiectului ce urmează a fi umflat şi cordon de alimentare la priza de 12V curent continuu, lung de cca. 3 m.
Văzând clasificaţia făcută în codul TARIC pentru pompe de aer sau de vid, compresoare de aer sau de alte gaze şi în raport de descrierea produsului ce face obiectul prezentei acţiuni, expertul a ajuns la concluzia că acesta face parte din grupa 8414, fiind singurul loc unde ar putea fi încadrat produsul în litigiu, respectiv subgrupa NC 84148080.90 capitolul „Altele”, pe considerentul că în acest cod nu este identificată o grupă de pompă de aer acţionată electric.
Încadrarea produsului în categoria compresoarelor cu presiune de maxim 15 bari şi cu un debit de maxim 60 mc/oră este apreciată de către expert ca fiind departe de realitatea oferită de acest produs nu numai din punct de vedere constructiv, dar şi al performanţelor funcţionale.
A reţinut instanţa că nu pot fi primite susţinerile pârâtelor referitoare la considerarea produsului ca fiind un compresor pentru a putea fi încadrat în codul TARIC la codul stabilit de către autoritatea vamală, întrucât datele tehnice infirmă această susţinere. Că acest produs nu poate fi clasificat ca fiind un compresor rezidă şi din inexistenţa accesoriilor pe care un compresor obişnuit le presupune pentru folosirea lor, situaţie care nu se regăseşte la produsele importate de reclamantă, dar şi din faptul că se constată diferenţe de presiune de lucru între cele două tipuri de produse. Astfel, diferenţele dintre valorile presiunii de lucru determină şi o altă destinaţie a acestor categorii de produse, detalii constructive diferite, dimensiuni diferite, elemente de fapt care fac posibilă încadrarea acestor produse pe diferite grupe în clasificaţia oferită de codul TARIC.
Din datele tehnice rezultă că acest produs este destinat pentru umflarea roţilor de autoturism, a saltelelor pneumatice şi a altor produse gonflabile, care au o durată de funcţionare redusă în raport cu compresoarele care au alte destinaţii, au regim de funcţionare continuu, sunt dotate cu dispozitive şi facilitate auxiliar. Inclusiv Normele tehnice de securitate privind procesul tehnologic şi mediul înconjurător sunt diferit reglementate în ceea ce priveşte cele două categorii de produse, pentru compresoare fiind foarte stricte în comparaţie cu pompa în litigiu.
Prin urmare, instanţa a constatat că încadrarea menţionată de reclamantă pentru produsele în discuţie corespunde datelor tehnice şi descrierii funcţionale, aşa cum s-a precizat anterior, astfel că, nici sub acest aspect, nu se poate susţine că au fost încălcate dispoziţiile Regulamentului CE nr. 261/2008 privind instituirea taxelor antidumping definitive la importurile de compresoare originare din R.P. Chineză.
În concluzie, a reţinut Curtea de apel că în mod greşit autoritatea vamală a procedat la recalcularea taxelor puse în sarcina reclamantei precum şi a majorărilor de întârziere şi a TVA-ului aferent, ceea ce determină anularea actelor administrative emise de aceasta.
Împotriva sentinţei civile nr. 120/F-CONT din 04 iunie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs atât reclamanta SC R.G.I. SRL Piteşti, cât şi pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova.
În recursul său, reclamanta a criticat hotărârea instanţei de fond exclusiv cu privire la reducerea cheltuielilor de judecată acordate acesteia.
Astfel, a arătat că instanţa de judecată a interpretat greşit dovezile cu privire la cheltuielile de judecată pretinse, reţinând că diferenţa dintre sumele acordate şi sumele solicitate sunt aferente altor acte procedurale îndeplinite de apărătorul SC R.G.I. SRL Piteşti, în favoarea sa şi nu au legătură cu raportul juridic dedus judecăţii. Cheltuielile în cuantum de 33.812,20 RON au fost utilizate pentru a acoperi cheltuielile ocazionate atât în dosarul de faţă, cât şi în Dosarul nr. 1474/46/2009 ce a avut ca obiect suspendarea executării actului administrativ fiscal a cărui anulare s-a solicitat în prezentul dosar, dosar subsecvent acestui fond.
