ICCJ. Decizia nr. 1344/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1344/2011
Dosar nr. 8396/2/2009
Şedinţa publică de la 7 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 decembrie 2008, reclamanta SC M.G. SRL a solicitat instanţei, ca în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti, Serviciul Antifraudă Vamală Fiscală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, să dispună anularea totală a deciziei nr. 285 din 02 septembrie 2008 emisă de cea de-a doua pârâtă prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latură penală şi obligarea pârâtei să soluţioneze contestaţia; anularea totală a deciziei nr. 71 din 10 iunie 2008 pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal emisă de către Direcţia Regionala pentru Accize si Operaţiuni Vamale Bucureşti - Serviciul Antifraudă Fiscală şi Vamală din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor din Agenţia Naţională de Administrare Fiscală din Ministerul Economiei şi Finanţelor, precum şi a procesului-verbal de control înregistrat la Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti, sub numărul 133/2 din 10 iunie 2008, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 10 iunie 2008 a fost emisă Decizia nr. 71 din 10 iunie 2008 pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal pe baza Procesului Verbal de Control nr. 133/2 din 10 iunie 2008. comunicat societăţii la data de 25 iunie 2008 (Anexa nr. 2). Prin acest Proces-verbal de Control nr. 133/2/2 din 10 iunie 2008 şi prin Decizia 71 din 10 iunie 2008 s-au stabilit în sarcina societăţii obligaţii de plată şi accesorii: 1.026.436 lei reprezentând TVA, 1.086.415 lei reprezentând dobânzi şi majorări de întârziere precum şi 53.008 lei reprezentând penalităţi de întârziere. Apreciind că actele au fost întocmite în mod nelegal, a formulat plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 16421 din 21 iulie 2008, solicitând anularea acestora întrucât au fost încheiate cu încălcarea legii şi în lipsa oricărei culpe a societăţii.
Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a emis decizia nr. 285 din 02 septembrie 2008 prin care a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală.
A susţinut că nu sunt întrunite dispoziţiile legale exprese şi imperative, limitative şi de strictă aplicare ale art. 241 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) C. proc. fisc., întrucât organele fiscale nu au sesizat parchetul cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni, ci doar s-au mărginit să trimită actele administrative întocmite pentru a se constata dacă fapta săvârşită de SC M.G. SRL întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii şi nici nu există o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei, chiar organele fiscale reţinând doar o strânsă interdependenţă.
Pe fond, a apreciat că decizia nr. 71 din 10 iunie 2008 pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal este ilegală, întrucât a fost emisă exclusiv pe baza documentelor primite cu adresa nr. 1819040/PNF/MIIV din 23 martie 2007 de la Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională şi transmis de către Direcţia Antifraudă Vamală prin adresa nr. 17722/CIV din 29 martie 2007, aşadar numai pe baza celor puse la dispoziţie de către firma turcă.
A apreciat că decizia este lipsită de obiect şi lovită de nulitate expresă, deoarece atât decizia cât şi procesul-verbal de control nu cuprind motivele de fapt care au condus la stabilirea obligaţiilor de plată şi accesoriilor în sarcina reclamantei, lipseşte temeiul de drept al depunerii contestaţiei, s-a încălcat dreptul său de a fi ascultat; cele reţinute în decizie şi actul de control sunt neîntemeiate.
în drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 7, art. 9, art. 13, art. 43 alin. (2) lit. d) şi e), art. 46 şi art. 214 alin. (1) 1it. a) şi alin. (3) C. proc. fisc. republicat; art. 100 alin. (3) din Legea nr. 86/2006; art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 704/1993 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991 republicată.
b) Întâmpinările formulate în cauză
Pârâta Agenţia Naţională de Administrare fiscală a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la anularea deciziei nr. 71 din 10 iunie 2008 pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal şi a procesului-verbal de control nr. 133/2 din 10 iunie 2008 întocmite de către Direcţia Regionala pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti, având în vedere că organul de soluţionare a contestaţiei nu s-a pronunţat pe fondul cererii reclamantei.
Cu privire la decizia nr. 285 din 02 ianuarie 2008 a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât organele vamale au sesizat Parchetul cu privire la efectuarea cercetărilor penale în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006, în raport de constatările reţinute în procesul-verbal de control referitoare la 20 de declaraţii vamale de import aferente anilor 2004-2005 pentru care reclamanta a prezentat în vamă facturi care conţin date eronate.
Pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în esenţă întrucât reclamanta nu se poate adresa instanţei de contencios administrativ înainte de a fi soluţionată contestaţia în procedura administrativă prealabilă, procedură obligatorie.
c) Sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin sentinţa nr. 3682 din 4 noiembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anularea deciziei nr. 71 din 10 iunie 2008 pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal emisă de către Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti, Serviciul Antifraudă Fiscală şi Vamală din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor din Agenţia Naţională de Administrare Fiscală din Ministerul Economiei si Finanţelor, precum şi a procesului-verbal de control înregistrat la Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti, sub numărul 133/2 din 10 iunie 2008, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regionala pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti; a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anularea deciziei nr. 285 din 02 septembrie 2008 privind soluţionarea contestaţiei depusă de SC M.G. SRL - 1 la Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sub nr. 907899 din 31 iulie 2008, ca neîntemeiată; a respins acţiunea formulată de reclamanta SC M.G. SRL având ca obiect anularea deciziei nr. 285 din 02 septembrie 2008 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că excepţia inadmisibilităţii cererii privind anularea deciziei nr. 71/2008 şi a procesului-verbal de control este întemeiată.
