ICCJ. Decizia nr. 175/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.175/2011
Dosar nr. 4237/301/2009
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 14 octombrie 2010, pronunţată în dosarul nr. 4237/301/2009, având ca obiect recursul declarat împotriva sentinţei nr. 3304 din 2 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti a dispus amânarea cauzei la data de 9 decembrie 2010.
Pentru a dispune această măsură, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că procedura de citare cu recurenta-reclamantă Fundaţia Speranţa în Democraţie, Pace şi Sănătate a Lumii, nu a fost legal îndeplinită, astfel că se impune amânarea cauzei pentru a fi citată recurenta şi la sediul indicat prin cererea de recurs.
Împotriva aceste încheieri a declarat recurs Fundaţia Speranţa în Democraţie, Pace şi Sănătate a Lumii.
De asemenea, recurenta Fundaţia Speranţa în Democraţie, Pace şi Sănătate a Lumii a depus, prin serviciul registratură o cerere prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 303 alin. (5) C. proc. civ., şi a art. 129 C. proc. civ., solicitând, totodată abţinerea judecătorilor de la judecarea cauzei, precum şi suspendarea judecării cauzei.
Înainte de a proceda la analizarea motivelor de recurs Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele pe care le vom expune în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 147 C. proc. civ. „Dezbaterile urmate în şedinţă se vor trece în încheierea de şedinţă, care va fi semnată de judecători şi grefier".
Prin urmare, încheierea de şedinţă este actul procedural în care se consemnează conţinutul dezbaterilor în cadrul unei şedinţe de judecată.
Încheierile de şedinţă preced, în mod firesc hotărârea finală, motiv pentru care art. 268 alin. (1) C. proc. civ. le numeşte „încheieri premergătoare", iar în alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că „Judecătorii nu sunt legaţi prin aceste încheieri".
Interpretând dispoziţiile art. 268 alin. (1)-(4) C. proc. civ., doctrina a distins între două categorii de încheieri premergătoare: încheierile preparatorii şi încheierile interlocutorii.
Primele sunt acelea prin care instanţa adoptă măsuri necesare soluţionării cauzei, fără ca prin acestea să anticipeze asupra soluţiei finale, în timp ce prin încheierile interlocutorii se adoptă măsuri decisive pentru soarta procesului asupra acestora instanţa nemaiputând reveni.
Analizând conţinutul încheierii atacate cu prezentul recurs, în raport de dispoziţiile legale şi interpretarea din doctrină expusă mai sus, Înalta Curte constată că prin această încheiere, Curtea de Apel a dispus o măsură necesară soluţionării pricinii , respectiv amânarea judecării cauzei pentru neîndeplinirea legală a procedurii de citare cu recurenta-reclamantă Fundaţia Speranţa în Democraţie, Pace şi Sănătate a Lumii, fără însă a se pronunţa asupra vreunui aspect care să anticipeze soluţia finală. Prin urmare, încheierea recurată are caracter vădit preparator, nici măcar interlocutor.
Fiind stabilită natura încheierii atacate, urmează să analizăm dacă acest act procedural poate face obiectul unei căi de atac, în speţă a recursului.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului".
Din enumerarea limitativă a textului legal, rezultă că pot face obiectul recursului hotărârile judecătoreşti pentru care legea nu prevede calea de atac a apelului, dar o prevede pe cea a recursului, precum şi cele pronunţate în apel. Or, încheierea din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti nu se încadrează în nici una dintre ipoteze.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 316 C. proc. civ., dispoziţiile procedurale privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul recursului.
In acest context, dispoziţiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ. sunt pe deplin aplicabile în speţă, prin acestea stabilindu-se că „împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel (n.r. recurs) decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii".
Cum încheierea recurată nu face parte din categoria de excepţie a celor care întrerup cursul judecăţii şi pentru care există dispoziţii procedurale exprese în ceea ce priveşte atacarea lor, rezultă că aceasta urmează regimul juridic comun al tuturor încheierilor premergătoare, care nu pot fi atacate decât odată cu fondul cauzei.
Prin urmare, textul art. 282 alin. (2) C. proc. civ. consacră regula inadmisibilităţii atacării separate cu apel sau recurs a încheierilor premergătoare cum este şi cea recurată în acest dosar.
Totodată, Înalta Curte, faţă de neregularitatea investirii instanţei, apreciază că nu se mai impune analizarea cererilor recurentei, depuse înainte de termenul de judecată din 14 ianuarie 2011, prin serviciul registratură.
Pentru argumentele juridice şi de fapt expuse mai sus, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este inadmisibil şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Fundaţia Speranţa în Democraţie, Pace şi Sănătate a Lumii, împotriva încheierii din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 167/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 178/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
