ICCJ. Decizia nr. 1312/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1312/2011
Dosar nr. 222/42/2010
Şedinţa publică de la 4 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii C.I. şi C.D.R., prin procurator C.I., au solicitat anularea în parte a deciziei nr. 6578 din 29 septembrie 2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că cuantumul despăgubirilor pentru care trebuie să se emită titlu de despăgubire în favoarea reclamanţilor este de 1.336.542 RON, potrivit raportului de evaluare efectuat de expert H.A.F.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin notificarea nr. AA/2001, adresată Prefecturii Prahova în baza Legii nr. 10/2001, au solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru imobilul ce a aparţinut autorului lor C.V., imobil ce se compunea din terenul dobândit de autorul lor prin actul de vânzare încheiat în formă autentică la data de 01 martie 1927, teren pe care a fost amplasată o construcţie cu destinaţie de spaţiu industrial-comercial, la parter băcănie şi atelier de lumânări, iar la etaj spaţiu de locuit.
Reclamanţii au mai arătat că, ulterior notificării, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a procedat la efectuarea unei expertize, această lucrare fiind efectuată într-o primă evaluare de către expert ANEVAR H.A.F., care a stabilit o valoare estimată de 1.336.542 RON şi, ulterior, fără nicio justificare tehnică, comisia a dispus efectuarea unui alt raport de evaluare, raport ce a fost efectuat de către expert evaluator P.C., care a ajuns la valoarea de numai 467.400 RON, valoare ce a fost preluată prin decizia atacată în prezenta cauză.
În motivarea acţiunii s-a mai arătat că, deoarece raportul de evaluare efectuat de către expertul evaluator P.C. nu respectă normele prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi cum raportul de evaluare efectuat iniţial de expert evaluator H.A.F. respectă principiile de calcul prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, şi anume valoarea de piaţă potrivit standardelor de evaluare internaţională, reclamanţii au solicitat admiterea acţiunii şi acordarea de despăgubiri potrivit acestui raport de evaluare.
Pârâtul Guvernul României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei procedurii prealabile, prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispoziţii pe care pârâtul consideră că reclamanţii nu le-au respectat, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, considerând că decizia nr. 6578/2009 este legală şi temeinică, că suma de 467.400 RON, pentru care s-a emis titlu de despăgubire în favoarea reclamanţilor, valoare estimată prin raportul de evaluare efectuat de evaluator P.C., reprezintă valoarea de piaţă, potrivit standardelor internaţionale, astfel cum este definită de dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Prin încheierea din 28 aprilie 2010, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondată excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă, considerând că reclamanţii au respectat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin contestaţia formulată de aceştia la data de 24 august 2009 împotriva evaluării efectuate de expert P.C.
Prin sentinţa nr. 165 din 22 iunie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii C.I. şi C.D.R., prin procurator C.I., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, în consecinţă, a anulat în parte decizia nr. 6578 din 29 septembrie 2009, emisă de Guvernul României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, stabilind cuantumul despăgubirilor pentru care se emite titlu de despăgubire în favoarea reclamanţilor ca fiind de 1.336.542 RON, potrivit raportului de evaluare H.A.F. şi nu de 467.400 RON, menţinând restul dispoziţiilor deciziei.
Pentru a pronunţa această soluţie, intanţa de fond a reţinut faptul că în cadrul procedurii de soluţionare a cererii de acordare de măsuri reparatorii în echivalent bănesc, la Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor s-au efectuat două rapoarte de evaluare: un raport de evaluare iniţial, efectuat de evaluator H.A.F., care a stabilit că valoarea estimată a imobilului este de 1.336.542 RON şi un raport de evaluare efectuat de expert evaluator P.C., care a stabilit o valoare estimată a imobilului de 467.400 RON, această din urmă valoare fiind preluată în decizia atacată nr. 6578 din 29 septembrie 2009 emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, sumă pentru care comisia a emis titlu de despăgubire în favoarea reclamanţilor.
Instanţa de fond a apreciat că raportul de evaluare întocmit de expertul evaluator H.A.F. respectă dispoziţiile art. 10 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, cu privire la stabilirea valorii imobilului preluat abuziv şi demolat, în sensul că valoarea estimată a imobilului a fost stabilită de către acest expert evaluator potrivit valorii de piaţă, astfel cum aceasta este definită în Standardul Internaţional IVS 1, arătând metodologia de evaluare folosită şi care corespunde standardelor internaţionale de evaluare, precum şi faptul că acest raport de evaluare respectă dispoziţiile legale prevăzute pentru stabilirea valorii unei proprietăţi preluate în mod abuziv şi demolate, expertul folosind metode de evaluare distincte pentru teren şi construcţii, evaluarea fiind efectuată diferenţiat pentru spaţiul reprezentând activitate industrială, activitate comercială şi locuinţă.
