ICCJ. Decizia nr. 1346/2011. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1346/2011
Dosar nr. 6604/2/2010
Şedinţa publică de la 7 martie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
prin cererea, înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii M.V.M., M.C.M. şi M.C.S. au chemat în judecată pe pârâţii Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - C.N.D. solicitând să se constate că obligaţia executării sentinţei civile nr. 1041 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă, prin respingerea recursului a nefondat prin Decizia nr. 1274 din 05 martie 2010 pronunţată în dosarul nr. 38227/3/2008 al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nu a fost respectată de autoritatea publică pârâtă şi să aplice preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data înregistrării cererii.
în motivarea cererii s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 1041 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă, prin respingerea recursului ca nefondat prin Decizia nr. 1274 din 05 martie 2010 pronunţată în dosarul nr. 38227/3/2008 al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost obligată pârâta să emită decizia de acordare a titlului de despăgubire.
în raport de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, se impunea ca pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia conform hotărârii instanţei de judecată.
A precizat că a trimis Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor o notificare prin care a solicitat ca, până la data de 5 iulie 2010, să fie emisă Decizia de acordare a titlului de despăgubire.
Cu toate acestea pârâta Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, a refuzat să emită decizia de acordare a titlului de despăgubire, astfel încălcându-se dreptul ce a fost recunoscut prin decizia rămasă definitivă şi irevocabilă. Mai mult decât atât, prin adresa nr. 38783 din 06 iulie 2010, pârâta Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor a refuzat explicit executarea hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, motivele invocate de către aceasta fiind fără relevanţă.
în drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
b) Întâmpinările formulate
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat Întâmpinare, solicitând respingerea cererii.
S-a precizat că în baza art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 554/2004 nu se poate solicita dobânda legală la suma stabilită prin raportul de evaluare, că se pot acorda numai daune, care se circumscriu răspunderii civile delictuale.
Pârâta C.N.D., Preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat prin întâmpinare, respingerea cererii de chemare în judecată, atât cu privire la aplicarea amenzii cât şi cu privire la obligarea la plata dobânzii legale.
c) Soluţia instanţei de fond şi motivarea acesteia
Prin sentinţa nr. 89 CC din 1 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii M.V.M., M.C.M. şi M.C.S., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, şi Preşedintele Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor - C.N.D.; a aplicat pârâtei Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor C.N.D., o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 22 iulie 2010 şi până la punerea în executare a deciziei nr. 1041 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă; a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata dobânzii legale calculată la suma de 500.000 începând cu data de 05 iulie 2010 şi până la plata efectivă.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că prin sentinţa nr. 1041/2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1274 din 5 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea reclamantei decizia privind titlurile de despăgubire pentru terenul în suprafaţă de 315 mp situat în Bucureşti, sector 1, pentru suma reprezentând echivalentul în lei al sumei de 1.040.000 Euro, la cursul BNR de la data emiterii deciziei.
Prin această sentinţă a fost obligată pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca în termen de maxim 60 de zile de la emiterea titlului de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să emită decizia de acordare a titlului de plată, încorporând creanţa reclamanţilor asupra Statului Român, în condiţiile art. 3 lit. h) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru suma de 500.000 RON, despăgubiri în numerar, pentru diferenţă urmând a se emite titluri de conversie în acţiuni la Fondul Proprietatea.
A apreciat prima instanţă că pârâta nu a respectat termenul de 30 de zile reglementat de art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru executarea hotărârii şi ca urmare se impune aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere a Preşedintelui Comisiei Centrale , începând cu 22 iulie 2010 şi până la punerea în executare a sentinţei nr. 1041/2009 a Curţii de Apel Bucureşti.
Cu privire la dobânda legală Curtea a considerat că aceasta este echivalentul despăgubirilor şi a apreciat că se datorează numai asupra sumei de 500.000 lei cât reprezentau titlurile de plată.
