ICCJ. Decizia nr. 1373/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1373/2011
Dosar nr. 792/46/2010
Şedinţa publică de la 8 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii B.C. şi B.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, anularea Deciziilor nr. 77 din 28 aprilie 2010 şi 78 din 28 aprilie 2010, date în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva Deciziilor de impunere nr. 7786 din 27 ianuarie 2010 şi nr. 7785 din 27 ianuarie 2010, privind obligaţiile fiscale de plată stabilite de inspecţia fiscală, în baza Raportului de Inspecţie Fiscală încheiat la 27 ianuarie 2010, înregistrat la D.G.F.P. Argeş - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul Inspecţie Fiscală - Persoane Fizice 2, sub nr. 7784 din 21 ianuarie 2010.
Reclamanţii au solicitat totodată şi exonerarea de la plata obligaţiilor fiscale, stabilite în mod nelegal iar în temeiul dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actelor administrative menţionate, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei formulată împotriva acestora.
În motivarea cererii de suspendare, precizată la termenul din 23 iunie 2010, reclamanţii au arătat că în cauză sunt îndeplinite cele două cerinţe legale, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, aşa cum sunt definite în art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. l52/F-CONT din 25 iunie 2010, Curtea de Apel Piteşti a admis cererea formulată de reclamanţii B.C. şi B.I.D. şi a dispus suspendarea executării Deciziilor nr. 77 şi nr. 78 din 28 aprilie 2010, a Deciziilor de impunere nr. 7785 şi 7786 din 27 ianuarie 2010 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală înregistrat sub nr. 7784 din 21 ianuarie 2010, emise de pârâtă, până la soluţionarea definitiva şi irevocabilă a contestaţiei formulată împotriva acestora.
Instanţa de fond a reţinut că în ceea ce priveşte criticile pe care reclamanţii le-au adus actelor administrative fiscale atacate sunt serioase şi de natură să creeze o îndoială asupra legalităţii lor, fiind astfel îndeplinită condiţia cazului bine justificat.
Referitor la condiţia prevenirii unei pagube iminente, Curtea a apreciat că şi această condiţie este îndeplinită, deoarece punerea în executare a titlurilor executorii este de natură să blocheze activitatea reclamanţilor, în timp ce pârâta nu suferă nici un prejudiciu în suspendarea executării, dobânzile şi penalităţile curgând până la achitarea debitului, în cazul respingerii contestaţiei pentru anularea actelor administrative fiscale.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurenta-pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond în termen legal a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş.
Invocând ca temei legal al recursului promovat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi ale art. 3041 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut, în primul rând că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii invocată, în condiţiile în care s-a solicitat printr-o acţiune comună suspendarea a două acte administrativ fiscale distincte. Astfel, în opinia recurentei, împrejurarea că cei doi reclamanţi au înţeles să conteste împreună două decizii diferite de impunere (nr. 7786 din 27 ianuarie 2010 şi nr. 7785 din 27 ianuarie 2010) este de natură a atrage inadmisibilitatea cererii, obligaţiile de plată stabilite în cadrul fiecărei decizii de impunere având caracter personal, coparticiparea procesuală nefiind posibilă, chiar dacă reclamanţii sunt soţi.
În al doilea rând recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a apreciat că în cauză sunt întrunite cumulativ cerinţele textului de lege aplicabil, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
Autoritatea recurentă a arătat că reclamanţii nu au adus nici un argument din care să rezulte că subzistă pericolul producerii unei pagube iminente ori că ar fi prejudiciaţi de emiterea actelor administrativ fiscale a căror anulare o solicită, după cum nu au demonstrat nici care sunt elementele de natură se creeze o îndoială asupra legalităţii actelor fiscale emise.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Recursul este întemeiat în sensul şi pentru considerentele în continuare arătate.
Într-adevăr, potrivit art. 15 cu referire la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau autorităţii ierarhic superioare, persoană vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral ";.
Cu alte cuvinte, un act administrativ, în general, precum şi un act administrativ-fiscal, ca specie a actului administrativ, dat fiind că se bucură de o puternică prezumţie de legalitate, este executoriu din oficiu, suspendarea efectelor sale fiind un eveniment care poate surveni în existenţa sa numai în mod excepţional, atunci când se dovedeşte că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de textul legal citat mai sus, adică existenţa unui caz temeinic justificat şi iminenţa producerii unei pagube dificil de reparat.
Cazurile bine justificate sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeaşi lege ca fiind „acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ";, în timp ce paguba iminentă, definită la art. 2 alin. (1) lit. t) trebuie să constea din „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”.
În cauza de faţă, Înalta Curte apreciază, în acord cu criticile recurentei, că instanţa de fond nu a reuşit să identifice nici măcar sumar, astfel cum se impune într-o astfel de procedură, acele împrejurări de fapt şi de drept care să fie de natură a crea o îndoială serioasă, cu privire la legalitate actelor, simplele susţineri ale reclamanţilor intimaţi vizând „aparentele inconsecvenţe de raţionament” ale echipei de control neputând constitui, per se, asemenea împrejurări, mai cu seamă că au fost preluate de instanţă, fără nici un fel de analiză sau exemplificări, pentru a demonstra incidenţa textului de lege arătat.
Totodată, numai afirmaţia în sensul că punerea în executare a titlurilor executorii este de natură să blocheze activitatea reclamanţilor - intimaţi, astfel cum a statuat deja Înalta Curte în jurisprudenţa sa, nu este de natură să demonstreze îndeplinirea cerinţei prevenirii pagubei iminente, în exigenţa prevederii legale incidente.
În fine, Înalta Curte menţionează că nu este fondat motivul de recurs vizând neîntemeiata respingere de către instanţa de fond a excepţiei de inadmisibilitate a cererii de suspendare formulată faţă de ambele decizii de impunere, dată fiind calitatea de soţi şi coproprietari a reclamanţilor asupra celor două blocuri de locuinţe la care s-au efectuat lucrări de amenajări interioare, supuse ulterior tranzacţiilor imobiliare.
În considerarea argumentelor înfăţişate vizând neîndeplinirea cerinţelor art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru a se putea dispune suspendarea de executare solicitată, în temeiul art. 312 alin. (1) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează ca recursul să fie admis iar soluţia instanţei modificată în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare a actelor fiscale administrative arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş împotriva sentinţei nr. 152/F-CONT din 25 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a actelor administrative formulată de reclamanţii B.C. şi B.I.D., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1365/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1384/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
