ICCJ. Decizia nr. 1337/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1337/2011
Dosar nr. 78/57/2010
Şedinţa publică din 4 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta M.M. a chemat în judecată C.S.E.P.H.A. şi pârâtă A.N.P.H. din cadrul M.M.F.P.S., solicitând anularea Deciziei nr. 8452 din 6 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară şi obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii prin care să fie încadrată permanent în gradul de handicap accentuat cu drepturile prevăzute de lege, conform criteriilor medico - psihosociale.
În motivarea cererii, reclamanta arată că este persoană adultă cu handicap din anul 2007 şi a avut termen pentru revizuirea certificatului la Comisia de evaluare din Deva şi, deşi s-a prezentat cu documentele menţionate în certificat, i s-a solicitat completarea dosarului cu acte medicale mai recente şi provenind de la Spitalul Judeţean Deva şi prezenţa personală, dar nu există nici o prevedere legală prin care să fie obligat să efectueze investigaţiile într-o anumită unitate spitalicească.
La 23 martie 2009 s-a prezentat din nou la evaluare dar nu s-a procedat la evaluare pentru că nu exista un medic specialist, iar ulterior a fost evaluată de nişte medici nespecialişti. Pentru aceste vicii şi pentru faptul că Raportul de evaluare complexă nu a fost întocmit în conformitate cu prevederile legale, a formulat contestaţie la Comisia Superioară şi s-a eliberat decizie cu valabilitate până în martie 2010 când este nevoită să facă noi evaluări, deşi dosarul este complet şi boala nu se remite şi se solicită încadrarea în gradul de handicap accentuat cu caracter permanent.
La termenul din 3 martie 2010, reclamanta a precizat acţiunea şi a solicitat încadrarea în grad de handicap grav cu asistent personal.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 102/CA/2010 din 14 aprilie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei procedurii prealabile ridicată de instanţă din oficiu şi în consecinţă, a respins acţiunea reclamantei M.M.
În motivarea sentinţei se arată că prin certificatul din 30 martie 2009 Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara a dispus reîncadrarea reclamantei din gradul de handicap grav (gr. I) în gradul de handicap accentuat (gr. II) pe o perioadă de 12 luni, cu termen de revizuire la 28 februarie 2010.
Împotriva acestui certificat reclamanta a formulat contestaţie la Comisia superioară, solicitând modificarea certificatului în sensul acordării gradului de handicap II (accentuat) cu caracter permanent.
Prin Decizia nr. 8620 din 30 iunie 2009 emisă de Comisia superioară au fost menţinute constatările din certificatul din 30 martie 2009 cu o perioadă de valabilitate de 12 luni şi termen de revizuire în luna martie 2010.
Iniţial, reclamanta a solicitat anularea deciziei solicitând acordarea gradului de handicap accentuat cu caracter permanent, dar la 3 martie 2010 şi-a modificat acţiunea şi a solicitat încadrarea în gradul de handicap grav, cu asistent personal.
Din analiza dispoziţiilor art. 13 alin. (2) şi art. 13 alin. (5) din HG nr. 430/ 2005, instanţa de fond a apreciat că are caracterul de plângere prealabilă contestaţia formulată împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap şi, de aceea, poate fi analizată de instanţă numai legalitatea deciziei cu privire la neacordarea caracterului permanent şi cu repunerea în discuţie a gradului de handicap, aspect care a fost pus pentru prima dată în precizarea la acţiune din 3 martie 2010, astfel că dispoziţiile art. 13 alin. (2) din HG nr. 430/2008 nu au fost respectate, iar Comisia superioara nu s-a pronunţat asupra acestui aspect.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta M.M. şi a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei atacate şi obligarea C.S.E.P.H.A. şi A.N.P.H. din cadrul M.M.F.P.S. la anularea Deciziei nr. 8752 din 6 iulie 2009 emisă de Comisia superioară şi obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii prin care să fie încadrată permanent în grad de handicap grav cu asistent personal.