Suma de 1.007,5 RON acordată de instanţa de fond cu titlu de cheltuieli de judecată abia acoperă cheltuielile reprezentând onorariul expertului şi taxa de timbru. În ceea ce priveşte cheltuielile pentru asistenţă juridică, instanţa nu a acordat nimic, cu toate că numai cheltuielile cu SCPA B.G. se cifrează la 38.810,77 RON, conform facturilor depuse la dosar, la care se adaugă cheltuielile efectuate cu S. şi Asociaţii, de 2.500 RON şi respectiv 2.975 RON.
În motivarea recursului, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş a arătat, în esenţă, următoarele:
Instanţa de fond în mod eronat a admis acţiunea, reţinând exclusiv concluziile raportului de expertiză, în condiţiile în care acesta este doar un mijloc de probă, neconcludent în acest caz, căruia nu i se poate atribui prezumţia de adevăr absolut.
Concluziile expertului în sensul că încadrarea menţionată de reclamantă pentru produsele în discuţie corespund datelor tehnice şi descrierii funcţionale şi astfel nu se poate susţine că au fost încălcate dispoziţiile Regulamentului CE nr. 261/2008, sunt eronate, iar instanţa de judecată a soluţionat speţa fără a lua în considerare apărările formulate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş.
Obiectul controlului vamal l-a constituit verificarea privind corectitudinea clasificării tarifare 8414.80.80 pentru mărfurile „compresoare auto şi/sau pompe electrice de 12V, pentru umflat roţi”, originare din China, prin prisma Regulamentului CE nr. 261/2008, privind instituirea unei taxe antidumping la importurile de anumite compresare originare din Republica Populară Chineză.
În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că reclamanta a derulat 18 operaţiuni vamale pentru punerea în libera circulaţie a mărfurilor, având ca obiect, printre altele, şi mărfurile originare din China, „compresoare auto şi/sau pompe electrice de 12V, pentru umflat roţi”, cod mărfuri 84148080.90 regim vamal 4000, cod adiţional 0A0.
Direcţia tehnici de vămuire şi tarif vamal din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor a comunicat faptul că produsele sunt compresoare volumice alternative cu piston care se clasifică subpoziţia NC 8414.80.51.
Conform Regulilor generale pentru interpretarea Nomenclaturii Combinate, nr. 1 şi nr. 6, în concordanţă cu textul oficial al Notelor explicative aferente Sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor aferente poziţiei 8414, rezultă că articolele declarate compresoare auto şi/sau pompe electrice de 12V pentru umflaţi roţi, au fost încadrate în mod eronat la poziţia tarifară 84148080.90 din TARIC, întrucât funcţiile şi caracteristicile esenţiale ale acestora indică faptul că reprezintă „alte compresoare volumice alternative (cu piston), care pot furniza o suprapresiune de peste 15 bari, cu un debit pe oră de maximum 120 mc, care urmează ar fi încadrate corect la subpoziţia NC 8414.80.80.51, respectiv codul TARIC 8414.80.51.99.
Astfel, s-a constatat că reclamanta a încălcat prevederile art. 20 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 de instituire a codului vamal comunitar, astfel că s-a procedat la recalcularea datoriei vamale prin aplicarea drepturilor legale datorate, respectiv a taxei antidumping definitive de 77,6% la punerea în circulaţie a compresoarelor cu piston. Prin urmare, reclamanta datorează, aşa cum au stabilit organele vamale, suma de 452.416 RON taxa de dumping şi suma de 85.959 RON TVA.
Referitor la majorările de întârziere aferente taxei antidumping, în sumă de 117.901 RON şi cele aferente TVA, în sumă de 22.402 RON, acestea sunt datorate de către reclamantă, potrivit dispoziţiilor art. 119 alin. (1) şi art. 120 alin. (1) şi alin. (7) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.
Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.007,5 RON se impune înlăturarea dispoziţiei instanţei de fond de a fi obligată Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş să plătească această sumă, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Conform textului de lege amintit, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile de judecată doar dacă se află în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, a determinat aceste cheltuieli. De asemenea, o altă condiţie este ca partea care le solicită, să fi câştigat irevocabil procesul, or, în speţă, nu este o astfel de situaţie.
În motivarea recursului, pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, a arătat în esenţă, următoarele:
Sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, motivele pentru care au fost admise susţinerile reclamantei, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de autoritatea vamală şi nici motivele pentru care a apreciat că raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic R.R. este de natură a conduce la stabilirea adevărului în cauză.
Motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înşiruire de fapte şi argumente, cum s-a procedat în speţă, ci să răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile formulate de părţi şi să conducă în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv.
De asemenea, judecătorul fondului nu şi-a exercitat rolul activ, prin toate mijloacele, stabilirea adevărului, ci s-a rezumat să îşi însuşească ad literam concluziile raportului de expertiză şi apărările reclamantei.
În fine, prin sentinţa recurată, au fost încălcate prevederile dreptului comunitar incidentă în speţă.
Este de reţinut că Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin acte succesive – H.G. nr. 626/1997, H.G. nr. 1114/2001 şi H.G. nr. 797/2006 – a stipulat mereu că declaraţia vamală în detaliu semnată de importator sau de reprezentanţii acestuia are valoarea unei declaraţii pe proprie răspundere în ceea ce priveşte exactitatea datelor înscrise în declaraţia vamală, autenticitatea documentelor anexate acesteia, plasarea mărfurilor sub regimul vamal solicitat, realitatea şi exactitatea celor declarate de importator în momentul îndeplinirii formalităţilor vamale de import definitiv urmând să fie constatate ulterior de organele de control special abilitate în acest sens. Un astfel de control s-a desfăşurat în privinţa reclamantei, având drept scop efectuarea verificărilor referitoare la corectitudinea clasificării tarifare 8414.80.80 pentru „compresoare auto şi/sau pompe electrice de 12V pentru umflat roţi, originare din China, prin prisma Regulamentului (CE) nr. 261/2008 privind instituirea unei taxe antidumping definitive la importurile anumitor compresoare originare din Republica Populară Chineză, care au făcut obiectul operaţiunilor vamale de punere în liberă circulaţie a mărfurilor derulate prin Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Argeş, titular fiind SC R.G.I. SRL Piteşti.
Pentru mărfurile importate, reclamanta a depus şi a înregistrat la autoritatea vamală un număr de 18 declaraţii vamale de punere în liberă circulaţie a acestora, cu codul 84148080.90, regim vamal 4000, cod adiţional 0A0, condiţie de livrare FOB, ţara de origine China, cod preferinţe 100, încadrare tarifară pentru care sunt prevăzute şi datorate în vamă o taxă vamală de 2,2% conform TARIC aplicabil în anul 2008 şi anul 2009, precum şi cota de TVA de 19%.
Potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, criteriul decisiv pentru clasificarea tarifară a mărfurilor trebuie căutat în caracteristicile şi proprietăţile lor obiective, astfel cum au fost definite în formularea poziţiei din NC şi în notele de secţiune sau de capitol. Pe de altă parte, destinaţia produsului poate constitui un criteriu obiectiv de clasificare,cu condiţia să specifică produsului respectiv, caracterul inerent trebuind să poată fi apreciat în funcţie de caracteristicile şi de proprietăţile obiective ale acestuia.
Nomenclatura combinată, instituită prin Regulamentul nr. 2658/87 se bazează pe sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, elaborat de Consiliul de cooperare vamală, devenit Organizaţia Mondială a Vămilor, în baza Convenţiei internaţionale încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, ce a fost ratificată de România prin Legea nr. 98/1996.
Întrucât descrierea mărfurilor a fost făcută în mod generic la momentul declarării acestora la autoritatea vamală, potrivit art. 78 alin. (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992, de instituirea Codului vamal comunitar la efectuarea unui control cu privire la mărfurile importate de reclamantă, despre care s-a făcut vorbire mai sus.
Direcţia Tehnici de Vămuire şi Tarif Vamal din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor a comunicat că produsele se clasifică la sub-poziţia NC 8414.80.51 având în vedere şi un număr de documente ITO emise de mai multe administraţii vamale din spaţiul comunitar european.
Informaţiile furnizate susţin încadrarea tarifară stabilită de autoritatea vamală pentru produsele importate de către SC R.G.I. SRL Piteşti, respectiv sub-poziţia NC 8414 .80.51 codul TARIC 8414.80.51.99.
Este relevant că ulterior intrării în vigoare la data de 21 martie 2008 a Regulamentului CE nr. 261/2008 privind instituirea unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite compresoare originare din Republica Populară Chineză, reclamanta, deşi avea posibilitatea legală, nu a solicitat, în temeiul art. 12 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992, informaţii tarifare obligatorii (ITO) referitor la mărfurile ce urmau a fi importate.
