ICCJ. Decizia nr. 1620/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1620/2011
Dosar nr. 10631/2/2009
Şedinţa de la 17 martie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia primei instanţe.
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii, grefieri în cadrul parchetelor de pe raza judeţului Vâlcea, au chemat în judecată pe pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 61 din 07 iulie 2009 emisă de pârât, prin care s-a dispus că, „începând cu data de 01 iunie 2009, se suspendă aplicarea Deciziei nr. 15 din 05 martie 2009, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti”, în sensul că drepturile salariale aferente lunii iunie 2009, se vor achita fără a include şi sporul de 50 % pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică. Această modalitate de calcul se va păstra şi pentru viitor, plata sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică urmând să se efectueze conform eşalonării prevăzute de O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii, având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar”.
Prin Sentinţa nr. 1516 din 24 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei la Tribunalul Argeş, reţinând, în esenţă, că decizia contestată este act administrativ în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, recunoscut prin hotărâri judecătoreşti, reprezintă un drept de creanţă, un bun susceptibil a fi protejat de art. 1 din Primul Protocol adiţional la CEDO.
2. Soluţia celei de-a doua instanţe.
Tribunalul Argeş – Secţia civilă, prin Sentinţa nr. 1198/CAF din 29 noiembrie 2010, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, că sporul de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică reprezintă un drept salarial, în accepţiunea Legii nr. 330/2009, iar art. 27 din anexa VI la acest act normativ, de imediată aplicare, nu comportă interpretări; de altfel, decizia contestată se referă evident la modul de stabilire a drepturilor salariale, încadrându-se în sfera actelor prevăzute la alin. (1) al textului legal susmenţionat.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ.
3. Soluţia dată în regulatorul de competenţă.
Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., analizând obiectul litigiului dedus judecăţii şi având în vedere dispoziţiile legale incidente, constată că soluţionarea cauzei este în competenţa Curţii de Apel Bucureşti, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Astfel, este stabilit că, prin actul de sesizare, reclamanţii, grefieri în cadrul Parchetelor de pe raza judeţului Vâlcea au atacat Decizia nr. 61 din 7 iulie 2009 emisă de Procurorul general al Parchetului Curţii de Apel Piteşti şi Hotărârea nr. 4166 din 2 octombrie 2009 a Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva Deciziei nr. 61/2009.
Prin Decizia nr. 61/2009 s-a dispus ca, începând cu data de 01 iunie 2009 să fie suspendată aplicarea Deciziei nr. 15 din 5 martie 2009 emisă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care se dispusese ca, începând cu 01 martie 2009, personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex din circumscripţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti să beneficieze de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază brut, care, în concepţia O.G. nr. 8/2007 şi a Legii nr. 330/2009 reprezintă un drept salarial.
Or, potrivit prevederilor art. 241 din O.U.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, „Art. 241 alin. (1) Personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, nemulţumiţi de modul de stabilire a drepturilor salariale, pot face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării, la colegiul de conducere al curţii de apel sau, după caz, la colegiul de conducere al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea persoana în cauză, ori, după caz, al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile.
(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile”.
Aceeaşi reglementare se regăseşte şi la art. 27 din Anexa VI – Secţiunea a 4-a din Legea nr. 330/2009 – lege-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, „Art. 27 alin. (1) Personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de stabilire a drepturilor salariale, la colegiul de conducere al curţii de apel sau, după caz, la colegiul de conducere al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea persoana în cauză ori, după caz, al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile.
(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal al Înaltei Curţi pentru hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile”.
De altfel, aceleaşi dispoziţii se regăsesc şi în art. 7 din Anexa VI – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „justiţie”, Capitolul VIII – Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei, din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţi, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1618/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1624/2011. Contencios → |
|---|