2. Instanţa de recurs
Împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, C.N.D. – Preşedintele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi reclamanţii M.V.M., M.C.M. şi M.C.S.
a) Motivele de recurs
Recursul declarat de pârâta C.N.D. – Preşedintele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
În motivele de recurs, pârâta C.N.D. – Preşedintele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a susţinut că s-a emis decizia nr. 4819 din 23 aprilie 2009, conţinând titlul de despăgubire în cuantum de 3.807.440 lei, potrivit raportului de evaluare.
S-a precizat că emiterea deciziilor, constituie, potrivit Legii nr. 247/2005, atributul comisiei şi nu al Preşedintelui, astfel că nu poate constrânge pe ceilalţi membri să adopte o anume decizie.
În ceea ce priveşte dobânda legală s-a arătat că titlul de plată se emite de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi nu de Comisie.
Recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
În motivele de recurs formulate de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a arătat că potrivit Legii nr. 247/2005, Titlul VII art. 13, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are ca atribuţie emiterea deciziilor referitoare la titlurile de despăgubire, iar potrivit art. 131 Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor are competenţa de a emite titlurile de plată, realizarea conversiei în acţiuni şi achitarea despăgubirilor în numerar.
În raport de prevederile legale enunţate, a arătat recurenta, prima instanţă a soluţionat greşit cauza, prin obligarea altei entităţi decât cea care are prerogativa legală de a emite titlul de plată şi de a achita despăgubirile.
S-a precizat că prin O.G. nr. 62/2010 s-a suspendat pe o perioadă de doi ani emiterea titlurilor de plată, în această perioadă valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor urmând a se realiza numai prin conversia în acţiuni emise de Fondul „Proprietatea”.
Cu privire la dobânda legală, s-a arătat că în cadrul procedurii reglementate de art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 554/2004 cererea este inadmisibilă.
Recursul declarat de reclamanţii M.V.M., M.C.M. şi M.C.S.
Prin motivele de recurs formulate de reclamanţi s-a criticat sentinţa sub aspectul neacordării dobânzii legale pentru întreaga despăgubire acordată de 1.040.000 Euro la cursul BNR din ziua plăţii.
Au precizat că nu au solicitat acordarea de titluri de conversie pentru diferenţa dintre suma de 500.000 lei şi 1.040.000 Euro, astfel că trebuie admisă integral cererea de acordare a dobânzii legale.
b) Întâmpinările formulate în cauză
Intimaţii – recurenţi C.N.D., Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor au formulat Întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de reclamanţi.
Au depus decizia nr. 9307 din 24 februarie 2011 prin care s-a modificat decizia nr. 4819 din 23 aprilie 2009, în sensul emiterii titlurilor de despăgubire pentru suma de 4.409.184 lei reprezentând echivalentul în lei al sumei de 1.040.000 Euro la cursul BNR de la data emiterii deciziei.
c) Analiza motivelor de recurs
Situaţia de fapt
Prin sentinţa nr. 1041 din 11 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea reclamanţilor M.V.M., M.C.M. şi M.C.S. decizie privind titlurile de despăgubire pentru suma reprezentând echivalentul în lei al sumei de 1.040.000 Euro, la cursul BNR de la data emiterii deciziei.
A obligat pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să emită decizie de acordare a titlurilor de plată, în termen de 60 de zile de la data emiterii titlului de despăgubire, pentru suma de 500.000 lei despăgubire în numerar, pentru diferenţă urmând a se emite titluri de conversie în acţiuni la Fondul „Proprietatea”.
În prezenta cauză s-a solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata dobânzii legale calculată asupra sumei de 1.040.000 lei, începând cu data de 6 aprilie 2010, adică după 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei nr. 1041/2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti până la executarea obligaţiei, precum şi aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor începând cu data depunerii acţiunii.
