ICCJ. Decizia nr. 1253/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1253/2011
Dosar nr. 2320/54/2010
Şedinţa publică din 2 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanţa de fond
1. Acţiunea reclamantului
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul M.C.C. a chemat în judecată pe pârâtul M.M.F.P.S., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea art. 3 din Instrucţiunile pentru aplicarea prevederilor cap. IV din Legea nr. 329/2009, aprobate cu Ordinul nr. 1730/2009 al M.M.F.P.S.
2. Apărările pârâtului
Prin întâmpinare, pârâtul M.M.F.P.S. a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, arătând că pe rolul aceleiaşi instanţe a mai fost soluţionat Dosarul nr. 1450/54/2010 avându-l ca reclamant pe dl. M.C.C., cu acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.
3. Soluţia primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 494 din 2 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea formulată de reclamantul M.C.C., în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că în cauza nu exista autoritate de lucru judecat, întrucât acţiunea reclamantului nu a fost soluţionată pe fond în nici unul din dosarele invocate de pârât, fiind respinsă ca inadmisibilă în Dosarul nr. 1450/54/2010, iar în Dosarul nr. 787/54/2010 acţiunea reclamantului a fost declinată de Curtea de Apel Craiova in favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de munca si asigurări sociale, prin Sentinţa nr. 301 din 7 iunie 2010 rămasă irevocabila prin respingerea recursului declarat de reclamant, ca tardiv formulat.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa de fond a constatat că este neîntemeiată, reclamantul făcând dovada ca anterior sesizării instanţei că s-a adresat pârâtului cu plângere pentru revocarea în tot sau în parte a actului normativ a cărui nelegalitate a invocat-o.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că din analiza dispoziţiilor Legii nr. 392/2009 rezultă că legiuitorul a indicat expres veniturile salariale şi cele asimilate acestora, realizate de beneficiarii dreptului la pensie aparţinând sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate, care se iau în calcul la cumularea pensiei nete cu veniturile astfel realizate,aspect ce nu excede şi nu încalcă dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Instrucţiunile pentru aplicarea cap. IV din Legea menţionată anterior.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate, că în ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcţionarea Curţii Constituţionale, se constată că nu au aplicabilitate în cauză, întrucât Legea nr. 329/2009 nu a fost declarată neconstituţională, prin Decizia nr. 1414/2009 constatându-se că este constituţională în măsura în care cap. IV din lege nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituţie, adică persoanelor care ocupă unele funcţii publice de autoritate, categorie în care reclamantul nu se încadrează.
Concluzionând, instanţa de fond a constatat că prin art. 3 alin. (2) din Instrucţiunile pentru aplicarea cap. IV din Legea nr. 329/2009 nu s-a adăugat la aceasta lege, ci s-a arătat expres categoriile de pensionari proveniţi din cadre militare şi funcţionari publici cu statut special din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, care fac parte din sistemele neintegrate sistemului public.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile reclamantului
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.C.C. care a criticat-o pentru nelegalitate şi pentru netemeinicie, arătând următoarele:
În mod greşit prima instanţă a reţinut în cuprinsul sentinţei atacate că art. 3 alin. (2) din Instrucţiunile pentru aplicarea cap. IV din Legea nr. 329/2009 nu adaugă la lege, din moment ce prin acţiunea introductivă s-a arătat că art. 3 din Instrucţiuni în integralitatea lui şi nu numai art. 3 alin. (2) adaugă la lege.
S-a susţinut că prin cererea de chemare în judecată nu a criticat faptul că art. 3 alin. (2) din Instrucţiuni încalcă prevederile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 329/2009, cum greşit a reţinut instanţa în pagina 4 antepenultimul paragraf din hotărâre, ci a arătat că textul menţionat anterior nu defineşte ce se înţelege prin „sistem public de pensii", „sisteme neintegrate sistemului public" sau „legi speciale".
S-a învederat că sentinţa recurată nu arată motivele pentru care a apreciat că prin art. 3 din Instrucţiuni nu s-a realizat punerea de acord a Legii nr. 29/2009 cu Decizia 1141/2009 a Curţii Constituţionale, hotărârea fiind nemotivată sub acest aspect, încălcându-se prevederile art. 21 pct. 5 C. proc. civ. Recurentul a susţinut că instanţa de recurs este datoare să observe că Legea nr. 329/2009 nu prevede nici o excepţie a categoriilor de pensionari are intră sub incidenţa acestei legi, nearătând că sunt exceptate de la incidenţa acestei legi persoanele pentru care durata mandatului este stabilit prin Constituţie.
A apreciat recurentul că în opinia sa, art. 3 din Instrucţiuni reglementează la nivel de normă juridică primară persoanele care pot cumula pensia cu salariul fără nici o condiţie – art. 3 alin. (4) şi categoriile de pensionari care pot cumula pensia cu salariul, sub condiţia nivelului pensiei art. 3 alin. (1), (2) şi (3), punându-se astfel în acord prevederile Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1414/2009 cu acela ale art. IV al Legii nr. 329/2009, deşi legea nu prevede nici o excepţie a categoriilor de pensionari care intră sub incidenţa ei. Recurentul apreciază că este superficială motivarea primei instanţe cu privire la neaplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece Legea nr. 329/2009 a fost declarată constituţională, întrucât constituţionalitatea a fost atestată sub condiţia ca prevederile cap. IV să nu se refere la persanele pentru care durata mandatului s-a stabilit expres prin constituţie.
