ICCJ. Decizia nr. 1406/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1406/2011
Dosar nr. 248/42/2010
Şedinţa publică de la 9 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
La data de 10 martie 2010, a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti contestaţia formulată de D.C. în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a solicitat anularea actului de constatare emis de pârâtă la data de 23 februarie 2010 .
În motivarea contestaţiei, contestatorul a invocat, pe cale de excepţie, nulitatea actului de constatare pentru lipsa elementelor obligatorii impuse de dispoziţiile art. 9 alin. (3) Legea nr. 144 din 20 mai 2007, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate .
În concret, a susţinut că actul de constatare nu cuprinde obiecţiile şi explicaţiile date cu privire la măsurile dispuse de pârâtă şi a fost încheiat fără a fi încunoştinţat, astfel că a fost în imposibilitatea de a-şi pregăti apărarea.
Pe fondul cauzei, a arătat că nu mai deţine calitatea de administrator al SC P.T. SRL din data de 2 septembrie 2009, când a fost revocat din funcţie, iar împrejurarea că, în trecut, s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate, nu este de natură să atragă incidenţa normei legale, în condiţiile în care, la momentul emiterii actului de constatare starea de incompatibilitate era inexistentă.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 116 din 06 mai 2010, Curtea de Apel Ploieşti, a respins ca neîntemeiată excepţia nulităţii actului de constatare, invocată de contestator şi pe fond, a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a respins excepţia nulităţii actului de constatare, reţinând că dispoziţiile art. 9 alin. (3) Legea nr. 144/2007 ce reglementează conţinutul actului de constatare, au fost respectate întru-totul, chiar dacă nu au fost menţionate obiecţiile şi explicaţiile persoanei la care se referă sau a reprezentantului său, întrucât astfel de obiecţii sau explicaţii nu au fost formulate şi nici nu s-a făcut dovada că acestea s-ar fi formulat.
Sub acest aspect, instanţa a reţinut că în perioada efectuării cercetărilor de către autoritatea pârâtă, contestatorul a fost înştiinţat începerea procedurii de verificare, fiind de altfel reprezentat de către apărătorul său, S.S., căreia i s-au prezentat documentele aflate în dosar, aşa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 23 octombrie 2009, însă, apărătorul nu a formulat niciun fel de obiecţiuni, în procesul verbal nefiind înscrisă nicio menţiune în acest sens.
Prin urmare, în lipsa formulării obiecţiunilor sau explicaţiilor, actul de constatare nu putea să le conţină, aşa încât, instanţa de fond a apreciat că dreptul la apărare al contestatorului a fost respectat.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că intimata, în mod corect, a constatat starea de incompatibilitate a lui D.C. pentru perioada 25 aprilie 2005 - 16 septembrie 2009, deoarece a deţinut simultan funcţia de viceprimar al comunei Dragomireşti şi funcţia de administrator al SC P.T. SRL, fiind incidente prevederile art. 87 alin. (1) lit d) Legea nr. 161/2003 potrivit cărora, funcţia de viceprimar este incompatibilă cu funcţia de administrator la societăţile comerciale precum şi cele ale art. 46 alin. (1) lit c şi alin. (2) Legea nr. 144/2007.
Instanţa de fond a reţinut că D.C. are calitatea de asociat în cadrul SC P.T. SRL din 25 aprilie 2005 şi până în prezent, iar în perioada 25 aprilie 2005 - 16 septembrie 2009 a deţinut şi calitatea de administrator, aşa cum rezultă din adresa din 03 decembrie 2009, emisă de O.N.R.C..
Calitatea de administrator a contestatorului a încetat la 16 septembrie 2009, potrivit încheierii din 16 septembrie 2009 pronunţată de judecătorul delegat la O.N.R.C. de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, de la acest moment fiind opozabilă tuturor persoanelor interesate, neavând nicio relevanţă faptul că s-a dispus revocarea din funcţia de administrator anterior acestei date.
De asemenea, contestatorul a fost ales în funcţia de viceprimar la 25 iunie 2004, conform hotărârii din 2004 a Consiliului Local Dragomiresti, iar la data de 27 iunie 2008 a fost ales din nou, în aceeaşi funcţie, conform hotărârii din 2008, exercitând-o până în prezent, astfel că în perioada 25 aprilie 2005 - 16 septembrie 2009 s-a aflat in stare de incompatibilitate, deţinând simultan funcţia de viceprimar şi funcţia de administrator al SC P.T. SRL.
