ICCJ. Decizia nr. 1132/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1132/2011
Dosar nr. 129/54/2010
Şedinţa publică din 24 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 160 din 25 martie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii G.V.S. şi G.M.E., a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamanţilor G.V.S. şi G.M.E. Decizia privind titlul de despăgubire aferent imobilului situat în comuna O., Mehedinţi, preluat abuziv, conform dispoziţiei nr. 66 din 20 iunie 2006 emisă de Primăria O., a respins acţiunea faţă de A.N.R.P. pentru lipsa calităţii procesuale pasive, a respins petitul privind acordarea de daune cominatorii.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că reclamanţii au chemat în judecată pe pârâţii A.N.R.P. - Direcţia pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 şi Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi să emită şi să comunice Decizia privind Titlul de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. x din anul 2001, situat în comuna O., Mehedinţi, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere până la emiterea deciziei.
Pârâta A.N.R.P. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, motivând că nu are atribuţii privind emiterea titlurilor de despăgubiri, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind entitatea înfiinţată conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi învestită cu atribuţii în acest sens.
Cu privire la cererea privind acordarea daunelor cominatorii, pârâta a arătat că este inadmisibilă, în raport cu dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ.
Şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. invocată prin întâmpinare, a fost admisă având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor ce se acordă potrivit prezentei legi se constituie Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care are ca atribuţie, în principal, emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire.
Cu privire la fondul cauzei prima instanţă a reţinut că reclamanţii au început procedura de recuperare a bunului său sau a contravalorii acestora prin formularea unei notificări în anul 2002, autoritatea locală cu competenţa în materie emiţând dispoziţia în data de 20 iunie 2006.
Ca urmare s-a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
Concluzionând, instanţa de fond a apreciat că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfăşoare în termen rezonabil şi că depăşirea unui termen de 9 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Cererea de obligare la daune cominatorii a fost respinsă întrucât prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancţionare a autorităţilor, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive şi irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.
S-a reţinut ca neîntemeiat şi capătul de cerere prin care se solicită fixarea unui termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în raport cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
Se apreciază în recurs că prima instanţă a reţinut eronat că în speţă au fost încălcate dispoziţiile privind respectarea termenului rezonabil în raport de etapele obligatorii prevăzute de Legea nr. 247/2005, Titlul VII.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Intimaţii-reclamanţi au solicitat ca în baza Legii nr. 10/2001 să se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul din Judeţul Mehedinţi şi prin dispoziţia nr. y din anul 2006, Primarul comunei O. a propus acordarea acestora.
Dosarul a fost transmis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însă procedurile administrative au durat excesiv de mult, încălcându-se astfel termenul rezonabil impus de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Desigur corect, prima instanţă a precizat că noţiunea de proces echitabil conţine şi respectarea acestui termen rezonabil care cuprinde şi durata procedurilor administrative.
Autorităţile administrative sunt obligate să pună în executare aceste legi cu caracter reparatoriu, respectând atât dreptul intern cât şi legislaţia externă.
Corect instanţa de fond a respins capătul de cerere prin care se solicita fixarea unui termen pentru emiterea deciziei de despăgubire, faţă de prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Aşa fiind, în raport de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 160 din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1130/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1133/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