Pentru toate aceste considerente, instanţa de fond a admis acţiunea formulată de reclamanţi, a anulat în parte decizia nr. 6578 din 29 septembrie 2009 emisă de Guvernul României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru care se emite titlu de despăgubire în favoarea reclamanţilor la suma de 1.336.542 RON, potrivit raportului de evaluare H.A.F., şi nu la suma de 467.400 RON.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac se arată că instanţa de fond, în mod netemeinic şi nelegal, a respins ca nefondată excepţia lipsei procedurii prealabile, pe considerentul că reclamanţii au respectat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin contestaţia formulată de aceştia la data de 24 august 2009 împotriva evaluării imobilului efectuate de expert P.C.
Invocând dispoziţiile art. 19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, recurenta arată că reclamanţii nu au urmat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin contestaţia formulată împotriva evaluării efectuate de expert P.C., că acest raport de evaluare, întocmit conform prevederilor pct. 16.13 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, a fost efectuat în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare, aşa cum se prevede la art. 3 lit. d) şi e) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar valoarea stabilită prin raportul de expertiză reprezintă valoarea de piaţă.
Recurenta precizează că obiecţiunile la raportul de evaluare se întemeiază pe prevederile pct. 16.13 alin. (4) din H.G. nr. 1095/2005 şi nu pe dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aşa cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond.
Se mai arată în motivele de recurs că instanţa de fond confundă procedura administrativă de soluţionare a „Obiecţiunilor la raportul de expertiză” cu procedura legală de promovare a unei contestaţii la un act administrativ, că decizia nr. 6578/2009 a fost emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în dosarul nr. 8942/CC, că raportul de evaluare întocmit în dosar a fost efectuat în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare, iar valoarea stabilită prin acest raport reprezintă valoarea de piaţă, astfel că decizia atacată este legală.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, obiectul cererii formulate de către reclamanţi l-a constituit decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 6578 din data de 29 septembrie 2009, reclamanţii fiind nemulţumiţi de cuantumul despăgubirilor acordate în sumă de 467.400 RON, despăgubiri stabilite conform raportului de evaluare întocmit de către expertul evaluator P.C.
Potrivit art. 19 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 „Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Plângerea suspendă exerciţiul dreptului de opţiune asupra titlului de despăgubire al titularului.”
Sintagma folosită de legiuitor „în condiţiile Legii contenciosului administrativ”, conduce în mod obligatoriu la respectarea dispoziţiilor acestei legi, în speţă a dispoziţiilor art. 7 alin. (1), potrivit cărora persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorităţii emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Din redactarea textului rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiţie specială, obligatorie, de exercitare a acţiunii. Neîndeplinirea acestei proceduri afectează însuşi dreptul la acţiune în contencios administrativ.
În situaţia în care persoana ce se pretinde vătămată nu parcurge procedura prealabilă, sancţiunea neexercitării recursului administrativ este aceea a respingerii acţiunii ca inadmisibilă.
În raport de probatoriile aflate la dosar, se constată că reclamanţii nu au îndeplinit această cerinţă obligatorie, adresându-se direct instanţei de judecată cu contestaţie împotriva deciziei emise de pârâtă.
În mod greşit a reţinut instanţa de fond că reclamanţii au respectat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin contestaţia împotriva evaluării imobilului, efectuată de expert P.C., de vreme ce această „contestaţie” a fost formulată de reclamanţi la data de 24 august 2009, iar decizia atacată a fost emisă la data de 29 septembrie 2009, deci ulterior.
S-a confundat astfel procedura administrativă de soluţionare a obiecţiunilor la raportul de expertiză, reglementată de dispoziţiile pct. 16.13 alin. (4) din H.G. nr. 1095/2005, cu procedura legală de promovare a unei contestaţii împotriva unui act administrativ, reglementată de dispoziţiile art. 19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, coroborate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, pentru considerentele expuse anterior şi în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va admite recursul declarat şi va modifica în tot sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor ca inadmisibilă, drept urmare a neîndeplinirii procedurii administrative prealabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Guvernul României - Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 165 din 22 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor ca inadmisibilă, ca urmare a neîndeplinirii procedurii administrative prealabile.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1311/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1315/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