Apărarea contestatorului potrivit căreia, starea de incompatibilitate nu mai subzista la momentul emiterii actului de constatare a fost înlăturata de către instanţă, care a reţinut că starea de incompatibilitate exista la momentul sesizării Agenţiei Naţionale de Integritate , de către Instituţia Prefectului Judeţului Dâmboviţa din 07 august 2009, încetând la data 16 septembrie 2009, potrivit înregistrărilor din Registrul Comerţului.
3. Recursul declarat de reclamantul D.C.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul D.C. invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ..
3.1. Recurentul susţine că prima instanţă a respins în mod greşit excepţia nulităţii actului de constatare, interpretând în mod eronat prevederile art. 9 alin. (3) Legea nr. 144/2007.
În opinia recurentului, actul de constatare este nul deoarece nu cuprinde obiecţiile şi explicaţiile persoanei la care se referă, cu privire la măsurile dispuse de intimată, în condiţiile în care, sintagma “trebuie să cuprindă” inserată în conţinutul textului de lege anterior individualizat, nu poate fi interpretată decât în sensul că lipsa vreunei menţiuni enumerate atrage sancţiunea nulităţii.
Mai mult decât atât, recurentul afirmă că nu a fost încunoştiinţat de întocmirea actului de constatare din 23 februarie 2010, neavând astfel posibilitatea de a formula obiecţiuni la acesta, fiind lipsit de dreptul de a se apăra.
3.2. Pe fondul cauzei, recurentul susţine că la momentul întocmirii actului de constatare, 23 februarie 2010, starea de incompatibilitate era inexistentă, acesta nemaiavând calitatea de administrator la SC P.T. SRL încă din data de 02 septembrie 2009, când a fost revocat din funcţie.
Consideră că instanţa de fond a interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 46 alin. (1) lit. c) Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritatea în condiţiile în care, norma legală citată are în vedere situaţia în care starea de incompatibilitate subzistă la momentulul emiterii actului de constatare.
În plus, actul normativ care a stat la baza motivării sentinţei recurate a fost declarat neconstituţional, astfel că din acest punct de vedere hotărârea este lipsită de temei legal.
Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate nu a formulat întâmpinare în cauză.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat.
În cauză nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii.
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt în raport de materialul probator administrat în litigiul dedus judecăţii şi a realizat o încadrare juridică adecvată acestei situaţii de fapt.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant D.C. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ actul de constatare emis de Agenţia Naţională de Integritate.
Prin Actul de constatare emis la data de 23 februarie 2010 de către Agenţia Naţională de Integritate s-a concluzionat că reclamantul D.C. a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) Legea nr. 161/2003, aflându-se în stare de incompatibilitate începând cu data de 25 aprilie 2009 până la data de 16 septembrie 2009, deoarece a deţinut simultan funcţia de viceprimar al comunei Dragomireşti şi funcţia de administrator al SC P.T. SRL.
Prima instanţă, în mod corect, a respins excepţia nulităţii actului de constatare, soluţia bazându-se pe o interpretare justă a prevederilor art. 9 alin. (3) Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritatea.
Potrivit art. 9 alin. (3) Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate „Actul de constatare trebuie să cuprindă data şi locul întocmirii, numele, prenumele şi calitatea celui care îl întocmeşte, numele, prenumele şi alte date de identificare a persoanei la care se referă, obiecţiile şi explicaţiile acestora, numele, prenumele şi calitatea persoanelor care asistă la constatare sau reprezintă persoana supusă verificării, obiecţiile şi explicaţiile acestora, descrierea amănunţită a celor constatate, precum şi măsurile luate, menţiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale, semnătura celui care face constatarea şi a celorlalte persoane prezente, după caz”.
I ndiscutabil, actul de constatare trebuie să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 9 alin. (3) din lege, inclusiv obiecţiile şi explicaţiile persoanei supuse verificării, însă numai în măsura în care acestea s-au formulat, aşa încât, recurentul pleacă de la o premisă eronată că actul de constatare trebuie să cuprindă toate elementele prevăzute norma legală anterior citată.
Recurentul nu a pretins că s-ar fi apărat în vreun fel sau a dat explicaţii care nu au fost menţionate în actul de constatare şi nu poate exista în acest sens un control judiciar.
Din chiar cuprinsul actului administrativ contestat rezultă că „la data de 23 septembrie 2009, pentru a lua cunoştinţă de conţinutul dosarului, dl. D.C. s-a prezentat la sediul Agenţiei Naţionale de Integritate, ocazie cu care au fost depuse şi înregistrate la secretariatil agenţiei următoarele documente: copia hotărârii asociatului unic al SC P.T. SRL din data de 02 septembrie 2009, prin care încetează calitatea de administrator al asociatului D.C. şi se numeşte administrator dl. I.V.; copia certificatului de înregistrare al SC P.T. SRL din data de 28 aprilie 2005; datele de identificare ale dlui. D.C. şi ale dlui. I.V.; copia actului constitutiv al al SC P.T. SRL din data de 22 aprilie 2005 şi copia actului constitutiv al al SC P.T. SRL din data de 04 septembrie 2009”.