În motivele de recurs se invocă faptul că potrivit art. 13 alin. (2) din OG nr. 14/2003 Comisia superioară coordonează din punct de vedere metodologic activitatea comisiilor judeţene şi ar fi trebuit să analizeze sub toate aspectele contestaţia şi să observe că a fost încadrată greşit de către comisia judeţeană.
Se consideră că, în mod eronat, instanţa a reţinut că prin contestaţie reclamanta a solicitat doar permanenţa certificatului emis pentru că din analiza conţinutului acestuia rezultă că a contestat evaluarea făcută de un medic rezident şi nu de un medic specialist.
La 4 ianuarie 2011 s-a depus la dosar o cerere a reclamantei în care arată că împotriva Deciziei nr. 8620 din 30 iunie 2009 emisă de Comisia superioară a formulat o contestaţie la 15 iulie 2010 şi nu a primit niciun răspuns.
Ulterior, au fost depuse Note de şedinţă însoţite de acte medicale.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Reclamanta, prin fiul său, a contestat certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 67349 din 30 martie 2009 emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara şi a solicitat acordarea gradul II de handicap cu caracter permanent.
Prin Decizia nr. 8620 din 30 iunie 2009 (şi nu Decizia nr. 8752 din 6 iulie 2009 aşa cum se indică în recursul declarat de reclamantă) Comisia superioară a stabilit termen de revizuire - martie 2010.
Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei aşa cum a fost precizată pentru lipsa procedurii prealabile, deoarece printr-o precizarea acţiunii a solicitat acordarea gradului grav de handicap cu asistent personal, ceea ce nu se solicitase Comisiei Superioare.
În motivele de recurs se analizează soluţia instanţei de fond dar fără a indica exact criticile referitoare la soluţia de admitere a excepţiei lipsei procedurii prealabile.
Recurenta arată că trebuia analizată contestaţia formulată sub toate aspectele chiar dacă nu era criticată soluţia de încadrare în gradul II de handicap ci numai termenul de valabilitate.
Însă, aceste susţineri sunt nefondate deoarece contestaţia a vizat numai anumite aspecte (caracterul permanent al gradului accentuat de handicap), iar Comisia superioară nu putea să analizeze decât criticile din contestaţie ce i-a fost adresată.
De altfel, reclamanta, ca urmare a soluţiei instanţei de fond (14 aprilie 2010), la 15 iulie 2010 a formulat, tot prin fiul ei, M.M., contestaţie împotriva Deciziei nr. 8620 din 30 iunie 2009, în care se critică tocmai încadrarea în grad de handicap accentuat şi nu grav.
Dar, este de precizat că deciziile Comisiei superioare, potrivit art. 13 alin. (5) din HG nr. 430/2008, pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ, dar instanţa de fond nu a respins contestaţia pentru că ar fi lipsit procedura prealabilă în raport de Decizia nr. 8620 din 30 iunie 2009 a Comisiei superioare.
Instanţa de fond s-a referit la faptul că în contestaţia împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap nu s-a invocat motivul care a fost invocat direct în faţa instanţei, fără ca autoritatea publică ce soluţiona contestaţia să aibă în vedere acest motiv, respectiv cel privind greşita încadrare în grad de handicap accentuat.
Deciziile Comisiei Superioare sunt analizate numai în raport de contestaţiile formulate, de motivele invocate în contestaţie şi faţă de care Comisia superioară era obligată să le pronunţe.
De altfel, în motivele de recurs se critică soluţia instanţei de fond numai invocându-se faptul că fiind coordonatoarea activităţii Comisiilor judeţene, Comisia Superioară ar trebui să analizeze cauza sub toate aspectele, dar aceste critici sunt nefondate pentru că, din oficiu, Comisia Superioară nu poate schimba încadrarea în gradul de handicap (grav sau accentuat) ci numai dacă este criticată în contestaţie administrativă greşita acordare a acestuia.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.M. împotriva Sentinţei civile nr. 102/CA/2010 din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1301/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1388/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
