ICCJ. Decizia nr. 1638/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1638/2011
Dosar nr. 132/39/2010
Şedinţa publică de la 18 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta P.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, anularea hotărârii din 1 ianuarie 2010 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) Legea nr. 189/2000 modificată, deoarece a făcut dovada faptului că părinţii săi au fost strămutaţi în luna martie 1944 din cauza ocupaţiei trupelor ruseşti de la Paşcani în oraşul Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, împreună cu tot personalul atelierelor CFR Paşcani. În urma bombardamentelor, aceştia s-au refugiat în comuna Vîrciorova, apoi în localitatea Iloviţa, iar după încheierea armistiţiului au primit ordin de revenire în Moldova, fiind îmbarcaţi în vagoane de marfă, unde în gara Coşoveni, la data de 28 octombrie 1944, s-a născut contestatoarea. Convoiul a staţionat multă vreme în Adjud, până în luna octombrie 1945, când a ajuns în oraşul Paşcani.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 101 din 26 aprilie 2010 Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea în contencios administrativ formulată de contestatoarea P.A., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Botoşani.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că astfel cum reiese din extrasul eliberat de Direcţia Arhivelor Naţionale Mehedinţi, tatăl contestatoarei B.E., de profesie montator la Atelierele CFR Paşcani - Vârciorova, a fost detaşat la data de 19 mai 1944 la Atelierele CFR Turnu Severin, detaşarea în interesul serviciului fiind dispusă doar până la data de 21 mai 1944.
În considerarea faptului că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiei impusă de lege, respectiv a strămutării/refugiului din motive etnice, instanţa de fond a apreciat că hotărârea intimatei este legală şi în consecinţă a respins contestaţia, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta P.A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că din copia extras trimisă de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Mehedinţi reiese clar că tabloul cu muncitori a fost emis la 19 mai 1944 de către Inspectoratul Atel. Pr. CFR Paşcani - Vârciorova şi că detaşarea încetează pe data de 21 mai 1944 la Inspectoratul Atel. CFR Turnu Severin, urmând a se prezenta înapoi la Inspectoratul Pr. CFR Paşcani - Vârciorova - nicidecum la Paşcani.
Recurenta precizează că tatăl său figurează în extrasul emis de Arhivele Naţionale Mehedinţi ca muncitor montator şi nu de unul singur, ci dintr-un lot întreg de muncitori, detaşarea făcându-se în cadrul Inspectoratului CFR Turnu Severin la unul din atelierele ce aparţineau de acesta şi nicidecum la Atelierele CFR Paşcani, oraşul Paşcani la acea dată având front deschis sub influenţa bombardamentelor trupelor ruseşti.
Pentru completarea dosarului recurenta a anexat patru declaraţii de martori a căror familii au fost în aceeaşi situaţie cu a familiei sale, certificat de botez prin care dovedeşte că acest refugiu a fost de lungă durată până s-a ajuns în Paşcani.
Recurenta mai susţine că nu este de acord cu motivaţia Curţii de Apel Suceava care preia ideile Casei Judeţene de Pensii Botoşani privind evacuarea populaţiei în timp de război ca mijloc de protecţie, şi că nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
Recurenta mai arată că la data de 11 aprilie 1944 oraşul Paşcani a fost ocupat de trupele sovietice care au pătruns prin Nordul Moldovei pe teritoriul României, iar familia sa a primit ordin să părăsească localitatea de domiciliu şi să plece în refugiu în Oltenia de teama ocupării acestor teritorii de armata rusă.
Dacă n-ar fi existat această temere de ocupare a teritoriului de etnii străine şi a expunerii autorităţilor locale şi a familiilor la represalii de natură etnică, Statul Român nu ar fi luat măsuri de strămutare forţată în alte zone ale ţării.
Prezentarea împrejurărilor şi condiţiilor în care s-a dispus şi efectuat strămutarea în convoaie de trenuri cu vagoane marfă, întăreşte şi dă un incontestabil temei motivului şi aspectului etnic al acestei tragedii.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii precum şi cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 1 O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 O.G. nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Din documentele depuse de recurenta-reclamantă nu rezultă că acesta şi familia sa au fost evacuaţi din loc. Paşcani, jud. Iaşi în loc. Turnu Severin, jud. Mehedinţi, datorită persecuţiilor etnice, în sensul prevederilor art. 1 Legea nr. 189/2000, modificată şi completată.
Situaţiile prevăzute la art. 1din lege, modificată şi completată, se vor dovedi cu acte oficiale, dispoziţie sau ordin de evacuare, întocmite şi eliberate de primării, de fostele unităţi de jandarmi, sau de instituţiile care au preluat arhivele acestora, sau cu orice alte mijloace de probă prevăzute de lege.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă, fără putinţă de tăgadă, că mutarea recurentei-reclamante din localitatea de domiciliu în altă localitate a fost determinată de natura relaţiilor de serviciu ale tatălui său.
Tatăl recurentei-reclamante era salariat la Atelierele CFR Paşcani care au fost mutate, urmare a înaintării liniei frontului.
Având în vedere că recurenta-reclamantă nu a dovedit că evacuarea sa şi a familiei sale din loc. Paşcani, jud. Iaşi în localitatea T.S., jud. Mehedinţi, a avut loc ca urmare a unor persecuţii etnice, în mod corect Casa Judeţeană de Pensii Suceava, a respins solicitarea acesteia de a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, motiv pentru care a emis hotărârea din 11 ianuarie 2010 a Casei Judeţene de Pensii Suceava.
Aşa fiind, cum recurenta-reclamantă nu a făcut dovada în nici un fel că ar fi fost refugiată şi că acest lucru ar fi fost consecinţa unor persecuţii din motive etnice, în mod corect, instanţa de fond, a respins acţiunea pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.A., împotriva sentinţei civile nr. 101 din 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1637/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1640/2011. Contencios → |
|---|
