ICCJ. Decizia nr. 1103/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1103/2011
Dosar nr. 1642/54/2009
Şedinţa publică de la 24 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul A.P. a chemat în judecată pârâţii Guvernul României şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, solicitând ca prin sentinţa ce va fi pronunţată să se dispună anularea O.U.G. nr. 37/2009, anularea Ordinului nr. 69546 din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A., suspendarea executării O.U.G. nr. 37/2009 şi a Ordinului nr. 69546/2009 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că este funcţionar public, iar la data de 14 martie 2009 a fost numit prin Ordinul nr. 69461/2009 în funcţia publică de director executiv adjunct la Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mehedinţi.
De asemenea, s-a mai arătat că, prin Ordinul nr. 69546 din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A. s-a dispus acordarea unui preaviz de 30 de zile, începând cu data de 23 aprilie 2009, urmând ca la expirarea termenului de preaviz acesta să fie eliberat din funcţia publică de conducere, de director executiv adjunct al D.S.V.S.A. Mehedinţi.
Reclamantul a mai susţinut că prin ordinul de eliberare din funcţie se încalcă prevederile care ocrotesc funcţionarul public statuate prin Legea nr. 188/1999.
Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererilor având ca obiect anularea şi suspendarea executării O.U.G. nr. 37/2009, ca inadmisibile, iar în privinţa cererilor având ca obiect anularea şi suspendarea Ordinului nr. 69546 din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
La data de 17 iunie 2009, Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Guvernul României.
Prin sentinţa civilă nr. 245 din 04 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A.P. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, şi A.N.S.V.S.A., având ca obiect anulare şi suspendare executare act administrativ, a anulat Ordinul nr. 69546 din 23 aprilie 2009 emis de pârâta A.N.S.V.S.A., a respins petitul privind anularea şi suspendarea executării O.U.G. nr. 37/2009 şi a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de către intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor în favoarea pârâtului Guvernul României.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către pârâtul Guvernul României, este întemeiată în raport de capetele de cerere având ca obiect anularea şi suspendarea executării Ordinului nr. 69546/2009 emis de A.N.S.V.S.A.
Având în vedere că actul administrativ atacat nu a fost emis de către pârâtul Guvernul României s-a constatat că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă, nefiind întrunită condiţia identităţii dintre persoana pârâtului şi cel care se pretinde a fi obligat la anularea, respectiv suspendarea actului.
Excepţia inadmisibilităţii cererilor reclamantului având ca obiect anularea şi suspendarea executării O.U.G. nr. 37/2009 ce a fost invocată de către Guvernul României şi Ministerul Administraţiei şi Internelor a fost considerată întemeiată de instanţa de fond având în vedere că ordonanţele Guvernului nu pot forma obiectul controlului de legalitate, pentru motivul că nu sunt acte administrative de autoritate emise în vederea executării legii, ci constituie lege.
Legile şi ordonanţele Guvernului sunt supuse controlului de constituţionalitate conform art. 146 lit. d) din Constituţia României.
În cazul ordonanţelor nu se examinează legalitatea acestora de către instanţele judecătoreşti, ci doar constituţionalitatea lor, de către Curtea Constituţională.
Pe fond, instanţa de fond a reţinut că din preambulul ordinului atacat rezultă că acesta a fost emis în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice centrale.
În exercitarea controlului legalităţii Ordinului nr. 69546/2009, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile actului normativ în aplicarea căruia acesta a fost emis, au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale.
Efectele deciziei Curţii Constituţionale se răsfrâng, pe de o parte, direct şi nemijlocit chiar în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, iar pe de altă parte, prin intermediul mecanismelor juridice prevăzute de art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie şi art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, şi în alte cauze.
Având în vedere soluţia de respingere a cererilor reclamantului având ca obiect anularea şi suspendarea executării O.U.G. nr. 37/2009, instanţa de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 55 C. proc. civ., a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de către Ministerul Administraţiei şi Internelor în interesul pârâtului Guvernul României
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta A.N.S.V.S.A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că soluţia instanţei de fond de admitere a acţiunii în anularea Ordinului nr. 69546 din 23 aprilie 2009 emis de către Preşedintele A.N.S.V.S.A. este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Actul administrativ atacat a fost emis în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice centrale.
Dispoziţiile actului normativ în aplicarea căruia a fost emis au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională a României, iar potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe în vigoare este definitivă şi obligatorie, mai mult aceste decizii ale instanţei constituţionale având caracter general obligatoriu şi putere pentru viitor, în virtutea art. 147 alin. (4) din Constituţia României.
Recurentă consideră că a procedat în conformitate cu aceste dispoziţiile legale imperative, în vigoare la acel moment, cu respectarea întocmai şi în tot a termenelor şi condiţiilor prevăzute în O.U.G. nr. 37/2009.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, prin Ordinul nr. 69546 din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A. s-a dispus acordarea unui preaviz de 30 de zile, începând cu data de 23 aprilie 2009, urmând ca la expirarea termenului de preaviz acesta să fie eliberat din funcţia publică de conducere, de director executiv adjunct al D.S.V.S.A. Mehedinţi.
