ICCJ. Decizia nr. 1151/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1151/2011
Dosar nr. 1142/42/2010
Şedinţa publică din 25 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual în care s-a invocat excepţia de nelegalitate
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia civilă, reclamantul M.N. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, contestaţie împotriva deciziei nr. 064181 din 02 iunie 2009 de recalculare a pensiei militare de stat.
În motivarea contestaţiei, reclamantul a arătat că în mod nelegal nu s-au luat în calcul, la recalcularea pensiei, următoarele sporuri şi indemnizaţii cu caracter permanent: indemnizaţia de zbor, indemnizaţia de clasificare, sporul de periculozitate, sporuri care au fost luate în calcul la stabilirea iniţială a pensiei, iar, pe de altă parte, recalcularea pensiei este eronată şi pentru că procentul de 9% pentru contribuţia la pensia suplimentară nu a fost evidenţiat separat, fiind inclus în mod ilegal în procentul de actualizare a pensiei de 100%.
Tribunalul Buzău, prin sentinţa civilă nr. 171 din 1 februarie 2010 a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că Decizia de recalculare a pensiei nr. 064181 din 07 noiembrie 2007 conţine toate elementele de calcul prevăzute în art. 79 alin. (1) şi art. 48 alin. (1) din Legea nr. 164/2001 şi în mod legal şi corect la recalcularea şi actualizarea pensiei reclamantului nu s-au luat în calcul indemnizaţia de clasificare, indemnizaţia de zbor şi sporul de periculozitate.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul din 21 octombrie 2010, reclamantul-recurent a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 3 din HG nr. 1188/2001.
2. Excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 3 din HG nr. 1188/2001
În motivarea excepţiei, reclamantul a susţinut că art. 3 din HG nr. 1188/2001 prevede că solda lunară brută, ca bază pentru efectuarea recalculării pensiilor militare de stat, se determină potrivit Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, textul de lege enumerând limitativ la lit. a)-f) componenţa soldei lunare, iar art. 79 din Legea nr. 164/2001 prevede că în recalcularea pensiilor se pleacă, în privinţa bazei de calcul, de la solda lunară brută, deducându-se în mod logic că iniţierea calcului drepturilor ce se cuvin pensionarilor militari doar începe cu solda lunară brută şi nu se limitează numai la atât, lăsând practic loc la stabilirea unui cuantum al pensiei, plecând de la acest element orientativ.
A mai arătat recurentul că art. 3 din HG nr. 1188/2001 stabileşte în mod limitativ şi greşit că solda lunară brută se determină potrivit Legii nr. 138/1999 pe baza unor elemente strict determinate şi enumerate la literele a)-f) prin hotărâre de guvern limitându-se nepermis ceea ce prin Legea nr. 164/2001 era deja instituit, astfel că hotărârea de guvern modifică o lege, fiind exclusă o parte a drepturilor băneşti prevăzute de chiar legea la care face referire textul contestat.
3. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 253 din 22 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate invocată ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin HG nr. 1188/2001 au fost aprobate Normele metodologice privind calcularea pensiilor militare de stat, art. 3 din hotărârea de Guvern prevăzând că solda lunară brută, ca bază pentru efectuarea recalculării pensiilor militare de stat, se determină potrivit prevederilor Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, pe baza următoarelor elemente: solda de funcţie corespunzătoare funcţiei maxime exercitate la data trecerii în rezervă, solda de grad corespunzătoare ultimului grad militar avut la data trecerii în rezervă, solda de merit, indemnizaţia de comandă, gradaţii, indemnizaţia de dispozitiv.
A apreciat Curtea că textul din hotărârea de guvern este identic cu art. 3 din Legea nr. 138/1999, ce statuează că solda lunară la care au dreptul cadrele militare în activitate şi militarii angajaţi pe bază de contract este compusă din solda de funcţie, solda de grad, solda de merit, indemnizaţia de comandă, gradaţii şi indemnizaţia de dispozitiv, neexistând nici o limitare a prevederilor Legii nr. 138/1999, prin art. 3 din hotărârea de Guvern, neputându-se spune că astfel se modifică un act normativ cu forţă juridică superioară.
