ICCJ. Decizia nr. 1074/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1074/2011
Dosar nr. 276/36/2009
Şedinţa publică din 23 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, contestatorul B.I., în contradictoriu cu intimata S.N.T.F.M.C.F.R.M. Constanţa, a formulat contestaţie în anulare a deciziei civile nr. 219/CA/2006 susţinând că nu a fost legal citat pentru termenul de judecată din 16 octombrie 2006, iar completul de judecată fusese recuzat.
In motivarea contestaţiei a arătat că, pentru termenul de judecată din 16 octombrie 2006 cauza nu era în stare de judecată, cercetarea judecătorească nefiind terminată, completul de judecată fiind recuzat, întrucât pronunţase peste 70 de hotărâri judecătoreşti, după care „au formulat cereri de abţinere în judecarea prezentei cauze".
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 358/CA pronunţată în data de 31 mai 2010, a constatat perimat recursul formulat de contestatorul B.I., împotriva deciziei civile nr. 145/CA din 03 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. 5530/36/2006, în contradictoriu cu S.N.T.F.M.C.F.R.M. Constanţa, având în vedere că prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 06 aprilie 2009, judecata cauzei a fost suspendat pentru lipsa nejustificată a părţilor, conf. art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
A reţinut instanţa că la data de 12 martie 2010 contestatorul B.I. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere care a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din 12 aprilie 2010.
A mai reţinut instanţa că potrivit art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire, se perima de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părţii mai mult de un an de zile.
Faţă de acestea a constatat că în această perioadă nu s-a îndeplinit vreun act de procedură care să întrerupă perimarea, în conformitate cu dispoziţiile art. 249 C. proc. civ.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs contestatorul B.I. susţinând că este netemeinică şi nelegală.
În motivarea recursului se arată că Decizia recurată este neconstituţională, încălcând prevederile Constituţiei României respectiv art. 11, art. 16, art. 20, art. 22, art. 28, art. 38, art. 43, art. 47 şi art. 48.
Recurentul mai arată că membrii completului de judecată au dovedit abuz de putere, rea-credinţă, grave neglijenţe, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, susţinând că s-a înscris în fals împotriva tuturor judecătorilor Curţii de Apel Constanţa.
Se mai precizează că pricina nu este perimată, deoarece dosarul a fost suspendat, iar referatul de perimare este fals.
Examinând actele dosarului Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează:
Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
In conformitate cu dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri irevocabile, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
Din interpretarea textelor de lege menţionate rezultă că hotărârile judecătoreşti pronunţate în recurs şi care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi supuse căii de atac a recursului.
Or, din actele dosarului rezultă că în cauză s-au parcurs cele două grade de jurisdicţie prevăzute pentru judecarea cauzelor în contencios administrativ, fond şi recurs şi, mai mult, reclamantul a înţeles să uziteze şi de calea extraordinară a contestaţiei în anulare, Decizia pronunţată în soluţionarea acestei contestaţii fiind, la rândul ei, atacată cu recurs.
In acest context, Decizia nr. 358 din 31 mai 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a soluţionat calea de atac a recursului formulată împotriva deciziei civile nr. 145/CA din 03 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. 5530/36/2006, are caracter irevocabil, împotriva acesteia nemaiputând fi exercitată calea de atac a recursului.
Pentru argumentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază recursul formulat ca fiind inadmisibil şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.I. împotriva deciziei civile nr. nr. 358 din 31 mai 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 107/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 108/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