Temeiul juridic al acestei măsuri administrative l-a constituit art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice locale, art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3)-(7) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, precum şi art. 7 alin. (6) din H.G. nr. 8/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Înalta Curte apreciază că pentru argumentarea soluţiei adoptate în legătură cu problema de drept dedusă judecăţii se impune prezentarea unor scurte consideraţii cu privire la excepţia de neconstituţionalitate şi efectele acesteia.
Controlul de constituţionalitate exercitat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate este un control de conformitate şi conformare a legii sau ordonanţelor guvernamentale cu dispoziţiile Constituţiei, în cadrul căruia prevalează garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei; pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Conform alin. (4) din articolul aflat în discuţie, deciziile Curţii Constituţionale se publică în M. Of. al României; de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Ca atare, deciziile Curţii Constituţionale privind admiterea unei excepţii de neconstituţionalitate sunt de imediată aplicare, cu consecinţa înlăturării normei declarate neconstituţionale din sistemul normativ.
Cu alte cuvinte, în situaţia în care soluţia Curţii Constituţionale nu ar avea aplicare directă şi imediată, întreaga procedură de control a constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor ar fi lipsită de finalitate.
Pe acest aspect, poate fi amintită şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 186/1999 în care s-a statuat că instanţele judecătoreşti trebuie să facă aplicarea directă a dispoziţiilor constituţionale relevante, în sensul de a înlătura prevederile neconstituţionale, dacă legiuitorul nu a procedat la modificarea sau abrogarea acestora.
Plenul Curţii Constituţionale, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi art. 15 şi urm. din Legea nr. 47/1992, a exercitat controlul de constituţionale a priori asupra legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 şi, totodată, asupra ordonanţei respective, care constituie conţinutul normativ al legii.
Prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009, instanţa constituţională a declarat neconstituţională Legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, iar din analiza considerentelor deciziei rezultă că viciul neconstituţionalităţii afectează însuşi actul normativ aprobat prin această lege.
De asemenea, prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009, instanţa constituţională a declarat neconstituţională şi O.U.G. nr. 105/2009.
În considerentele deciziilor anterior enunţate, Curtea Constituţională a arătat, în esenţă, că modalitatea de reglementare a funcţiei publice, respectiv „actul administrativ” de numire reprezintă construcţii juridice deficitare şi confuze care ridică problema statutului juridic al directorului coordonator şi a naturii juridice a contractului de management.
În plus, instanţa constituţională a precizat că, prin adoptarea O.U.G. nr. 37/2009, au fost încălcate prevederile art. 15 din Constituţie, statutul juridic al funcţiei publice de conducere, reglementat prin Legea nr. 188/1999, întrucât Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competenţă materială.
Potrivit art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, acţiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste ordonanţe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operaţiuni administrative.
Acelaşi text de lege reglementează, în alin. (4), situaţia acţiunilor formulate de o persoană vătămată, în cazul în care s-a declarat neconstituţională ordonanţa prin admiterea unei excepţii într-o altă cauză.
Din analiza acestor dispoziţii legale, Înalta Curte constată că legiuitorul a prevăzut faptul că, în ipoteza admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a ordonanţei într-o altă cauză, efectele se produc, de la data admiterii excepţiei, şi în cauze similare, care au ca temei juridic aceleaşi prevederi declarate neconstituţionale.
În speţa de faţă, intimatul-reclamant a solicitat anularea ordinului de eliberare din funcţie, temeiul juridic fiind art. 1 şi art. 9 din Legea nr. 554/2004.
După cum s-a relevat anterior, această măsură a avut la bază aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituţională, prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009.
Ca atare, în temeiul art. 9 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, efectele acestei decizii a instanţei constituţionale se extind şi asupra celorlalte cauze având ca obiect anularea actelor administrative emise în temeiul O.U.G. nr. 37/2009.
În altă ordine de idei, Înalta Curte reţine că eliberarea intimatului-reclamant din funcţia publică pe care o deţinea, în alte situaţii decât cele reglementate de Legea nr. 188/1999, reprezintă un act nelegal, de natură a afecta în mod evident securitatea raporturilor de funcţie, care se circumscrie noţiunii de securitate socială, protejată prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi actele comunitare, precum şi prin alte tratate internaţionale la care România este parte şi a căror îndeplinire este obligată să o asigure, potrivit art. 11 şi art. 20 din Constituţia României.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că actul şi măsura adoptată în baza acestei ordonanţe sunt afectate de viciul de neconstituţionalitate al ordonanţei şi, în consecinţă, corect au fost anulate de instanţa de fond.
Pentru considerentele anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, împotriva sentinţei civile nr. 245 din 04 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1098/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1147/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
