ICCJ. Decizia nr. 1633/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1633/2011
Dosar nr. 3263/54/2009
Şedinţa publică de la 18 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul N.D. prin procurator N.M., a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se refacă din 18 mai 2009 ce i-a fost comunicată în 22 mai 2009 corectând eventuala greşeală prin solicitarea unei noi dispoziţii a Primăriei comunei Gogoşu, pentru a-i emite Titlul de despăgubire, deoarece această adresă este în discordanţă cu răspunsurile anterioare, respectiv adresa din 23 ianuarie 2009, comunicată prin recomandata din 16 februarie 2009.
Totodată, a solicitat să i se emită răspunsul la cererea comunicată pârâtei prin recomandata din 13 iulie 2009.
De asemenea, reclamantul a solicitat ca pârâta să-i plătească daune morale şi materiale în sumă de 306.756 RON şi daune cominatorii de 100 RON/zi.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive arătând că atribuţiile sale sunt prevăzute de art. 2 H.G. nr. 361/2005, cu modificările şi completările ulterioare, iar în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de Titlul VII Legea nr. 247/2005 nu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este investită cu emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata daunelor cominatorii, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a susţinut că această cerere este inadmisibilă, întrucât faptul că nu a fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire nu poate constitui o neexecutare din partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, această obligaţie revenind Comisiei Centrale.
Prin sentinţa civilă nr. 15 din 19 ianuarie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că printr-un prim răspuns comunicat reclamantului, cu adresa din 23 ianuarie 2009, i-a fost prezentată procedura administrativă în urma căreia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite în favoarea sa decizia conţinând titlul de despăgubire, decizie în care se va consemna valoarea despăgubirilor, astfel cum a fost stabilită de Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 238 din 10 iunie 2004, cu precizarea că dosarul aferent notificării reclamantului nu a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale de către Primăria Comunei Gogoşu.
Totodată, reclamantului i s-a adus la cunoştinţă şi faptul că s-a solicitat Primăriei Comunei Gogoşu transmiterea dosarului aferent notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 care să includă şi sentinţa civilă nr. 238/2004 a Tribunalului Dolj.
Prin adresa din 24 august 2009, depusă la dosar, a fost formulat un răspuns în sensul că, în baza de date a Secretariatului Comisiei Centrale, nu este înregistrat nici un dosar care să conţină o dispoziţie emisă de Primăria Comunei Gogoşu.
Curtea de Apel, având în vedere dispoziţiile art. 2 H.G. nr. 361/2005, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor a constatat că aceasta şi-a îndeplinit atribuţiile conferite de lege, nefiind în culpă raportat la faptul că dosarul aferent notificării formulate de către reclamant nu a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale de către Primăria Comunei Gogoşu.
De altfel, în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de Titlul VII Legea nr. 247/2005 nu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este investită cu emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul N.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ..
În motivarea recursului, recurentul susţine că instanţa de fond a greşit atunci când nu i-a comunicat întâmpinarea, fiind astfel încălcat dreptul la apărare.
De asemenea, recurentul consideră că instanţa de fond trebuia să introducă în cauză Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Comisia Locală Gogoşu.
Considerând că a fost prejudiciat moral şi material, recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Recurentul- reclamant s-a adresat Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor cu mai multe petiţii, solicitând informaţii în legătură cu modalitatea de a intra în posesia sumei de 1.067.656.000 ROL, sumă stabilită de Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 238 din 10 iunie 2004, rămasă definitivă şi irevocabilă.
Sentinţa nr. 238/2004 a fost pronunţată în cursul litigiului având drept obiect contestaţia formulată de recurentul-reclamant împotriva dispoziţiei din 2001, prin care Primăria Comunei Gogoşu a soluţionat notificarea depusă de acesta în temeiul Legii nr. 10/2001.
Primăria Comunei Gogoşu a emis o nouă dispoziţie, respectiv dispoziţia din 2006, care însă a fost anulată de Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 132 din 26 mai 2008, rămasă definitivă şi irevocabilă
Prin adresa din 23 ianuarie 2009, i-a fost prezentată recurentului-reclamant procedura administrativă, în urma căreia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite, în favoarea sa, decizia conţinând titlul de despăgubire. De asemenea, s-a menţionat că în decizia care se va emite va fi consemnată valoarea despăgubirilor, astfel cum a fost stabilită de Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 238 din 10 iunie 2004, rămasă definitivă şi irevocabilă.
Autoritatea pârâtă i-a adus la cunoştinţă recurentului-reclamant faptul că dosarul aferent notificării nu a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale de către Primăria Comunei Gogoşu.
Mai mult, prin acelaşi răspuns, s-a făcut referire şi la dispoziţiile O.U.G.nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, care reglementează procedura de valorificare a titlurilor de despăgubire.
Totodată, recurentului-reclamant i s-a adus la cunoştinţă şi faptul că s-a solicitat Primăriei Comunei Gogoşu transmiterea dosarului aferent notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, care să includă şi sentinţa civilă nr. 238/2004 a Tribunalului Dolj.
Ulterior, în baza altor petiţii formulate de recurentul-reclamant, a fost înaintată acestuia adresa din 18 mai 2009.
Prin această adresă, se comunică reclamantului faptul ca au fost solicitate Primăriei Comunei Gogoşu informării privind motivul pentru care dosarul ce conţine dispoziţiile de soluţionare a notificării recurentului-reclamant nu a fost înaintat Secretariatului Comisiei Centrale.
Prin adresa din 24 august 2009 i s-a răspuns recurentului-reclamant că în baza de date a Secretariatului Comisiei Centrale, nu este înregistrat nici un dosar care să conţină o dispoziţie emisă de Primăria Comunei Gogoşu.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă, fără putinţă de tăgadă, că recurentul-reclamant nu este titularul unei decizii conţinând titlul de despăgubire, astfel că nu poate fi parcursă procedura referitoare la valorificarea titlului de despăgubire, conform prevederilor Capitolului V1, Titlul VII din actul normativ amintit, capitol introdus prin O.U.G.nr. 81/2007.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de N.D., împotriva sentinţei civile nr. 15 din 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 1628/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1634/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
---|