Recurentul a susţinut că pârâtul nu a răspuns prin întâmpinare argumentului său din cererea de chemare în judecată privind definirea unor termeni care trebuia realizată de legea care îi utilizează – Legea nr. 329/2009 şi nu de Instrucţiunile emise în baza legii, respectiv termenul de „sistem public de pensii", „sisteme neintegrate sistemului public" sau „legi speciale".
A apreciat recurentul că în mod greşit instanţa a considerat ca fiind corect şi legal ca expresia „sistem neintegrat sistemului public de pensii" utilizată şi nedefinită de cap. IV al Legii nr. 329/2009 să fie definită prin actul de punere în executare al acestei legi, deoarece Instrucţiunile de aplicare a cap. IV al Legi nr. 329/2009 trebuiau să se limiteze strict la executarealegii., solicitându-se admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
2. Consirentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Prin criticile sale recurentul nu invocă motive concrete de nelegalitate a sentinţei atacate, ci prezintă aprecieri asupra motivării hotărârii şi propriile consideraţii asupra dispoziţiilor legale ce formează obiectul litigiului, nefiind incidente niciunul din cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ.
Analizând totuşi cauza prin prisma dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin acţiunea introductivă recurentul – reclamant a solicitat anularea art. 3 din Instrucţiunile pentru aplicarea cap. IV din Legea nr. 329/2009 aprobate prin Ordinul nr. 1730/2009 M.M.P.S., susţinând că acestea adaugă şi completează nepermis Legea nr. 329/2009 – art. 17 şi art. 25, contrar Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, acelaşi efect producând şi Decizia nr. 1141 a Curţii Constituţionale.
S-a arătat că Legea nr. 329/2009 reglementează pentru toţi beneficiarii sistemului public de pensii ai sistemelor neintegrate sistemului public de pensii posibilitatea cumulării pensiei nete cu alte venituri, în condiţiile prevăzute de art. 17, „dacă nivelul pensiei nete nu depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin lege", prevederi care se aplică fără excepţie, de la data intrării în vigoare a cap. IV, atât pensionarilor cumularzi existenţi, cât şi celor care au dobândit această calitate după intrarea în vigoare a legii.
Recurentul - reclamant a susţinut că art. 3 din Instrucţiunile aprobate prin Ordinul nr. 1730/2009 al M.M.P.S. încalcă normele de tehnică legislativă reglementate de Legea nr. 24/2000, deoarece detaliază în mod nepermis la art. 3 alin. (1) categoriile de beneficiari ai dreptului la pensie aparţinând sistemului public de pensii şi cele ale beneficiarilor dreptului la pensie aparţinând sistemelor neintegrate sistemului public de pensii, alin. (2), lit. c) din acest aliniat referindu-se la beneficiarii pensiei de serviciu anticipată parţial, categorie din care face parte şi recurentul, beneficiar al unei pensii militare de serviciu cu vechime incompletă, acordată ca formă de protecţie socială în condiţiile art. 6 alin. (1) lit. b) din OG nr. 7/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, această pensie fiind definită de art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 ca fiind o pensie de serviciu anticipată parţială.
Susţinerile recurentului privind încălcarea prevederilor Legii nr. 24/2000, în cazul art. 3 din Instrucţiunile aprobate prin Ordinul M.M.P.S. 1730/2009 în raport cu art. 17 din Legea nr. 329/2009 sunt nefondate, deoarece prin art. 3 din Instrucţiuni se explică prin exemplificare, noţiunile de beneficiari ai dreptului la pensie aparţinând sistemului public de pensii – alin. (1) al art. 3 şi de „beneficiari ai dreptului la pensie aparţinând sistemelor neintegrate sistemului public de pensii", - art. 3, alin. (2), categorie din care fac parte şi beneficiarii pensiei de serviciu, anticipată parţială – art. 3, alin. (2) lit. c) din Instrucţiuni, din acest sistem făcând parte şi recurentul.
Această detaliere a categoriilor de beneficiari ai dreptului la pensie aparţinând celor două sisteme se putea realiza printr-un act juridic cu forţă inferioară Legii nr. 329/2009, respectiv prin Instrucţiunile aprobate prin Ordinul M.M.P.S. nr. 1730/2009, deoarece se limitează strict la cadrul stabilit prin legea în executarea căruia au fost emise şi nu conţin soluţii care să contravină prevederilor acesteia, fiind respectate întru totul condiţiile prevăzute de art. 77 – 79 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, pentru actele date în executarea unui act normativ.
Criticile recurentului privind motivarea pretins necorespunzătoare a hotărârii atacate este, de asemenea, nefondată.
Sentinţa conţine toateelementele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei asupra soluţiei pronunţate şi toate menţiunile prevăzute de art. 261 C. proc. civ.
Motivarea unei hotărâri judecătoreşti este atributul exclusiv al magistratului, iar împrejurarea că în considerentele acesteia nu sunt cuprinse toate alegaţiile justiţiabililor iar argumentele de fapt şi de drept nu sunt prezentate în modalitatea dorită de aceştia nu reprezintă un motiv de nelegalitate şi nu înseamnă că hotărârea nu a fost corespunzător motivată, cum greşit susţine recurentul.
Susţinerile acestuia privind depăşirea atribuţiilor Curţii Constituţionale, deoarece prin Decizia nr. 1141/2009 a instituit o excepţie privind Legea nr. 329/2009, adică ar fi legiferat, nu poatefi analizată, deoarece depăşeşte prezentul cadru procesual, iar instanţele judecătoreşti nu au competenţa de a cenzura hotărârile instanţei constituţionale.
3.Soluţia instanţei de recurs
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.C.C. împotriva Sentinţei nr. 494 din 2 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1250/2011. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 1301/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
