ICCJ. Decizia nr. 167/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 167/2011
Dosar nr.45849/3/2008
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul G.M.G. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtului la plata către reclamant a sporului de fidelitate cuvenit pentru perioada anului 2005, actualizat cu indicele de inflaţie.
Prin sentinţa nr. 230 din 21 ianuarie 2009, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe G.M.G., în contradictoriu cu Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Prin încheierea de şedinţă din 12 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, constatând că reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor trasate de instanţă în sensul de a preciza exact sporurile salariale la plata cărora solicită a fi obligat pârâtul şi perioada luată în calcul, a dispus, în baza art. 1551 C. proc. civ., suspendarea cauzei.
Prin încheierea de şedinţă din data de 6 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, constatând că reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei trasate prin încheierea din 12 mai 2009, a respins cererea de repunere de rol a cauzei formulată de reclamantul G.M.G., menţinând măsura suspendării cauzei.
Prin încheierea de şedinţă din data 16 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 551 C. proc. civ. a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantul G.M.G., menţinând măsura suspendării cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în esenţă că cererea de repunere pe rol, formulată de reclamant, este identică cu cea formulată în data de 6 octombrie 2009, întrucât reclamantul, deşi solicită plata sporurilor salariale, în motivarea cererii menţionează un calcul privind valoarea de referinţă sectorială, astfel încât nu reiese fără echivoc dacă se solicită anumite sporuri sau diferenţe salariale rezultate în urma calculului salariului de bază conform dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 din OUG nr. 118/2004.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs reclamantul G.M.G., arătând în esenţă, că prin ambele cereri de repunere pe rol , s-a conformat dispoziţiilor instanţei, întrucât a precizat atât perioada luată în calcul la stabilirea sporurilor, respectiv ianuarie-decembrie 2005, cât şi cuantumul lor, respectiv 1959,13 lei, sporuri ce au fost calculate conform dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 din OUG nr. 118/2004.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 1551 alin. (1) C. proc. civ. „Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate", iar în conformitate cu prevederile art. 2 al aceluiaşi articol, judecata poate fi reluată, la cererea părţii „dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, judecata poate continua."
Analizând conţinutul cererii de repunere pe rol, Înalta Curte constată că reclamantul a indicat perioada pentru care acesta solicită plata drepturilor salariale, respectiv ianuarie-decembrie 2005(fila 17 din dosarul de fond).
In ceea ce priveşte obligaţia, trasată de instanţa de fond, privind indicarea sporurilor salariale solicitate, Înalta Curte constată că şi această obligaţie a fost îndeplinită, întrucât reclamantul G.M.G. a menţionat valoarea de referinţă sectorială în raport cu care se calculează salariile personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru perioada menţionată, iar instanţa de fond nu e legată de termenii folosiţi de reclamant, putând califica singură precizarea făcută de reclamant ca fiind valoare de referinţă şi nu spor salarial.
În temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de G.M.G. şi va modifica încheierea atacată, în sensul admiterii cererii de repunere pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.M.G. împotriva încheierii de şedinţă din data de 16 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică încheierea atacată, în sensul că admite cererea de repunere pe rol formulată G.M.G.
Trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 16/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 175/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