Legislaţia aplicabilă
Legea nr. 554/2004, art. 24 „obligaţia executării” alin. (1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
alin. (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Art. 25 alin. (1)- Sancţiunea şi despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanţa de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea părţilor
Legea nr. 247/2005 Art. 13 - (1) Pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului-ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare Comisia Centrală, care are, în principal, următoarele atribuţii:
a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;
(2) Comisia Centrală este formată din 9 membri şi are următoarea componenţă…..
(4) Lucrările Comisiei Centrale sunt conduse de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor .
Art. 131 alin. (2) - Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activităţile prevăzute în acte normative speciale, precum şi activităţile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acţiuni şi achitarea despăgubirilor în numerar.
Înalta Curte, din examinarea motivelor de recurs, a situaţiei de fapt şi a legislaţiei aplicabile, a reţinut:
Referitor la aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie
Analiza legislaţiei aplicabile în materie relevă că se poate aplica conducătorului autorităţii publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere, în cazul în care hotărârea nu s-a executat în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia sau în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Textul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte cu rigoare şi sfera de aplicare a acestuia, respectiv hotărârile a căror neexecutare atrage acordarea despăgubirilor şi aplicarea sancţiunii.
Sancţiunile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se aplică numai în cazul hotărârilor care au ca obiect obligarea unei autorităţi să încheie, să înlocuiască, să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative.
Potrivit legii speciale, respectiv art. 13 din Legea nr. 247/2005, atribuţia de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire aparţine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Această comisie funcţionează în subordinea Cancelariei Primului Ministru şi este un organism colegial alcătuit din 9 membri, fiecare având drepturi egale în cadrul comisiei.
Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor asigură conducerea lucrărilor Comisiei centrale, însă votul acestuia este egal cu cel al celorlalţi membri.
Din examinarea conţinutului art. 13 din Titlul VII – Legea nr. 247/2005, se constată că în cadrul Comisiei, membrii acesteia nu au raporturi de subordonare faţă de Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor .
Astfel din comisie fac parte reprezentanţii Ministerului Justiţiei, ai Ministerului Finanţelor, ai Secretariatului general al Guvernului, fiecare dintre aceştia neavând vreun raport de subordonare faţă de Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Potrivit art. 14 alin. (2) din Titlul VII – Legea nr. 247/2005, Comisia Centrală decide cu majoritatea de voturi a celor prezenţi.
În această situaţie votul aparţine fiecărui membru al Comisiei, Preşedintele neavând un instrument legal de a determina votul celorlalţi membrii ai comisiei.
Având în vedere atribuţiile reglementate prin lege în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum şi explicaţiile de mai sus, se constată că în cazul neexecutării unei hotărâri judecătoreşti răspunderea aparţine Comisiei în întregul său şi nu Preşedintelui, care are un drept de vot egal cu ceilalţi membrii.
Ca urmare, se poate aplica sancţiunea amenzii comisiei, şi nu Preşedintelui acesteia, ţinând seama de caracterul colegial al deciziilor adoptate şi de lipsa unei subordonări ierarhice a membrilor comisiei faţă de Preşedinte.
Deşi în întâmpinarea depusă la instanţa de fond (fila 48 dosar fond) pârâta C.N.D. – Preşedintele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a explicat că nu are competenţa de a constrânge pe ceilalţi membri să adopte o anume decizie, că nu poate dispune individual emiterea unei decizii, totuşi acest aspect nu a fost analizat de instanţa de fond.
În raport de aceste considerente, soluţia adoptată de prima instanţă, este nefondată.
La analiza prezentei cauze, alături de argumentele decurgând din legislaţia naţională, Înalta Curte mai are în vedere că, în cauza Broniowski c/Pologne, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că situaţiile ce presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane prin măsuri legislative ce pot avea consecinţe economice importante asupra ansamblului unui stat, autorităţile naţionale trebuie să dispună de o mare putere discreţionară, nu numai în a alege măsurile de natură a garanta drepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de proprietate, dar şi pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor asemenea măsuri.
