ICCJ. Decizia nr. 1224/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1224/2011
Dosar nr. 148/44/2009
Şedinţa publică din 1 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios a administrativ şi fiscal, reclamanta SC G.F.I.E.G. SA a solicitat, în contradictoriu, cu pârâta A.F.P. Galaţi, anularea Deciziei nr. 127 din 20 noiembrie 2008 emisă de aceasta din urmă prin care a fost stabilită răspunderea solidară a reclamantei pentru datoriile debitoarei SC P.T. SRL în sumă de 1.273.402 lei către bugetul de stat.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că la data de 26 iunie 2007 prin adresă, A.F.P Galaţi a solicitat înfiinţarea popririi pentru sumele datorate debitoarei, având în vedere că, urmare a controlului fiscal efectuat în octombrie 2008, s-a constatat că în perioada iunie 2007 - iulie 2008 reclamanta a virat sumele de bani datorate debitoarei în contul acesteia şi nu în conturile A.F.P.
A arătat reclamanta că, prin Decizia nr. 127/2008 s-a stabilit răspunderea solidară a reclamantei pentru datoriile debitoarei până la concurenţa sumei de 1.273.402 lei în temeiul art. 28 din OG nr. 92/2003.
A mai susţinut reclamanta că la data înfiinţării popririi debitoarea nu se afla în stare de insolvenţă aceasta fiind constată la data de 7 noiembrie 2007, dată la care nu era operantă răspunderea solidară a reclamantei.
Pârâta Administraţia Finanţelor Publice Galaţi, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acţiunii susţinând că reclamanta a efectuat plăţi către debitoare şi după înfiinţarea popririi, astfel că sunt întrunite condiţiile răspunderii solidare aşa cum este ea consacrată de dispoziţiile art. 28 din OG 92/2003.
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 48 pronunţată în data de 3 februarie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC G.F.I.E. SRL Galaţi, în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Galaţi şi, pe cale de consecinţă, a dispus anularea Deciziei nr. 127 din 30 noiembrie 2008 emisă de autoritatea pârâtă şi înlătură răspunderea solidară a reclamantei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
Art. 149 alin. (1) din OG nr. 92/2003, prevede că sunt supuse executării silite prin poprire orice sume, venituri şi disponibilităţi băneşti etc. deţinute sau datorate cu orice titlu debitorului în temeiul unor raporturi juridice existente.
A arătat instanţa că, prin alin. (9) al aceluiaşi text instituie în sarcina terţului poprit în principal obligaţia de a plăti de îndată sau la data la care creanţa devine exigibilă organului fiscal suma reţinută.
A concluzionat instanţa că, din corespondenţa purtată de reclamantă cu A.F.P., precum şi din raportul de expertiză contabilă,reiese că la data popririi, reclamanta nu avea datorii faţă de debitoare, neexistând un asemenea raport juridic obligaţional, astfel că nu sunt întrunite condiţiile generale ale răspunderii solidare instituită de art. 27 C. proCod Fiscal
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs pârâta A.F.P. Galaţi, criticând sentinţa atacată, ca nelegală şi netemeinică.
În motivarea recursului formulat, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 3041 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că la data înfiinţării popririi nu existau datorii faţă de debitoare, deşi în urma controlului efectuat în octombrie 2008, a rezultat că în perioada iunie 2007 - iulie 2008, SC G.F.I.E. SRL a virat către SC P.T. SRL suma de 2.959.828,26 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
În consecinţă, recurenta susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 149 alin. (9) C. proCod Fiscal care prevăd că după înfiinţarea popririi, terţul poprit este obligat să plătească, de îndată sau după data la care creanţa devine exigibilă, organului fiscal, suma reţinută şi cuvenită în contul indicat de organul de executări.
Recurenta-pârâtă a criticat sentinţa atacată şi în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de aceasta şi nesoluţionată iar pe fondul cauzei, a susţinut că în mod greşit s-a reţinut prin sentinţa atacată că plăţile efectuate nu ar fi fost datorate, reprezentând o simplă creditare a debitoarei pentru plata salariilor angajaţilor, deşi din raportul de inspecţie fiscală rezultau datorii ale societăţii reclamante către debitoare, în sumă de 2.595.828 lei, sumă care de altfel a fost achitată de aceasta.
