ICCJ. Decizia nr. 1244/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1244/2011
Dosar nr. 271/42/2009
Şedinţa publică din 2 martie 2011
Asupra recursului faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamanţii C.C., C.R. şi C.S., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, au solicitat obligarea pârâtului să emită Decizia care să conţină titlul de despăgubiri ce li se cuvin potrivit Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii, reclamanţii au învederat că în urma notificărilor formulate de către ei, s-a emis Dispoziţia nr. 11629 din 07 februarie 2008 prin care li s-a recunoscut dreptul de a primi despăgubiri, însă nici până la acest moment nu au primit titlul de despăgubiri.
Prin întâmpinare, pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind prematur introdusă, motivat de faptul că dosarul reclamanţilor nu este complet.
La termenul din 30 aprilie 2009, cauza a fost suspendată la solicitarea reclamanţilor pentru completarea dosarului în vederea trimiterii acestuia către evaluator, iar la data de 16 aprilie 2010, reclamanţii au formulat cerere de repunere pe rol arătând că lipsurile de care făcea vorbire pârâta, se regăsesc de fapt, în Decizia Primăriei Ploieşti nr. 11629 din 07 februarie 2008 şi în adresa Primăriei Ploieşti din data de 10 februarie 2010.
Prin sentinţa nr. 135 din 27 mai 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii C.C., C.R. şi C.S., în sensul obligării Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei care să cuprindă titlului de despăgubire ce li se cuvine reclamanţilor conform Legii nr. 10/2001.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că, deşi Legea nr. 247/2005 nu stabileşte un termen pentru finalizarea procedurii administrative a cererii şi a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în speţă au trecut mai bine de 2 ani, timp în care nu s-a întocmit nici un act procedural, situaţie în care s-au încălcat dispoziţiile art. 6 din CEDO, privind termenul rezonabil.
Împotriva sentinţei a declarat recurs această pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Printr-o primă critică din recurs, recurenta-pârâtă critică soluţia pronunţată de Curtea de apel pe fondul cauzei, susţinând următoarele:
Emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire se poate face numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, urmând ca dosarul să fie soluţionat, conform celor stabilite prin Decizia Comisiei nr. 11629 din 07 februarie 2008, în ordinea de înregistrare a dosarelor, ce are ca raţiune asigurarea unei proceduri unice şi corecte pentru toate persoanele aflate în situaţii similare.
Astfel, s-a invocat faptul că, în urma analizării legalităţii măsurii dispuse de Primarul Ploieşti, s-a constatat necesitatea completării documentaţiei pentru imobilul în litigiu, respectiv înscrisuri privind situaţia juridică a imobilului, istoricul de arteră şi numărul poştal, situaţia despăgubirilor încasate la momentul preluării prin Decretul nr. 35/1985, anul construirii, materialele folosite la edificare, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Pârâta a mai arătat că în urma completării dosarului cu actele solicitate, dosarul fiind complet, a fost transmis noului evaluator desemnat care va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, iar pe baza acestui raport Comisia va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În concluzie, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond în mod greşit a soluţionat cauza reţinând încălcarea principiului termenului rezonabil, deşi soluţionarea dosarului de despăgubire al reclamantelor urmează procedura stabilită prin Decizia Comisiei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 pentru a nu se încălca principiul egalităţii în drepturi a persoanelor îndreptăţite.
Prin concluziile scrise, depuse prin serviciul registratură, recurenta-pârâtă a învederat instanţei că, în cauză, a fost întocmit raportul de evaluare, în şedinţa Comisiei Centrale din data de 07 octombrie 2010, fiind aprobată emiterea Deciziei nr. 8912 din 07 octombrie 2010 reprezentând titlul de despăgubire pe numele reclamanţilor.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel cum a reţinut instanţa de fond, dosarul privind dispoziţia nr. 11629 din 07 februarie 2008 a fost înregistrat la comisie la 9 decembrie 2008 şi de-abia după introducerea acţiunii, s-au solicitat Primăriei Ploieşti şi reclamanţilor înscrisuri suplimentare, deşi în procesul-verbal de preluare a imobilului, anexat dispoziţiei, rezultau date suficiente privind imobilul.
Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreţionar, manifestând pasivitate şi aducând astfel atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
Referitor la precizările făcute de recurenta-pârâtă în sensul că a fost emisă Decizia nr. 8912 reprezentând titlul de despăgubiri pe numele reclamanţilor, se constată că această decizie a fost emisă abia în data de 7 octombrie 2010, ulterior pronunţării sentinţei de fond, astfel că hotărârea atacată este temeinică şi legală şi sub acest aspect.
Pentru respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-şi organizeze activitatea în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de faţă, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea va constata că sunt neîntemeiate criticile aduse sentinţei, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 135 din 27 mai 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1243/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1246/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