Instanţa de fond a respins susţinerea recurentului potrivit căreia art. 3 din HG nr. 1188/2001 limitează în mod nepermis prevederi din Legea nr. 164/2001, care lasă posibilitatea calculării pensiei în funcţie de solda lunară brută, ca punct de plecare la care se adăugau sporurile cu caracter permanent de care au beneficiat militarii în cadrul serviciului, cu motivarea că textul de lege a cărui nelegalitate s-a invocat nu face decât să stabilească elementele care compun solda lunară brută, ce sunt enumerate de la lit. a)-f), enumerare identică cu cea de la art. 3 din Legea nr. 138/1999, solda lunară brută fiind bază pentru efectuarea recalculării pensiilor militare, însă alte dispoziţii legale din Legea nr. 164/2001 se aplică în funcţie de situaţia concretă a persoanei beneficiare.
4. Recursul declarat de M.N.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul, în termenul legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul reiterează toate susţinerile făcute în faţa Curţii de apel, insistând pe ideea că instanţa şi-a limitat analiza numai la dispoziţiile art. 79 din Legea nr. 164/2001.
Recurentul afirmă că textul atacat cu excepţia de nelegalitate contravine şi altor dispoziţii legale, indicând anexa nr. 3 pct. 4 din Legea nr. 138/1999, dar şi altor reglementări care conferă drepturi suplimentare personalului navigant.
5. Apărările formulate de Guvernul României
Prin întâmpinarea înregistrată la 16 februarie 2011, intimatul Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul a arătat că la elaborarea HG nr. 1188/2001 au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, textul atacat de recurent fiind identic cu art. 3 din Legea nr. 138/1999. În plus, acesta nu înlătură aplicarea altor prevederi ale Legii nr. 164/2001, în funcţie de situaţia concretă a fiecărei persoane beneficiare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de drept relevante
HG nr. 1180/2001 a fost adoptată în baza art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, potrivit căruia „cuantumul pensiei în plată se actualizează, având ca bază de calcul solda lunară brută în vigoare la data aplicării prezentei legi, (…) pe baza unei metodologii aprobate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea instituţiilor prevăzute la art. 5 alin. (1)”.
Actul normativ emis de guvern s-a publicat în M. Of. al României, Partea I nr. 782/7.12.2001.
Textul atacat cu excepţia de nelegalitate, art. 3 din HG nr. 1188/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recalcularea pensiilor militare de stat are următorul cuprins:
„Solda lunară brută, ca bază pentru efectuarea recalculării pensiilor militare de stat se determină potrivit prevederilor Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariare personalului civil din aceste instituţii, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza următoarelor elemente:
a) solda de funcţie corespunzătoare funcţiei maxime exercitate la data trecerii în rezervă;
b) solda de grad corespunzătoare ultimului grad militar avut la data trecerii în rezervă;
c) solda de merit;
d) indemnizaţia de comandă;
e) gradaţii;
f) indemnizaţia de dispozitiv".
La rândul său, art. 3 din Legea nr. 138/1999, la care trimite, dispune:
„Cadrele militare în activitate şi militarii angajaţi pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcţie, solda de grad, solda de merit, indemnizaţia de comandă, gradaţii şi indemnizaţia de dispozitiv”.
Analiza comparativă a celor două texte relevă justeţea concluziei primei instanţe în sensul că există suprapunere perfectă între cele două dispoziţii normative, actul administrativ nefăcând decât să reia într-o prezentare mai detaliată prevederile cuprinse în lege, în forma în vigoare la momentul emiterii sale.
Susţinerea că textul atacat ar intra în coliziune şi cu alte dispoziţii din Legea nr. 138/1999 este lipsită de substanţă.
Sumele prevăzute în anexa nr. 3 a Legii nr. 138/1999 (pct. A şi B) reprezintă primele la care se referă art. 21 din actul normativ:
„Pentru condiţiile de muncă speciale în care îşi desfăşoară activitatea şi eforturile depuse pentru exploatarea şi conducerea aeronavelor, personalul aeronautic din aviaţia militară şi paraşutiştii militari beneficiază şi de alte drepturi băneşti, sub formă de prime, prevăzute în anexa nr. 3”.
Aceste sume nu pot fi incluse însă în baza de calcul a pensiei militare pentru că s-ar contraveni reglementării cadru cuprinse în art. 21-25 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi regulii cuprinse în art. 1 alin. (2) din acest act normativ.
Conchizând, Înalta Curte constată că prima instanţă a examinat corespunzător concordanţa art. 3 din actul administrativ atacat cu excepţia de nelegalitate cu actele normative cu forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, în acord cu principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) –(3) C. proc. civ. şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.N. împotriva sentinţei civile nr. 253 din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1146/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1153/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