A apreciat instanţa de fond că potrivit art. 218 C. proc. fisc., pot forma obiectul controlului judiciar numai deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor.
Cu privire la decizia nr. 285/2008 prin care s-a suspendat soluţionarea contestaţiei s-a precizat că soluţia a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale, respectiv art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta-reclamantă SC M.G. SRL Ilfov.
Recurenta a susţinut că soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilităţii cererii de anulare a deciziei nr. 71/2008 pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile fiscale suplimentare este greşită, dată cu încălcarea prevederilor art. 218 C. proc. fisc. şi art. 723 C. proc. civ., cu precizarea că s-au încălcat şi prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului .
Cu referire la decizia nr. 285/2008 prin care s-a suspendat de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală soluţionarea contestaţiei, a precizat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 214 C. proc. fisc., pentru că nu există o sesizare a organelor penale, iar înaintarea procesului verbal de control şi a deciziei de regularizare nu îndeplineşte condiţiile legale privind sesizarea organelor de cercetare penală, în sensul că nu s-a precizat ce anume infracţiune s-a săvârşit.
S-a mai susţinut că nu există indicii privind existenţa unei infracţiuni, expunându-se raporturile contractuale cu partenerul extern, care au determinat stabilirea datoriei vamale.
b) Întâmpinările formulate în cauză
Intimatele au formulat Întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
S-a precizat că organele vamale au înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea procesul verbal şi decizia de regularizare în vederea cercetării faptelor prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 şi art. 273 din Legea nr. 86/2006, apreciindu-se că între stabilirea obligaţiilor bugetare prin decizia de regularizare şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor săvârşite de reprezentanţii societăţii există o strânsă legătură.
c) Analiza motivelor de recurs
Situaţia de fapt
Prin decizia nr. 71 din 10 iunie 2008 s-au stabilit în sarcina reclamantei-intimate obligaţii vamale suplimentare.
Împotriva acestei decizii s-a formulat contestaţie, iar prin decizia nr. 285/2008 s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei până la pronunţarea unei soluţii pe latura penală.
Legislaţia aplicabilă
C. proc. fisc.:
Art. 205 - (1) Împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.
Art. 214 - (1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă;
(3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.
Art. 218 - (1) Decizia privind soluţionarea contestaţiei se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condiţiile art. 44, precum şi organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(2) - Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.
Cu privire la admisibilitatea acţiunii formulate împotriva actului fiscal
Din examinarea motivelor de recurs, a situaţiei de fapt şi a legislaţiei aplicabile, Înalta Curte reţine că potrivit art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ, decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva actului administrativ fiscal, iar nu direct actul administrativ fiscal.
În privinţa actului administrativ fiscal este necesară parcurgerea procedurii administrative reglementate în art. 205 şi următoarele C. proc. fisc.
Astfel, potrivit textului menţionat persoana care se consideră lezată în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal poate formula împotriva acestuia contestaţie, care este o cale administrativă de atac, organul fiscal competent pronunţându-se prin decizie.
Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa de judecată de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.
Aşadar, obiectul controlului judiciar îl constituie decizia pronunţată în procedura prealabilă, alături de celelalte acte fiscale.
Până la finalizarea procedurii prealabile, prin emiterea unei decizii care să conţină una din soluţiile prevăzute de art. 216 C. proc. fisc., contestarea directă la instanţă a actului fiscal este inadmisibilă, aşa cum a apreciat şi judecătorul fondului.
În ceea ce priveşte legalitatea deciziei de suspendare
Prin decizia ce se emite de organul fiscal se poate suspenda soluţionarea contestaţiei.
Condiţiile suspendării soluţionării contestaţiei sunt reglementate în art. 214 C. proc. fisc.
Astfel, potrivit art. 214 alin.1 lit. a) C. proc. fisc., suspendarea se poate dispune dacă organul care a efectuat controlul a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii infracţiunii, care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce ar urma să fie dată în procedura administrativă.
În speţă, Autoritatea Naţională a Vămilor a formulat plângere penală împotriva reprezentanţilor SC M.G. SRL Ilfov , sub aspectul infracţiunii de folosire la autoritatea vamală a unor documente falsificate, privind achiziţia de panouri termoizolante de la o firmă din Turcia.
Nu era necesar ca autoritatea vamală să precizeze expres infracţiunea, ceea ce este determinant în aprecierea suspendării fiind sesizarea adresată organului penal şi legătura cu actele fiscale.
În raport de probatoriile cauzei se constată că suspendarea soluţionării contestaţiei, s-a dispus cu respectarea condiţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc.
Astfel, autoritatea vamală, care a efectuat controlul a sesizat organele de cercetare penală , cu privire la folosirea unor documente false.
Constatarea falsului ar avea o înrâurire hotărâtoare şi asupra soluţiei fiscale, pentru că tocmai acest aspect a determinat recalcularea taxelor vamale şi emiterea unei decizii privind obligaţii suplimentare.
Aşadar, decizia prin care autoritatea administrativă a suspendat soluţionarea contestaţiei este legală şi temeinică, având în vedere că s-au efectuat cercetări penale.
După definitivarea cercetărilor, în baza art. 214 alin. (3) C. proc. fisc., procedura administrativă este reluată din oficiu.
d) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.G. SRL Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 3682 din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1343/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1346/2011. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
