ICCJ. Decizia nr. 1301/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1301/2011
Dosar nr. 210/44/2010
Şedinţa publică din 3 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea de faţă, reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 128 din 13 ianuarie 2010 emis de autoritatea pârâtă.
În motivarea acţiunii sale, acesta a susţinut că actul administrativ prin care s-a dispus pensionarea sa pentru limită de vârstă este nelegal în primul rând deoarece la dala primirii lui se afla în concediu medical şi în al doilea rând datorită faptului că pârâta nu a respectat termenul de 90 de zile în care trebuia să emită o astfel de decizie.
În dovedirea susţinerilor sale acesta s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Curtea, din oficiu a invocat excepţia neparcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel încât faţa de caracterul ei de fond, peremptoriu şi dirimant, analiza şi mai ales admisibilitatea acesteia face inutilă verificarea fondului pricinii.
Potrivit art. 7 din actul normativ sus citat, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhice superioare, daca aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
A susţinut în esenţă că în mod greşit prima instanţă a reţinut că nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile întrucât la data de 12 februarie 2010 a adresat prin fax o solicitare A.N.S.V. de a reveni asupra deciziei de eliberare din funcţie.
Pe de altă parte a susţinut că Legea nr. 188/1999 nu prevede parcurgerea procedurii prealabile şi că în acest sens s-a pronunţat şi literatura de specialitate şi jurisprudenţa.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile constată că recursul este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Înalta Curte reţine că prima instanţă a respins în mod corect ca inadmisibilă acţiunea formulată de D.I. pentru neparcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, daca aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Pentru că priveşte o cerinţă pentru declanşarea procedurii judiciare, deci pentru sesizarea instanţei, excepţia lipsei procedurii prealabile se referă la o condiţie de fond separată şi suplimentară a cărei neîndeplinire are ca efect inadmisibilitatea acţiunii.
În cauza de faţă excepţia este întemeiată având în vedere că cererea reclamantului adresată A.N.S.V.S.A., de a reveni asupra eliberării din funcţie a fost înregistrată de autoritatea pârâtă la data de 12 februarie 2010 ulterior formulării cererii de chemare în judecată.
Rezultă aşadar că reclamantul nu a respectat prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Apărările reclamantului în sensul că Legea nr. 188/1999 nu obligă, partea interesată să îndeplinească procedura prealabilă nu pot fi primite.
Potrivit art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le considera netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile si termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum si plata de către autoritatea sau instituţia publica emitenta a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public.
La solicitarea funcţionarului public, instanţa care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcţia publica deţinuta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.I. împotriva Sentinţei nr. 128 din 5 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1253/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1337/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