Informaţiile tarifare sunt obligatorii pentru autorităţile vamale din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte mărfurile în legătură cu care au fost efectuate formalităţile vamale după data la care le-au fost furnizate informaţiile, cu menţiunea că aceste mărfuri trebuie să fie identice cu cele pentru care s-au solicitat şi obţinut informaţii tarifare obligatorii.
În ceea ce priveşte documentelor ITO aflate la dosarul cauzei, între care se regăsesc şi cele la care s-a făcut referire, acestea au o valoare orientativă pentru instanţa de judecată, informaţiile tarifare obligatorii nefiind furnizate la solicitarea reclamantei pentru mărfurile referitor la care autoritatea vamală a perceput taxe antidumping.
Conform caracteristicilor constructive ale produselor importate de reclamantă, acestea se încadrează tarifar la sub-poziţia NC 8414.80.51, codul TARIC 8414.80.51.99, iar nu la codul TARIC 8414.80.80.90, cod apreciat ca fiind corect de către instanţa de judecată care şi-a însuşit ad literam punctul de vedere al contestatoarei şi al expertului tehnic, fără a lua în considerare actele normative pe care autoritatea vamală le-a menţionat în scopul asigurării stabilirii unei încadrări tarifare corecte.
Conform regulilor generale pentru interpretarea Nomenclaturii Combinate nr. 1 şi 6 articolele în discuţie au fost încadrate eronat întrucât funcţiile şi caracteristicile esenţiale ale acestora indică faptul că sunt „alte compresoare volumice alternative (cu piston), care pot furniza o suprapresiune de peste 15 bari, cu un debit pe oră de maximum 120 mc.”.
Conform regulilor generale de interpretare a Sistemului Armonizat, determinarea clasificării se face astfel: a) conform textelor poziţiilor şi Notelor de Secţiune, Notelor de Capitol, Notelor Complementare şi b) când este cazul, atunci când nu sunt contrare textelor poziţiilor şi notelor respective, conform dispoziţiilor Regulilor 2, 3, 4 şi 5.
Sintagma de la lit. b) este destinată să precizeze, fără echivoc, că textele poziţiilor, Notelor de Secţiune, Notelor de Capitol, Notelor Complementare au caracter prioritar pentru stabilirea clasificării faţă de orice alte consideraţii.
Deşi s-a învederat instanţei de fond faptul că în cuprinsul raportului de expertiză sunt menţionate o serie de criterii care nu au nicio relevanţă pentru determinarea produsului ca fiind o pompă de aer sau un compresor, aşa cum sunt acestea definite în textele legale care stau la baza clasificării tarifare, Curtea de apel nu a luat în seamă această apărare.
Din documentaţia analizată produsul denumit compresor auto reprezintă un compresor şi nu o pompă de aer sau vid aşa cum s-a concluzionat în cuprinsul raportului de expertiză, produs clasificat la poziţia 8414.
Din descrierea caracteristicilor tehnice rezultă şi faptul că funcţionarea produsului este caracterizată de mişcarea de translaţie a unui piston în interiorul unui cilindru, ceea ce confirmă că produsul în cauză este un compresor volumic alternativ, iar prin aplicarea regulilor generale pentru interpretarea Nomenclaturii combinate, nr. 1 şi 6 produsul se clasifică la sub-poziţia 8414 80 51.
Concluzionând, pentru determinarea sub-poziţiei tarifare la care se clasifică produsul, autoritatea vamală a luat în considerare toate informaţiile privind caracteristicile tehnice ale produselor importate, conform specificaţiilor tehnice care sunt aferente acestora.
La data de 21 martie 2008 a intrat în vigoare Regulamentul (CE) nr. 261/2008 al Consiliului, din data de 17 martie 2008, privind instituirea unei taxe antidumping la importurile de anumite compresoare originare din Republica Chineză. Măsurile de politică comercială instituite de comunităţile Europene, conform prevederilor acestui Regulament, prevăd că taxa antidumping definitivă de 77,6%, aplicabilă preţului net, franco frontieră comunitară, înainte de vămuire, întrucât societăţile producătoare ale compresoarelor cu piston nu sunt enumerate în lista din actul normativ anterior indicat.
