ICCJ. Decizia nr. 1100/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1100/2011
Dosar nr. 102/39/2010
Şedinţa publică din 23 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 98 din 16 aprilie 2010, sentinţă pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanţii B.R., F.V., F.F., F.G., C.E. prin mandatar F.M., N.V., Ş.P. şi R.T., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. şi a fost obligată pârâta să emită Decizia referitoare la acordarea titlului de despăgubire pentru suma de 166.718 RON.
A fost obligată pârâta şi la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa nr. 472 din 10 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 348/C/2005, rămasă irevocabilă, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi în temeiul Legii nr. 10/2001, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice fiind obligat să restituie reclamanţilor bunurile preluate în mod abuziv, sub forma măsurilor reparatorii prin echivalent constând în acordarea de titluri de valoare nominală în valoare de 1.257.319.835 ROL.
În temeiul acestei sentinţe, reţine instanţa de fond, Ministerul Finanţelor Publice a emis Ordinul din data sw 2 decembrie 2009 prin care s-au emis titlurile de valoare nominală în cuantum de 125.731,98 RON, aceste titluri urmând a fi convertite în titluri de despăgubire de către Comisia Centrală, conform art. 29.3 din Normele metodologice ale Legii nr. 247/2005, titlul VII adoptate prin HG nr. 1095/2005 modificată prin HG nr. 128/2008, Norme metodologice care permit şi actualizarea valorilor înscrise în titlurile de valoare nominală.
Instanţa de fond a reţinut că în speţă trebuie aplicat indicele de inflaţie de la data pronunţării sentinţei nr. 472/2005 a Tribunalului Suceava, dat fiind că emiterea tardivă a titlurilor de valoare nominală se datorează culpei autorităţilor statului care aveau obligaţia punerii în executare a sentinţei şi nu reclamanţilor.
Precizează instanţa de fond în considerentele sentinţei că reclamanţii au depus la dosar un raport de actualizare a sumei de 125.731,98 RON, suma actualizată fiind de 166.718,32 RON.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.C.S.D., recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - „hotărârea pronunţată fiind lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”, precum şi pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Susţine în esenţă, recurenta pârâtă prin motivele de recurs formulate, că în mod greşit instanţa de fond a făcut aplicarea pct. 29.3 din Normele metodologice ale Legii nr. 247/2005, la speţa dedusă judecăţii, considerând că prin Ordinul din 2 decembrie 2009 emis de Ministerul Finanţelor Publice au fost emise titluri de valoare nominală în cuantum de 125.731,98 RON.
Prin Ordinul din 2 decembrie 2009 Ministerul Finanţelor Publice a propus măsuri reparatorii în cuantumul dispus în sentinţa nr. 472 din 10 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Suceava, legislaţia în vigoare la momentul emiterii acestui ordin nepermiţându-i să mai emită titluri de valoare nominală.
Cum, în speţa de faţă, arată recurenta-pârâtă, reclamanţii nu sunt posesori de titluri de valoare nominală şi nici nu au depus vreo cerere de convertire a acestora în titluri de despăgubire la Secretariatul Comisiei Centrale, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile pct. 29.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 247/2005 ci este aplicabilă Decizia nr. 1651 din 13 martie 2008 a C.C.S.D.
Mai precizează recurenta că instanţa de fond nu a avut în vedere nici Decizia nr. 52/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care statuează că în situaţia în care cuantumul măsurilor reparatorii în echivalent a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, titlul de despăgubire se va emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de către aceasta.
Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă critică sentinţa instanţei de fond susţinând că în mod greşit a fost obligată la actualizarea cuantumului stabilit prin sentinţa civilă nr. 472 din 10 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Suceava, în baza dispoziţiilor pct. 29.3. teza a II-a din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005, Norme ce nu-şi au aplicabilitate în speţă.
În plus, arată recurenta-pârâtă – raportul de actualizare a sumei nu le-a fost comunicat, încălcându-li-se astfel dreptul la apărare.
Sentinţa este criticată de recurenta-reclamantă şi sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, dat fiind că nu are culpă în ceea ce priveşte întârzierea în emiterea deciziei ce reprezintă titlu de despăgubiri, din contră Ministerul Finanţelor a emis ordinul ca urmare a demersurilor efectuate de Direcţia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. În subsidiar, solicită micşorarea cuantumului cheltuielilor de judecată.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Intimaţii reclamanţi au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca legală şi temeinică.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi legislaţia incidentă în cauză, Înalta Curte consideră că este fondat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi admis potrivit considerentelor ce urmează.
Într-adevăr, astfel cum corect susţine recurenta-pârâtă, în speţă nu sunt aplicabile prevederile pct. 29.3 din Normele metodologice ale Legii nr. 247/2005, prevederi care permiteau convertirea titlurilor de valoare nominală în titluri de despăgubire de către Comisia Centrală după primirea de către Secretariatul Comisiei Centrale a cererilor titularilor titlurilor de valoare nominală, sau după caz ale cesionarilor acestora, precum şi actualizarea valorilor înscrise în aceste titluri de valoare prin aplicarea indicelui de inflaţie.
