ICCJ. Decizia nr. 1637/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1637/2011
Dosar nr. 1105/35/2010
Şedinţa publică de la 18 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantele P.I., P.I.M., C.M. şi C.P.A., au solicitat în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, suspendarea executării hotărârilor Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România din 11 septembrie 2010 până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea cererii s-a arătat că prin cele două hotărâri menţionate a fost suprimat dreptul acestora la acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de doi ani, acordat în considerarea calităţii de persoane asigurate în sistemul propriu de asigurări a avocaţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 331/CA/2010-PI din 13 decembrie 2010 Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantele P.I., P.I.M., C.M. şi C.P.A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România şi a dispus suspendarea executării hotărârilor Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România din 11 septembrie 2010 până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că în speţă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat şi la paguba iminentă în condiţiile în care reclamantele susţin că prin cele două hotărâri a căror suspendare se solicită a fost suprimat dreptul lor la acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, acordat în considerarea calităţii de persoane angajate în sistemul propriu de asigurări a avocaţilor.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La primul termen de judecată recurenta a depus la dosar hotărârile din 11 decembrie 2010 prin care au fost anulate hotărârile din 11 septembrie 2010, hotărâri ce formează obiectul dosarului de faţă, invocând excepţia lipsei de interes a acţiunii reclamantelor.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia lipsei de interes, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care va admite recursul, va modifica sentinţa recurată în sensul că va respinge acţiunea reclamatelor ca lipsită de interes.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin hotărârile din 11 decembrie 2010 recurenta-pârâtă a anulat hotărârile din 11 septembrie 2010.
Obiectul dosarului de faţă îl reprezintă cererea de suspendare a executării acestor două hotărâri.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că reclamantele nu mai au interes în soluţionarea cauzei, în raport cu hotărârile emise de autoritatea pârâtă, deoarece activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.
Alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală şi calitatea procesuală, una dintre condiţiile cumulative de exerciţiu ale acţiunii civile este existenţa unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.
Deşi, C. proc. civ. nu defineşte această condiţie de exerciţiu a acţiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă.
Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.
Din această perspectivă, în ceea ce priveşte interesul reclamantelor de a solicita suspendarea hotărârii atacate, Înalta Curte constată că legitimitatea acestora nu este justificată.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa recurată şi va respinge acţiunea reclamantelor ca lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva sentinţei civile nr. 331/CA/2010-PI din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantelor ca lipsită de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1636/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1638/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
