ICCJ. Decizia nr. 4776/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4776/2011
Dosar nr. 10508/2/2009
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3489 din data de 21 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul D.A. şi, în consecinţă, a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a avut calitatea de angajat al fostei Securităţi, având gradele de maior în cadrul I.J.S. H., Serviciul I (1970, 1972) şi, respectiv, locotenent colonel în cadrul I.J.S. H., Serviciul III (1980, 1982) şi că, prin activităţile desfăşurate, conturate de către înscrisurile depuse în dosar şi evocate în detaliu de către instanţă, a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale prevăzute atât de legislaţia internă în vigoare în acea perioadă, cât şi de legislaţia internaţională, respectiv dreptul la viaţă privată (art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi politice); dreptul la inviolabilitatea domiciliului (art. 32 din Constituţia României din 1965); dreptul la secretul corespondenţei (art. 33 din Constituţia României din 1965); dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, art. 28 Constituţia României din 1965, art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Prima instanţă a arătat că îngrădirea acestor drepturi s-a realizat prin instrumentarea de către pârât a dosarelor de investigaţii deschise, pentru stabilirea activităţii şi atitudinii persoanelor vizate faţă de regim, a concepţiilor lor politice, a naturii relaţiilor acestora cu diverse persoane din ţară şi din străinătate, supervizând activitatea de dirijare a surselor recrutate pentru încadrarea informativă a anumitor persoane, precum şi activităţile de instalare şi exploatare a tehnicii de ascultare a persoanelor vizate.
A mai arătat Curtea că toate aceste măsuri au fost luate în considerarea caracterului ostil regimului total comunist a oricăror critici aduse ideologiei oficiale, a legăturilor cu cetăţenii străini, a apartenenţei la anumite culte religioase, urmărindu-se anihilarea persoanelor vizate.
Curtea a respins excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de către pârâtul D.A. prin întâmpinare, arătând că, contrar susţinerilor acestuia, nota de constatare a fost aprobata de Colegiul C.N.S.A.S., conform procesului-verbal din şedinţa din 29 septembrie 2009 şi s-a dispus Direcţiei Juridice sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, astfel cum rezultă din Anexa depusă la dosar.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul D.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin care a solicitat în temeiul art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate, în sensul că nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de lege pentru formularea acţiunii în constatare, iar în subsidiar, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul-pârât a arătat următoarele:
- în mod greşit prima instanţă a respins excepţia prematurităţii formulării cererii de chemare în judecată, întrucât nu a fost respectată procedura prevăzută de dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008, fără a se face dovada aprobării notei de constatare de către Colegiul C.N.S.A.S.;
- în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea considerând că sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 şi a constatat calitatea pârâtului de „lucrător al Securităţii” întrucât măsurile dispuse cât şi activitatea desfăşurată de către acesta au fost realizate cu respectarea deplină a prevederilor constituţionale şi legale în materie, a ordinelor ce reglementau munca de informaţii cât şi atribuţiilor conferite.
- Măsurile dispuse de recurentul-pârât ca şi activităţile desfăşurate anterior anului 1990, nu au fost de natură să conducă la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale, iar persoanele supuse verificărilor nu au suferit nici un fel de urmări datorită activităţilor întreprinse în sensul că acestea nu au fost reţinute, cercetate sau condamnate şi nici nu au fost supuse unor măsuri represive.
- Totodată, recurentul-pârât a arătat că activitatea informativ-operativă desfăşurată de acesta era o activitate de tip militar, supusă ordinelor şi reglementărilor militare, desfăşurată în cadrul legal stabilit anterior anului 1990 astfel că nu poate fi reţinută o vinovăţie a ofiţerilor de informaţii, având în vedere obligaţia acestora de a executa necondiţionat ordinele şefilor ierarhici, în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce urmează.
În ceea e priveşte criticile recurentului-pârât cu privire la soluţionarea greşită a excepţiei prematurităţii formulării cererii de chemare în judecată, instanţa de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate.
Astfel cum s-a reţinut în mod corect de către instanţa de fond prin sentinţa atacată, pentru ca cererea să fie considerată prematură, este necesar a se dovedi că dreptul de a acţiona nu este actual.
Condiţia ca dreptul să fie actual, se referă însă la situaţiile în care se cere realizarea dreptului nu şi atunci când se formulează o acţiune în constatare, astfel cum este cazul în speţă.
De altfel motivul invocat de pârât în susţinerea acestei excepţii a fost acela că nota de constatare din 7 septembrie 2009 nu ar fi fost aprobată de Colegiul C.N.S.A.S., motiv care vizează legal sesizare a instanţei şi care a fost înlăturat de către instanţă având în vedere probatoriul administrat în cauză din care rezultă aprobarea notei respective conform procesului-verbal din 29 septembrie 2009.
În acest context, nu pot fi reţinute nici criticile formulate de recurent cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile, în cauză potrivit actului normativ respectiv O.U.G. nr. 24/2008 modificată şi completată prin Legea nr. 293/2008, nefiind reglementată o astfel de procedură, dispoziţiile art. 7, art. 8 lit. a) şi art. 11 reglementând condiţiile legale în vederea sesizării instanţei cu acţiunea în constatare, cât şi cu instanţa competentă.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului formulate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, sentinţa pronunţată fiind motivată în fapt şi în drept prin raportare la materialul probator administrat în cauză şi cu respectarea tuturor cerinţelor legale impuse de dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Criticile formulate de recurent privind aplicarea şi interpretarea greşită a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 sunt de asemenea nefondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) pct. a) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată şi completată prin Legea nr. 293/2008 este „lucrător al Securităţii, orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de securitate, inclusiv ofiţer acoperit în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste”.
Având în vedere aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, instanţa de fond reţinând în mod corect şi expunând pe larg în raport cu probatoriul administrat în cauză, argumentele pentru care s-a constatat şi reţinut calitatea de lucrător al Securităţii a pârâtului din cauză.
Astfel acesta a avut calitatea de ofiţer al Securităţii şi prin activităţile desfăşurate, a încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale prevăzute de legislaţia internă în vigoare în perioada respectivă cât şi de legislaţia internaţională, respectiv drepturi prevăzute de Constituţia României din 1965 ca şi de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dreptul la viaţă privată dreptul la inviolabilitatea domiciliului, dreptul la secretul corespondenţei precum şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor.
Având în vedere toate aceste considerente de fapt şi de drept, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către D.A. împotriva sentinţei civile nr. 3489 din data de 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1300/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3123/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