Apreciază recurenta că instanţa de fond a admis acţiunea printr-o aplicare greşită a legii şi fără a avea în vedere adevăratele motive de contestaţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul formulat în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei de dispoziţiile legale incidente cât şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ. apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 149 alin. (9) C. proCod Fiscal „după înfiinţarea popririi, terţul poprit este obligat să plătească deîndată sau după data la care creanţa devine exigibilă, organului fiscal, suma reţinută şi cuvenită, în contul indicat de organul de executare", încălcarea acestor prevederi atrage nulitatea oricărei plăţi şi răspunderea solidară a terţului poprit cu debitorul, în limita sumelor sustrase indisponibilizării conform alin. (13) al aceluiaşi articol iar prevederile art. 28 devin aplicabile în mod corespunzător.
Prin sentinţa atacată, instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale mai sus menţionate la situaţia de fapt, reţinând în mod eronat că la data înfiinţării popririi şi ulterior acestei date, intimata-reclamantă nu avea datorii faţă de debitoare, astfel că în cauză nu ar fi întrunite condiţiile generale ale angajării răspunderii solidare prevăzute de art. 27 C. proCod Fiscal
Contrar celor reţinute de către instanţa de fond, din materialul probator administrat în cauză rezultă că Decizia nr. 127 din 20 noiembrie 2008 privind stabilirea răspunderii solidare a intimatului - reclamant este legală neexistând motive pentru anularea acesteia.
Astfel, instanţa de control judiciar reţine că prin adresa din 26 iunie 2007 a fost comunicată intimatului-reclamant înfiinţarea popririi pentru suma totală de 1.273.402 lei către SC G.F.I.E. SRL Galaţi, fapt necontestat de către acesta.
Conform acestei adrese, intimatul-reclamant avea obligaţia ca sumele de bani să fie plătite de îndată, sau, după caz după data la care creanţa devenea exigibilă, organului fiscal, în contul indicat, de organele de executare.
Deşi iniţial, prin adresa din 2 iulie 2007 intimata - reclamantă a comunicat organelor fiscale faptul că nu datorează sume de bani către SC P.T. SRL ulterior, urmare a controlului fiscal efectuat a rezultat că în perioada iunie 2007 - iulie 2008, aceasta a efectuat plăţi direct către debitoare în sumă totală de 2.595.828,26 lei fără a respecta dispoziţia de înfiinţare a popririi.
Rezultatele controlului fiscal sunt confirmate şi prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză în care se reţine că în perioada 1 iunie 2007 - 30 iulie 2008 SC G.F.I.E. SRL Galaţi a virat prin intermediul băncilor T. şi G.B. precum şi prin casieria societăţii suma totală de 2.595.828,26 lei din care 90.700, 26 lei prin casieria proprie (fila 107 dosar fond).
Prin acelaşi raport de expertiză, se reţine că toate plăţile intimatei-reclamante având ca obiect decontarea prestaţiilor efectuate de către SC P.T. SRL Galaţi în baza contractului de colaborare din 1 iulie 2006 prelungit şi neîntrerupt conform dispoziţiilor art. 92 din Legea insolvenţei nr. 85/2006 – au fost efectuate cu ignorarea popririlor înfiinţate, ultima factură fiind întocmită la data de 9 iulie 2008 (fila 103 din raportul de expertiză dosar fond).
Astfel fiind, Înalta Curte reţine că Decizia nr. 127 din 20 noiembrie 2008 privind stabilirea răspunderii solidare a reclamantei SC G.F.I.E. SRL este legală fiind emisă cu respectarea condiţiilor legale prevăzute de dispoziţiile art. 149 alin. (9) şi (13) coroborate cu dispoziţiile art. 28 C. proCod Fiscal şi în consecinţă constată că motivele de recurs formulate de pârâtă sunt fondate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va modifica sentinţa atacată, în sensul că se va respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.F.P. Galaţi, împotriva Sentinţei nr. 48 din 3 februarie 2010 a Curţii de Ape Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1206/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1250/2011. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