În acest context, Înalta Curte arată că despăgubirea trebuie acordată într-un termen rezonabil, pentru a fi adecvată.
Având în vedere numărul extrem de mare al dosarelor ce trebuie analizate, măsurile legislative stabilite prin Legea nr. 247/2005 modificată prin O.U.G. nr. 81/2007 se circumscriu limitelor ample ale puterii discreţionare a statului atât în ceea ce priveşte alegerea modalităţii de garantare a drepturilor patrimoniale cât şi asupra termenului necesar pentru aplicarea măsurilor.
La aprecierea asupra compatibilităţii legislaţiei naţionale cu normele Convenţiei, Înalta Curte are în vedere şi un alt criteriu, propriu jurisprudenţei Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, anume acela al proporţionalităţii măsurii, al echilibrului care trebuie să existe în materie de protecţia dreptului individual de proprietate şi exigenţele apărării unor interese generale ( cauza Saggio c/Italie).
În funcţie de circumstanţele enunţate se constată că nu se poate pune în discuţie neexecutarea culpabilă a hotărârii judecătoreşti, cu precizarea că orice sancţiune trebuie să se întemeieze pe vinovăţie, în oricare dintre formele acesteia, că nu se poate aplica o sancţiune în lipsa vinovăţiei.
Cu privire la dobânda legală
Prin sentinţa criticată a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata dobânzii legale calculate asupra sumei de 500.000 lei începând cu 5 iulie 2010 pentru motivul că nu s-a executat sentinţa nr. 1041/2009 a Curţii de Apel Bucureşti, în sensul emiterii titlului de plată pentru această sumă.
Deşi în considerente judecătorul fondului face referire la obligaţia Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de a emite titlul de plată, prin dispozitiv a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata dobânzii legale.
Se constată că prima instanţă a confundat atribuţiile legale ale Comisiei Centrale şi pe cele ale Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care sunt reglementate de art. 13 şi art. 131 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
De altfel, prin sentinţa nr. 1041/2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost obligată Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să emită titlul de plată pentru suma de 500.000 lei şi nu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Sancţiunile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 se aplică pentru neexecutarea unei hotărâri irevocabile, iar în cauză hotărârea irevocabilă cuprindea obligaţia respectivă pentru Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Prin hotărârea supusă prezentului control judiciar, a fost obligată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata dobânzii legale pentru neemiterea titlurilor de plată de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
În raport de dispoziţiile sentinţei nr. 1041/2009 cererea reclamantei formulată împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuie respinsă, pentru că aceasta nu are competenţa de a emite titlul de plată şi de altfel nici nu a fost obligată prin hotărâre la emiterea acestui titlu.
Se constată că instanţa de fond nici nu a explicat, în raport de întâmpinarea formulată, care este temeiul legal al acordării dobânzilor şi dacă acestea pot fi asimilate din punct de vedere juridic cu despăgubirile şi în ce condiţii.
În ceea ce priveşte criticile formulate de reclamanţi, acestea sunt nefondate, pe de o parte ca urmare a considerentelor de mai sus şi pe de alta pentru că prin sentinţa nr. 1041/2009 s-a hotărât că titlurile de plată se vor emite pentru suma de 500.000 lei, iar pentru diferenţa până la echivalent a 1.040.000 Euro se vor emite titluri de conversie în acţiuni la Fondul „Proprietatea”.
d) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., se vor admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi de C.N.D. – Preşedintele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi se va respinge recursul declarat de M.V.M., M.C.M. şi M.C.S., se va modifica sentinţa primei instanţe, în sensul că se va respinge acţiunea formulată de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi de C.N.D. – Preşedintele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 89 CC din 1 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor, ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat de reclamanţii M.V.M., M.C.M. şi M.C.S., împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2011
| ← ICCJ. Decizia nr. 1344/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1365/2011. Contencios → |
|---|