În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, în mod greşit a fost admisă în parte pentru suma de 1.007,5 RON întrucât nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Conform acestor prevederi partea care a pierdut procesul suportă cheltuielile de judecată doar dacă se află în culpă procesuală sau dacă în cursul derulării procesului prin atitudinea sa a determinat aceste cheltuieli. De asemenea, o altă condiţie ce se impune a fi îndeplinită este ca partea care le solicită să fi câştigat irevocabil procesul.
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce priveşte recursul declarat de către reclamanta de SC R.G.I. SRL Piteşti, în mod corect judecătorul fondului a obligat pârâtele să-i achite cheltuieli de judecată în cuantum doar de 1.007,5 RON, sumă pe care reclamanta a dovedit-o cu documente justificative în prezenta cauză. Contrar celor afirmate de către aceasta, celelalte cheltuieli de judecată pretinse de reclamantă nu au fost ocazionate de judecarea acestei cauze. Cheltuielile de judecată efectuate în Dosarul nr. 1474/46/2009 nu pot fi pretinse decât în acel dosar sau pe cale separată, fiind irelevant că dosarul amintit are ca obiect suspendarea actelor administrativ-fiscale a căror anulare s-a solicitat în cauza de faţă. În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată cu asistenţa juridică la care se referă reclamanta, respectiv cele achitate SCPA B.G. şi S. şi Asociaţii, nu au fost efectuate în prezenta cauză: sumele de bani plătite SCPA B.G. au fost achitate pentru servicii de consultanţă juridică, iar sumele de bani achitate lui S. şi Asociaţii privesc cererea de suspendare a actelor administrative, o contestaţie la executare, precum şi pentru asistenţă juridică în privinţa unei plângeri contravenţionale şi a unei cereri de suspendare.
Criticile formulate de pârâte în recursurile acestora, sunt, de asemenea, nefondate.
Sentinţa recurată nu a fost dată cu încălcarea art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel cum susţine pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova. Dimpotrivă, constată instanţa de recurs, în hotărârea atacată judecătorul fondului a dat răspunsuri precise la cererile formulate prin acţiune, pe baza întregului material probator administrat în cauză. Motivarea nu este o chestiune de volum, ci una de conţinut. Deşi hotărârea instanţei de fond nu este foarte detaliată, ea este clară, precisă, concisă şi este convingătoare. Raţionamentul care a condus judecătorul fondului la soluţia de admitere a acţiunii reclamantei este clar explicitat de acesta şi bine fundamentat.
De asemenea, contrar recurentei, prima instanţă a explicat de ce s-a apelat la un expert tehnic, în speţă R.R. Astfel, prima instanţă reţinând că cele două părţi se situează pe poziţii divergente în privinţa încadrării tarifare a produsului importat, firesc, a concluzionat că analiza caracteristicilor produsului trebuie să fie făcută de un expert tehnic, de descrierea corectă a caracteristicilor tehnice şi a funcţiilor produsului amintit depinzând încadrarea pe clasificaţia tarifară corespunzătoare a compresorului auto şi/sau pompe electrice de 12V, pentru umflat roţi, în codul TARIC referitor la acel produs.
Prin sentinţa recurată nu au fost încălcate prevederile Regulamentului de aplicare a Codului vamal. Este de necontestat că cele consemnate de un importator în declaraţia vamală în detaliu sunt supuse controlului ulterior al organelor vamale, din acest punct de vedere pârâţii fiind îndreptăţiţi să efectueze verificări cu privire la corectitudinea clasificării tarifare 8414.80.80 pentru „compresoare auto şi/sau pompe electrice de 12V pentru umflat roţi, originare din China, prin prisma Regulamentului (CE) nr. 261/2008 privind instituirea unei taxe antidumping definitive la importurile anumitor compresoare originare din Republica Populară Chineză, care au făcut obiectul operaţiunilor vamale de punere în liberă circulaţie a mărfurilor derulate prin Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Argeş, titular fiind SC R.G.I. SRL Piteşti. Constatările organelor de control consemnate în actele administrative atacate sunt însă supuse cenzurii instanţelor de judecată în baza Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, judecătorul cauzei având competenţa recunoscută în art. 18 din actul normativ precitat să exercite controlul de legalitate al respectivelor acte infralegislative şi să dispună anularea acestora.