Nu rezultă din nicio probă administrată că în intervalul 23 septembrie 2009 - 23 februarie 2010 recurentul-reclamant ar fi formulat „obiecţii şi explicaţii” în legătură cu procedura de control derulată de intimata-pârâtă, aşa încât motivul de nelegalitate invocat nu există.
Recurentul a reiterat şi cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat prin acţiune, referitor la faptul că nu a fost încunoştinţat despre emiterea actului administrativ la data de 23 februarie 2010.
Şi acest motiv este vădit nefondat, câtă vreme recurentul a fost înştiinţat despre procedura derulată de recurentă, conform art. 5 alin. (81) Legea nr. 144/2007, s-a prezentat, după cum s-a arătat, la data de 23 septembrie 2009 la sediul Agenţiei Naţionale de Integritate pentru a depune documente justificative, iar prin adresa din 16 noiembrie 2009 i s-a adus la cunoştinţă faptul că are dreptul să fie asistat sau reprezentat de un avocat şi poate să depună documente justificative pe care le consideră necesare.
Mai mult, la data de 23 octombrie 2010, actul administrativ a fost comunicat recurentului, prin apărătorul său, care a semnat procesul-verbal de primire, acţiunea judiciară fiind formulată în termenul legal.
Sintetizând, Înalta Curte constată că actul de constatare din 11 decembrie 2009 a fost emis de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate cu respectarea dispoziţiilor art. 9 alin. (3) Legea nr. 144/2007, precum şi a dreptului la apărare.
În legătură cu motivul de recurs ce vizează fondul cauzei, Înalta Curte constată că existenţa stării de incompatibilitate a reclamantului a fost corect reţinută.
Astfel, recurentul-reclamant a fost ales în funcţia de viceprimar al comunei Dragomireşti la data de 25 iunie 2004, fiind reales în aceeaşi funcţie la data de 27 iunie 2008, conform hotărârii din 2008 a Consiliului Local Dragomireşti, funcţie pe care o exercită şi în prezent.
Potrivit adresei din 3 decembrie 2009 a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, începând cu data de 25 aprilie 2005 şi până la încheierea actului de constatare, recurentul-reclamant a deţinut calitatea de asociat în cadrul SC P.T. SRL, iar în perioada 25 aprilie 2005 - 16 septembrie 2009 (data revocării), calitatea de administrator al aceleaşi societăţi comerciale.
Potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, funcţia de viceprimar este incompatibilă cu funcţia de (...) administrator (...) la societăţile comerciale (...).
Este incontestabil că recurentul-reclamant D.C., în calitate de viceprimar, s-a aflat în perioada 25 aprilie 2005 - 16 septembrie 2009, în incompatibilitatea prevăzută în art. 87 alin. (1) lit. d) Legea nr. 161/2003, în condiţiile în care avea şi calitatea de administrator al SC P.T. SRL.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, nu poate fi primită apărarea, reiterată ca motiv de recurs, potrivit căreia, starea de incompatibilitate nu exista la momentul emiterii actului de constatare, câtă vreme exista la momentul sesizării Agenţiei Naţionale de Integritate, de către Instituţia Prefectului Judeţului Dâmboviţa din 07 august 2009. Starea de incompatibilitate a încetat la data de 16 septembrie 2009, când recurentul a fost revocat din funcţia de administrator al SC P.T. SRL, potrivit încheierii din 16 septembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, de la acest moment fiind opozabilă tuturor persoanelor interesate, neavând nicio relevanţă faptul că s-a dispus revocarea din funcţia de administrator anterior acestei date.
De asemenea, va fi înlăturată critica recurentului privind lipsa de temei legal a sentinţei atacate raport la neconstituţionalitatea Legii nr. 144/2007 privind organizarea Agenţiei Naţionale de Integritate.
Atâta timp cât procedura de verificare s-a derulat anterior publicării în M. Of. nr. 294/05.05.2010 a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415 din data de 14 aprilie 2010 , iar actul de constatare a fost emis tot anterior publicării, dispoziţiile acesteia nu produc efecte în legătură cu cauza supusă judecăţii, potrivit prevederilor art. 147 din Constituţia României, republicată, care prevăd că de la data publicării în M. Of. deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
4.Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 şi art. 28 Legea nr. 554/2004, respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.C. împotriva sentinţei nr. 116 din 06 mai 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1404/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1407/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
