ICCJ. Decizia nr. 116/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 116/2011
Dosar nr. 4384/2/2010
Şedinţa publică din 12 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18 mai 2010, reclamanta Fundaţia Pentru Dezvoltarea Societăţii Civile a solicitat ca, în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea executării procesului – verbal de constatare nr. 150.315 din 14 decembrie 2009 încheiat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Inspecţia Generală cu privire la Programul PHARE – RO 94.06 – Program pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, până la soluţionarea prin hotărâre definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea acestui act administrativ, care este înregistrată în dosarul nr. 4378/2/2010 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin procesul verbal de constatare nr. 150.315 din 14 decembrie 2009 pârâtul a stabilit nelegal obligaţia sa de a plăti o creanţă bugetară în sumă de 543.083,99 lei, echivalentul a 127.853,66 Euro, cu titlul de cheltuieli neeligibile aferente Programului PHARE – RO 94.06, pentru neregulile constatate în sensul prevederilor OG nr. 79/2003.
Reclamanta a învederat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea actului administrativ contestat pe calea acţiunii în anulare la instanţa de contencios administrativ , întrucât există dubii serioase cu privire la legalitatea obligaţiei de plată stabilită de pârât, iar prin executarea acesteia, anterior soluţionării irevocabile a acţiunii în anulare, se poate produce o pagubă iminentă cu consecinţe extrem de grave pentru fundaţia debitoare, dar şi pentru beneficiarii programelor şi activităţilor destinate dezvoltării societăţii civile gestionate de aceasta .
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a depus întâmpinare şi a invocat excepţia lipsei de interes în promovarea cererii, cu motivarea că, prin sentinţa civilă nr. 670 din 5 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantei şi a dispus suspendarea actului atacat, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunţarea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 3.186 din 15 iulie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia invocată de pârât şi a respins cererea reclamantei pentru lipsă de interes în promovarea unei cereri de suspendare a executării actului administrativ.
Lipsa de actualitate a interesului judiciar în formularea unei asemenea cereri a fost constatată în raport de sentinţa civilă nr. 670 din 5 februarie 2010, prin care Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare nr. 150.315 din 14 decembrie 2009.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta şi a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, conform dispoziţiilor art. 312 alin. (5) coroborat cu art. 313 C. proc. civ..
Recurenta a susţinut că prin sentinţa recurată a fost respinsă în mod nelegal cererea sa pentru lipsă de interes, întrucât suspendarea executării actului administrativ atacat, dispusă în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 până la pronunţarea instanţei de fond, nu lipseşte de interes cererea formulată în baza art. 15 din aceeaşi lege, pentru suspendarea executării până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Sub acest aspect, s-a învederat că interesul formulării cererii de suspendare în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 a apărut numai după formularea acţiunii în anulare în dosarul nr. 4378/2/2010, întrucât numai în această ipoteză se poate solicita suspendarea executării până la soluţionarea irevocabilă a cauzei şi nu numai până la pronunţarea instanţei de fond, cum este reglementat pentru ipoteza prevăzută la art. 14 din aceeaşi lege.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Cererea reclamantei Fundaţia Pentru Dezvoltarea Societăţii Civile pentru suspendarea executării procesului-verbal de constatare nr. 150.315 din 14 decembrie 2009 încheiat de Ministerul Finanţelor Publice – Inspecţia Generală a fost formulată în baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Conform acestei reglementări, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, iar în acest caz, instanţa poate dispune suspendarea până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Printr-o greşită interpretare a acestor dispoziţii legale, care reprezintă temeiul juridic al cererii formulate de recurenta – reclamantă, instanţa de fond a admis excepţia lipsei de interes, deşi sentinţa civilă nr. 670 din 5 februarie 2010 a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, într-o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi în consecinţă, suspendarea executării procesului-verbal de constatare nr. 150.315 din 14 decembrie 2009 a fost dispusă numai până la pronunţarea instanţei de fond.
Identitatea condiţiilor impuse de art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ nu constituie şi o identitate a ipotezelor juridice avute în vedere la reglementarea celor două texte de lege, sub aspectul efectelor produse în timp de hotărârea prin care se pronunţă măsura provizorie a suspendării.
Astfel, în raport de cauza juridică a prezentului litigiu, instanţa de fond a apreciat eronat că interesul reclamantei pentru promovarea noii cereri de suspendare nu mai este actual, deşi măsura suspendării a fost solicitată până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 4378/2/2010 şi nu numai până la pronunţarea instanţei de fond, cum s-a dispus prin sentinţa civilă nr. 670 din 5 februarie 2010.
Faţă de soluţionarea greşită a excepţiei lipsei de interes a cererii de suspendare, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (5) şi art. 313 C. proc. civ., va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, urmând a se analiza dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15 alin. (1), raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ dedus judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Fundaţia Pentru Dezvoltarea Societăţii Civile împotriva sentinţei nr. 3186 din 15 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 114/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 119/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
