ICCJ. Decizia nr. 119/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 119/2011
Dosar nr. 767/35/2010
Şedinţa publică din 12 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 15 iulie 2010, reclamanta SC S.E.M.I. SRL Oradea a chemat în judecată D.G.F.P. Bihor, solicitând în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării dispoziţiei nr. 78.592 din 17 ianuarie 2010, a deciziei de impunere nr. 1126 din 18 iunie 2010 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. 78591 din 17 ianuarie 2010 prin care s-au stabilit în sarcina societăţii obligaţii fiscale în valoare de 732.218 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că sunt întrunite cerinţele legale pentru a se dispune o asemenea măsură, întrucât, pe de o parte, organele de control au calculat în mod greşit impozitul pe profit şi TVA, iar pe de altă parte, prin executarea sumei stabilite drept debit, s-ar crea o pagubă importantă societăţii.
Prin sentinţa nr. 243 din 22 septembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea şi a dispus suspendarea executării actelor administrative atacate până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă, că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
În acest sens, instanţa a constatat că reclamanta a făcut dovada aparentei nelegalităţi a concluziilor actului de control, încheiat cu nerespectarea unor dispoziţii legale şi de asemenea şi împrejurarea că achitarea debitului ar putea determina incapacitatea de plată a societăţii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs D.G.F.P. Bihor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a arătat că societatea reclamantă nu a dovedit cu acte întrunirea condiţiilor cerute de lege pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrative.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivul invocat şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea reţine că este îndeplinită în cauză condiţia cazului bine justificat, în actele dosarului regăsindu-se argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului de control. Prin referirile la existenţa unor indicii de nelegalitate privind deductibilitatea unor cheltuieli şi stabilirea masei impozabile, s-a făcut dovada aplicabilităţii prevederilor art. 14 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că este îndeplinită şi cea de-a doua cerinţă, a prevenirii unei pagube iminente, suma impusă a fi executată având ca efect o diminuare deosebit de importantă a patrimoniului societăţii.
În raport de cele expuse mai sus, criticile formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Bihor împotriva sentinţei nr. 243/CA din 22 septembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 116/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 1234/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