Prin Ordinul din 2 decembrie 2009 emis în baza sentinţei civile nr. 472/2005 a Tribunalului Suceava, Ministerul Finanţelor Publice a propus acordarea de măsuri reparatorii în cuantumul dispus prin sentinţă, astfel că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că prin Ordinul respectiv s-au acordat intimaţilor-reclamanţi titluri de valoare nominală. De fapt, la momentul emiterii Ordinului de către Ministerul Finanţelor, legislaţia în vigoare nu mai permitea acestuia să emită titluri de valoare nominală – Titlul I din Legea nr. 247/2005, ce a modificat şi completat Legea nr. 10/2001, a prevăzut că prin Legea nr. 10/2001 nu se mai acordă titluri de valoare nominală, ci bunuri sau servicii în compensare sau despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Cum în speţă reclamanţii-intimaţi nu sunt posesori de titluri de valoare nominală şi nici nu au depus vreo cerere la Secretariatul Comisiei Centrale pentru convertirea acestora în titluri de despăgubire, este cert că nu sunt incidente dispoziţiile pct. 29.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 247/2005.
Obligaţia de a emite Decizia reprezentând titlu de despăgubire îi revine indiscutabil C.C.S.D., însă în ce priveşte cuantumul acestor despăgubiri trebuiesc respectate Decizia nr. 52/2007 dată în soluţionarea recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie precum şi Decizia nr. 1651 din 13 martie 2008 emisă de Comisia Centrală în aplicarea deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia nr. 1651 din 13 martie 2008, Comisia Centrală a statuat că în situaţia în care cuantumul măsurilor reparatorii în echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, titlul de despăgubire se va emite în baza respectivei hotărâri şi în cuantumul prevăzut de aceasta.
Cum în speţă cuantumul despăgubirilor s-a stabilit prin sentinţa civilă nr. 472 din 10 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Suceava, sentinţă devenită irevocabilă, acesta fiind în sumă de 125.731,98 RON, Decizia reprezentând titlu de despăgubire la care urmează a fi obligată recurenta pârâtă trebuie să menţioneze în conţinutul său acest cuantum.
Actualizarea acestei sume cu indicele de inflaţie nu este posibilă, în primul rând pentru că în speţă nu sunt aplicabile prevederile pct. 29.3 din Normele metodologice ale Legii nr. 247/2005, care permiteau actualizarea valorilor înscrise în titlurile de valoare nominală, iar în al doilea rând trebuie respectată Decizia nr. 1651/2008 a Comisiei Centrale, decizie dată în aplicarea deciziei nr. 52/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia în situaţia în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, titlul de despăgubire se va emite în cuantumul stabilit de aceasta.
În plus, solicitarea intimaţilor-reclamanţi de emitere a deciziei în cuantum actualizat cu indicele de inflaţie este neîntemeiată în condiţiile în care Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu reglementează actualizarea despăgubirilor acordate pentru imobilele preluate abuziv.
Totodată, trebuie precizat că intimaţii-reclamanţi nu au făcut dovada că au atacat Ordinul cu nr. 83 din 2 decembrie 2009 emis de Ministerul Finanţelor, propunerea de acordare de măsuri reparatorii în echivalent referindu-se la cuantumul de 125.731,9835 RON potrivit sentinţei nr. 472 din 10 iunie 2005 a Tribunalului Suceava.
Aşa fiind, recursul declarat de pârâta C.C.S.D. se dovedeşte, a fi fondat, motiv pentru care urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc. civ., iar ca o consecinţă, sentinţa instanţei de fond modificată în sensul că se va admite în parte cererea formulată de reclamanţi, C.C.S.D. urmând a fi obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri pentru suma de 125.731,9835 RON, astfel cum a fost stabilită prin sentinţa civilă nr. 472 din 10 iunie 2005 a Tribunalului Suceava, devenită irevocabilă.
Critica vizând obligarea recurentei-pârâte la plata sumei de 100 RON cheltuieli de judecată la instanţa de fond este neîntemeiată.
Din moment ce a fost obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, recurenta-pârâtă este considerată „parte care cade în pretenţiuni” potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât în mod corect instanţa de fond a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată.
Nu sunt întrunite nici condiţiile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ., pentru a se dispune micşorarea acestor cheltuieli, astfel cum a solicitat în subsidiar recurenta-pârâtă, suma de 100 RON care a fost obligată cu acest titlu nefiind o sumă „nepotrivit de mare” faţă de valoarea pricinii şi munca îndeplinită de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. 98 din 16 aprilie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite în parte cererea formulată de reclamanţi şi obligă C.C.S.D. să emită Decizia reprezentând titlul de despăgubiri pentru suma de 125.731,9835 RON, astfel cum a fost stabilită prin sentinţa civilă nr. 472 din 10 iunie 2005 a Tribunalului Suceava, devenită irevocabilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1099/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1102/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