În vederea determinării corecte a încadrării tarifare aplicabilă pentru produsele importate de către reclamantă, instanţa de fond a analizat documentaţia referitoare la caracteristicile tehnice şi funcţiile produsului în discuţie, concluziile expertului tehnic desemnat în cauză şi în raport de întregul material probator administrat, a interpretat corect reglementările vamale interne şi comunitare privind clasificarea produsului importat din R.P. Chineză, pentru care organele vamale au stabilit în procesul-verbal de control un alt cod tarifar decât cel declarat şi acceptat la data efectuării operaţiunilor de import.
Instanţa de fond nu a preluat ad literam concluziile expertului, cum susţin recurentele, dar constatările expertizei nu au fost combătute de către pârâte prin alte probe, iar concluziile acesteia au făcut convingerea judecătorului fondului că exprimă un punct de vedere corect.
Astfel, a observat instanţa, produsul importat „este alcătuit dintr-o carcasă din material plastic cu motor electric de curent continuu alimentat la 12V, angrenaj de multiplicare a turaţiei, mecanism bielă-manivelă care transformă mişcarea de rotaţie primită de la motorul electric în mişcare de translaţie a unui piston în interiorul unui cilindru, o supapă de aspiraţie şi una de refulare, un manometru analogic, un furtun de 40 cm de racordare la ventilul obiectului ce urmează a fi umflat şi cordon de alimentare la priza de 12 V, curent continuu, lung de cca. 3 m.”
Pe baza acestor caracteristici tehnice expertul a concluzionat că având în vedere că în codul TARIC nu există identificată o grupă de pompe de aer acţionate electric, clasificaţia corespunzătoare în sus amintitul cod se face la grupa 8414, subgrupa NC 84148080.90, capitolul „Altele”, nefiind corectă încadrarea respectivului produs, nici din punct de vedere constructiv, nici din punct de vedere al performanţelor sale funcţionale în categoria compresoarelor cu presiune de maxim 15 bari şi cu un debit de maxim 60 mc/oră.
Informaţiile furnizate de expert, precum şi documentaţia referitoare la caracteristicile tehnice şi funcţiile produsului importat din R.P. Chineză, au format convingerea judecătorului fondului că încadrarea tarifară susţinută de reclamantă este cea corectă.
Procedând în acest mod, prima instanţă a urmat jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, invocată chiar de către recurente, în sensul că criteriul decisiv pentru clasificarea tarifară a mărfurilor trebuie căutat în caracteristicile şi proprietăţile lor obiective.
Împrejurarea că reclamanta nu a solicitat, potrivit art. 12 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992, informaţii tarifare obligatorii cu privire la mărfurile ce urmau a fi importate din R.P. Chineză, nu este de natură a face preferabilă încadrarea produsului pe o poziţie tarifară susceptibilă de taxă antidumping. Cum chiar recurentele au subliniat, informaţiile tarifare amintite sunt obligatorii numai pentru autorităţile vamale, însă în ceea ce o priveşte pe reclamantă, în cauză s-a făcut dovada pe baza materialului probator administrat că încadrarea tarifară susţinută de autorităţile vamale române este nelegală în condiţiile aplicării regulilor 1 şi 6, care nu se întemeiază pe funcţia principală a aparatului importat de către reclamantă.
În consecinţă, prima instanţă în mod corect a ajuns la concluzia că încadrarea tarifară propusă de către reclamantă corespunde datelor tehnice şi descrierii funcţionale a produsului, motiv pentru care nu se poate reţine că au fost încălcate dispoziţiile Regulamentului CE nr. 261/2008.
În fine, critica privind acordarea cheltuielilor de judecată este, de asemenea, nefondată. Cum reclamantei i-a fost admisă acţiunea şi au fost anulate actele administrativ-fiscale întocmite de pârâte, acestea din urmă au căzut în pretenţii în sensul art. 274 C. proc. civ., fiind aşadar în culpă procesuală şi urmând să suporte cheltuielile de judecată efectuate de către reclamantă. Evident, plata cheltuielilor este în discuţie numai după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti pronunţată în cauză de către prima instanţă.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC R.G.I. SRL Piteşti împotriva sentinţei civile nr. 120/F-CONT din 04 iunie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Argeş şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova împotriva aceleiaşi sentinţe civile, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1040/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1045/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
