ICCJ. Decizia nr. 1409/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1409/2011
Dosar nr. 972/54/2010
Şedinţa publică de la 9 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 1 aprilie 2010, reclamantul M.M. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând obligarea pârâtelor la emiterea titlului de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin dispoziţia Primarului municipiului Craiova nr. 2979 din 23 ianuarie 2006 s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul susmenţionat, trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 177/1961, dosarul fiind trimis ulterior Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care însă, nu a întreprins măsurile necesare pentru soluţionarea cererii, în sensul emiterii titlului de despăgubire potrivit Legii nr. 247/2005.
Prin sentinţa nr. 305 din 11 iunie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea, în sensul obligării Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire aferent imobilului în litigiu.
Cererea privind plata daunelor cominatorii a fost respinsă şi de asemenea, reţinându-se lipsa calităţii procesuale pasive, s-a dispus respingerea acţiunii faţă de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că dosarul privind imobilul ce a constituit proprietatea reclamantului a fost înregistrat la comisie, autoritatea competentă pentru stabilirea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în anul 2006, fiind însă nesoluţionat, culpa pentru depăşirea termenului rezonabil pentru desfăşurarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005, aparţinând pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Împotriva sentinţei a declarat recurs această pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, s-a invocat faptul că, în urma analizării legalităţii măsurii dispuse de Primarul municipiului Craiova, s-a constatat necesitatea completării documentaţiei pentru imobilul în litigiu, respectiv înscrisuri privind suprafaţa construcţiei demolate, anul construirii, materialele folosite la edificare, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Pârâta a arătat astfel că nefinalizarea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu-i este imputabilă, dosarul transmis fiind incomplet cu privire la identificarea imobilului, urmând a se proceda la evaluarea şi emiterea titlului de despăgubire după clarificarea situaţiei.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel cum a reţinut instanţa de fond, dosarul privind dispoziţia nr. 2979 din 23 ianuarie 2006 a fost înregistrat la comisie la 8 februarie 2008 şi de-abia după introducerea acţiunii, s-au solicitat Primăriei municipiului Craiova înscrisuri suplimentare, deşi în procesul-verbal de preluare a imobilului, anexat dispoziţiei, rezultau date suficiente privind construcţia demolată.
Curtea de apel a stabilit în mod just că prin demersul făcut de comisie la 19 aprilie 2010 către autoritatea locală, pârâta şi-a exprimat de fapt voinţa de a nu rezolva cererea într-un termen rezonabil, noţiune impusă de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreţionar, manifestând pasivitate şi aducând astfel atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
Pentru respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-şi organizeze activitatea în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de faţă, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării şi nici până în prezent nu s-a emis decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Referitor la susţinerea pârâtei privind faptul că dosarul nu ar fi complet, se constată că acest aspect a fost invocat pentru prima dată cu prilejul formulării întâmpinării în faţa primei instanţe, în adresa din 7 iulie 2009, prin care i s-a comunicat reclamantului stadiul dosarului său, nefăcându-se nicio referire la necesitatea completării documentaţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea va constata că sunt neîntemeiate criticile aduse sentinţei, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 305 din 11 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1405/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1411/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
